159,175 matches
-
simpatia maestrului pentru compozitorul începător aflăm dintr-o scrisoare pe care fostul său elev, Emanuele Muzio o adresează lui Giulio Ricordi și în care se scrie: Vă felicit căci Verdi mi-a scris în urmă cu două săptămani că, în sfârșit, ați găsit ceea ce căutați de trei ani, un adevărat maestro tânăr, pe nume Puccini care, se pare, are calități cu totul deosebite. Veștile despre noile opere ale lui G. Puccini circulau, și ajungeau adesea și la urechile maestrului și datorită
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
mascat. Acordăm acum o oarecare atenție felului în care G. Verdi și G. Puccini tratează introducerile instrumentale ale lucrărilor lor lirice. Următorii pași pe care îi propunem pe drumul pe care am pornit, se vor referi la începuturile și la sfârșiturile partiturilor/poveștilor verdiene și pucciniene, mai exact la preludii sau uverturi și la deznodămintele cel mai adesea tragice. Cercetătorul avizat cunoaște evoluția în timp și spațiu a semnificației formelor de uvertură și preludiu<footnote vezi Bughici, Dumitru- Dicționar de forme
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Cartierului latin (Questa e Mimı, gaia fioraia/Aceasta e Mimi, floare fericită), o scurtă romanță într-un balans ambiguu major-minor, cu o primă secvență delicată (ex. 4) Rapelurile la creația verdiană sunt numeroase în Boema. Chiar și celebrul început - și sfârșit - al actului III, cele două acorduri mușcate, fac trimitere la celebra sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află printre captivi). Impresia pe care o lasă cele două acorduri pregnante
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
libret și în luna octombrie a anului 1888, Franchetti, Ricordi, Illica și Verdi s-au întâlnit cu scriitorul Victorien Sardou, autorul piesei (1887). Verdi era fascinat de subiect dar a refuzat hotărât să lucreze opera daca Sardou nu îi modifică sfârșitul. După câteva luni, Franchetti recunoaște că nu este în stare să compună o muzică pe măsura acestui libret și Ricordi îl oferă atunci lui Puccini. Încă ofensat de primul refuz, compozitorul ezită și numai intervenția lui Verdi îl determină să
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Monte Carlo în 1927, este foarte departe de universul verdian. Să nu uităm că, între timp, Puccini trecuse oceanul și cunoscuse o altă lume. Și mai superficială - doar la nivelul genului comic - este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că dorește să se îndepărteze cât mai repede de tradiția teatrului muzical italian, mai
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
-se însă tot în paleta expresivă a triumfului vieții. 33 de ani despart cele două lucrări- Falstaff (1893), Turandot (1926). Distanța reală între cele două partituri muzicale de geniu este de fapt de un secol. Concluziile însă, sunt aceleași. La sfârșitul acestui comentariu în care ne-am propus să evidențiem câteva asemănări între partiturile celor mai mari creatori de teatru liric italian putem afirma că, în calitatea sa de succesor al lui Giuseppe Verdi, Giaccomo Puccini continuă romantismul veacului al XIX
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
acela a fost prea mult pentru mine. Nu cred că am găsit vreodată o explicație mai logică decât "viața". Te distruge, te mânuiește ca pe o păpușă, te hipnotizează și până la urmă, când crezi c-ai ajuns prea sus pentru ca "sfârșitul" să te ajungă, te distruge în toate modurile posibile, îți pierzi încrederea, siguranța și ajungi să le înlocuiești cu un gol. Mi-am aprins o țigară sperând că mă va calma. M-am rezemat cu fruntea de geamul rece. Era
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
mai talentați pe care i-am întâlnit vreodată. Acum este momentul să le demontrezi și lor asta. - Așa voi face, doamnă Bedry, n-am să vă dezamăgesc. Jacob era fericitul fericiților. Muncise mult pentru a fi în frunte și, în sfârșit, cineva observase. Să fii ales pentru tabără nu era ceva fără importanță. Doar cei foarte buni, asa spusese doamna Gabe Bedry, nu-i asa? Urma să fie trimis alături de alți doi colegi dintr-o clasă paralelă, Dri și Phil, precum și
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
Prin radiant-energetica minții vizionare, OS se extinde ca un mănunchi cuantic. Liberă de substanțialitatea TA, ea se propagă instantaneu-indefinit, ca pretutindeni neunde/oriunde și necând/oricând. Mai mult chiar, propagarea nu are un moment limită, de început și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un impuls (accent) de referință. Astfel, TA este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ascensional, ca simbol sonor al unui înțeles ascuns). Ținem să precizăm că planul cadențial nu este totuna cu formula de cadență sau coda unei OS, acestea fiind doar obiecte instrumental-formale, prin care se concretizează convenția limitei secunde (ultime) sau a sfârșitului unui parcurs. Sub acest aspect, cadența de la finalul unui ciclu secvențial (după cum este definit în cap. 4) marchează limita secund-ultimă a unei forme de frază și/sau perioadă. Prin analogie, frazei îi corespunde aspectul de respirație din stadiul atmosoniei, la
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Toledo și Valencia fiind printre primele eliberate de sub dominația musulmană. Urmează căderea Cordobei, a Sevillei și a regiunii portugheze Algarve. Ultimul bastion al islamului în Spania a fost regatul Granadei, cucerit în anul 1492. Dominația arabo-musulmană asupra Peninsulei Iberice luase sfârșit, dar seria violențelor și a populațiilor strămutate nu era nici pe departe încheiată. Transferul puterii din mâna conducătorilor arabi în mâna coaliției creștine a dus la o dramatică destabilizare a echilibrului ce domnea între cele trei comunități : musulmană, evreiască și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
dus la separarea literaturii de consum de cea așa-zisă cu valoare estetică. Marii romancieri au scris o literatură de consum: Dickens, Tolstoi, Balzac scriau pentru publicul larg. Sunt celebre anecdotele care relatează modul în care Dickens și-a modificat sfârșitul romanelor pentru a satisface gustul publicului, care cerea ca literatura să ofere o alternativă la mizeria vieții, cerea un final fericit. Așa se naște melodrama în literatură, dar și în film. Astăzi, producțiile hollywoodiene satisfac această nevoie a publicului larg
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
vitupera împotriva greșelilor flagrante și nenumărate ce-i „împodobeau” partiturile tipărite. Primele ediții din muzica lui Bach (Clavecinul bine temperat a apărut prima oară în 1802) erau de asemenea pline cu greșeli de note. Iar tentativa de a da, în sfârșit, o ediție corectă și completă a operei bachiene pentru pian (clavecin), dusă la îndeplinire de Carl Czerny, cu toată rigoarea cu care s-a străduit să propage textul bachian, a pornit involuntar de la o mentalitate străină, modificată într-un timp
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
la începutul părții a III-a din Sonata op. 110 în Lab major unsprezece modificări de tempo (dacă socotim și modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la George Enescu, permanentele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor (chorul choralis) și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
execuție polifonic din Biserica romano catolică (chorus musicus sau figuralis). După moartea lui Luther a urmat o perioadă de organizare și consolidare a repertoriului protestant. Coralul a căpătat maturitate artistică în timpul lui Paul Gerhardt, Johannes Gruger și contemporanii săi. La sfârșitul secolului al XVII-lea coralul s a dezvoltat foarte mult dar în calitate a cunoscut un declin datorită secularizării genului și în mod special datorită divergențelor teologice dintre ortodocși și pietiști din sânul bisericii luterane. Mișcarea de restaurare a patrimoniului
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și au transferat accentul pe cântecul coral sau congregațional. În noua carte liturgică Common Worship (2001) nu este stipulat anthem-ul în mod special, ci este trecut la opțiuni pentru rugăciunea de dimineață sau de seară sau pentru începutul predicii. Spre sfârșitul secolul al XVIII-lea în Biserica Congregațională a comunităților americane anthem ul cunoaște o perioadă remarcabilă, William Billings (1746-1800) fiind unul din compozitorii moderni care s-a apropiat de acest gen. În Marea Britanie și America de Nord, multe biserici protestante neanglicane au
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
limba engleză și nu numai. Noile imnuri erau cântate cu însuflețire, sunetul melodiilor stimulând sentimentul religios, de respect față de Creator. Timp de două secole congregațiile americane au cântat psalmi și imnuri europene până când și-au dezvoltat propriile cântece devoționale. Spre sfârșitul secolul al XVIII-lea în America de Nord au apărut primii compozitori formați în universitățile americane, care au publicat colecții cu imnuri congregaționale americane. Cântecele spirituale<footnote Alison Latham, The Oxford Companion to Music, 1200. footnote> (Spiritual Songs) s-au dezvoltat ca
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
pentru cantate-funebre. În cantatele funebre, Bachtratează textul cu multă claritate și simplitate, el preluând din coralele protestante ideea de speranță și fericire eternă asociată cu prezența lui Iisus printre oameni, ca aducătoare de izbăvire. Cantata religioasă intră în competiție spre sfârșitul secolului al XVIII-lea cu opera, concertele publice, manifestările muzicale de la curțile princiare, pierzându-și treptat poziția privilegiată pe care o deținea în timpul lui J. S. Bach. Tipurile moderne de cantate protestante au texte mixte și corale complete, cu texte
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
diferite. Compozitorii muzicii anglicane au cunoscut în profunzime muzica liturgică, și structura liturghiei anglicane, fiind profund implicați în viața bisericii ca organiști și dirijori de cor. S-au scris numeroase cantate și antheme care au fost tipărite în Anglia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea lărgind mult repertoriul muzicii sacre. O parte a muzicii liturgice anglicane, renunțând la idealurile tractariene a scăzut în solemnitate și măiestrie. Imnurile au ocupat un loc important în liturghia Bisericii
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
fondarea ei în Anglia. Reducerea corurilor la câteva persoane a făcut ca muzica și închinarea din biserică să fie condusă de grupuri mici de cântăreți sau de un singur lider vocal, până când s-a fondat Songster Brigades (Brigada Cântăreților) la sfârșitul secolului al XIX-lea. Schimbul cultural dintre America și Marea Britanie în domeniul muzicii populare a avut un efect major în ce privește stilul gospel. În timpul secolului al XIX-lea muzica creștină se confruntă cu o problemă devenită moment de răscruce în istoria
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și în alte denominațiuni. Moravienii erau familiarizați cu muzica Europeană, lăsând în urma lor o muzică deosebită în America secolului al XVIII-lea. Muzica creștină era pusă în centrul activităților atât religioase cât și laice, aceasta fiind doar recent redescoperită. Spre sfârșitul secolului al XVIII lea pastorii și congregațiile au început să adopte un stil mult mai rafinat în muzica creștină în cadrul liturghiei. Începeau să devină conștienți de diferența existentă între muzica autodidactă a yankeilor și muzica clasică, profesionistă, europeană. Negrii au
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că, o dată scos de acolo, i se va închide raiul dumnezeiesc, a pregătit de mai-nainte și pentru noi, cei ce aveam să ne naștem din acela, ca pe un ospăț fără sfârșit, această lume văzută ca pe un al doilea rai, nu mai mare ca acela în ceea ce privește mărimea harului, dar plin de toată putința de a fi contemplat și de a produce desfătare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
fericire a comuniunii libere cu Dumnezeu și cu întreaga creație, această comuniune fiind un rezultat al propriei sale voințe și a conlucrării acesteia cu harul lui Dumnezeu. Omul a fost adus la existență în ziua a șasea a Creației, la sfârșitul ei, printr-un act special, pentru a fi încununarea a tot ceea ce crease Dumnezeu până atunci, menit să fie legătura dintre cer și pământ, dintre puterile cerești (îngerii) și viețuitoarele de pe pământ. Ca să poată împlini această menire, el a fost
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]