40,428 matches
-
prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic în schimb. Ce tipuri de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept sursă a dependenței care ar trebui descurajată. Dependența economică a femeilor față de soții lor nu este sancționată, această stare fiind în concordanță cu așteptările modelului patriarhal. Dependența economică de veniturile soțului este asimilată drept o problemă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
banii publici este o chestiune de interes comun. În mod analog, întâlnim între categoriile socioprofesionale avute în atenție de diverse statistici diferențierea între femei și bărbați, prin relaționare cu așteptările publice, astfel că femeile care nu desfășoară nici o activitate în sfera publică sunt etichetate drept casnice, iar bărbații aflați în aceeași situație sunt numiți „persoane fără ocupație”. A fi casnică este rezultat al unei opțiuni personale, dar a rămâne fără ocupație este deja o problemă de interes comun. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
confortabil față de bărbați pe care îi tratează ca persoane fără ocupație. Casnicele par a avea acest statut prin liberă opțiune și nu sunt o problemă publică. Bărbații fără ocupație sunt însă o problemă politică asumată ca atare. Munca desfășurată în sfera casnică este ignorată, subapreciată tocmai pentru că nu este aducătoare de venit. De aceea, multe dintre persoanele dependente sunt mai cu seamă casnice, mame singure, femei în vârstă. O categorie aparte sunt adolescenții care s-au despărțit de familiile lor. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fiind indispensabilă existenței lor. Treptat, ajung să se obișnuiască cu tipul de ajutor pe care îl primesc, ca și cum le este cuvenit. În paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a-și satisface trebuințele în mod independent. În sfera politicilor sociale, autonomia este atât un principiu care ordonează activitatea (astfel încât persoanele asistate să fie stimulate spre dezvoltare), cât și o modalitate prin care se recunoaște și se respectă demnitatea persoanei. Tipul de autonomie pe care îl am în atenție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
până la determinarea brutală a cuiva de a se conforma prescripțiilor sociale de rol: femeile trebuie să îngrijească de casă și de copii, datoria lor este să se dedice deplin confortului existențial al celorlalți componenți ai familiei. De aici, se circumscrie sfera lor de putere. După o expresie uzuală, femeia devine stăpâna casei. Expresia mi se pare semnificativă, singura putere a femeilor ce este recunoscută este asupra unui spațiu restrâns, pe care îl organizează la nesfârșit, ștergând praful sau pregătind mâncarea pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
arată un tip de capcană în care femeile trăiesc: operaționalizează o arie de putere mică și sunt excluse astfel de la accesul la alte dimensiuni ale puterii. O temă tangentă este problema puterii în viața cotidiană în general, nu numai în sfera privată. A deține o anume putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este o altă discuție. În feminismul de orientare radicală, se consideră că femeile sunt aservite ca femei de către bărbați, care apar drept adevărați opresori în virtutea unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a femeilor față de bărbați se păstrează în măsura în care femeile ca mame singure nu pot acoperi întreaga alocație parentală de care copilul are nevoie. Emanciparea femeilor în plan privat nu se poate realiza atunci când, părinți singuri fiind, sunt nevoite să își asume sfere de acțiune improprii. De pildă, nu îl pot susține afectiv pe copil din perspectiva părintelui absent, în mod real nu-i pot oferi și dragoste paternă (chiar dacă se poate admite ipoteza că, în cunoștință de cauză și cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate de securitate, în alte tipuri de abordări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate de securitate, în alte tipuri de abordări se pune problema interesului public privind acordarea unui suport pentru anumite categorii de persoane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate de securitate, în alte tipuri de abordări se pune problema interesului public privind acordarea unui suport pentru anumite categorii de persoane. De pildă, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
egali conveneau asupra unui acord prin care renunțau la o parte din libertățile lor - de pildă, la dreptul de autoguvernare -, investind un conducător cu această responsabilitate; ei obțineau în schimb protecția persoanei și a proprietății. Tot pe linia tradițională, delimitarea sferei publice de cea privată permitea tratarea acțiunilor indivizilor în spațiul public, care avea un caracter politic, și considerarea familiei drept un spațiu apolitic, al libertății negative, private, fără amestecul cuiva din afară. Însă tot ce nu apare ca relevant din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spațiu apolitic, al libertății negative, private, fără amestecul cuiva din afară. Însă tot ce nu apare ca relevant din punct de vedere politic trece în plan secund privind șansele de emancipare și progres. Când interesul public se extinde asupra unei sfere a vieții în societate, atunci pentru acea sferă este de așteptat să fie vizibile schimbări din ce în ce mai semnificative. Așa, de pildă, urmând expresia ce este personal este politic, se pot deschide pentru problematica familiei noi perspective. Plecând de la ipoteza existenței unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cuiva din afară. Însă tot ce nu apare ca relevant din punct de vedere politic trece în plan secund privind șansele de emancipare și progres. Când interesul public se extinde asupra unei sfere a vieții în societate, atunci pentru acea sferă este de așteptat să fie vizibile schimbări din ce în ce mai semnificative. Așa, de pildă, urmând expresia ce este personal este politic, se pot deschide pentru problematica familiei noi perspective. Plecând de la ipoteza existenței unor diferențe între starea de natură și cea ulterioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a fi autonome. Critica clasică a contractului social se referă la faptul că acesta nu e o înțelegere între indivizi liberi și egali de la natură, ci este explicit un contract între capii de familie 116. Conform opiniei lui Carole Pateman - sfera publică este întemeiată pe acordul, pe contractul social încheiat între bărbați, în baza conceptului de fraternitate, iar sfera privată are la bază un alt tip de înțelegere, un contract sexual între bărbați care legitimează raporturile lor cu femeile, instituind, astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
între indivizi liberi și egali de la natură, ci este explicit un contract între capii de familie 116. Conform opiniei lui Carole Pateman - sfera publică este întemeiată pe acordul, pe contractul social încheiat între bărbați, în baza conceptului de fraternitate, iar sfera privată are la bază un alt tip de înțelegere, un contract sexual între bărbați care legitimează raporturile lor cu femeile, instituind, astfel, autoritatea patriarhală în interiorul familiei -, sfera publică se bazează pe cea privată, libertatea de acțiune a bărbaților în plan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acordul, pe contractul social încheiat între bărbați, în baza conceptului de fraternitate, iar sfera privată are la bază un alt tip de înțelegere, un contract sexual între bărbați care legitimează raporturile lor cu femeile, instituind, astfel, autoritatea patriarhală în interiorul familiei -, sfera publică se bazează pe cea privată, libertatea de acțiune a bărbaților în plan public fiind posibilă prin susținerea lor de către femei în plan privat. Toate acestea erau determinate, în principal, de faptul că exista o diviziune a muncii, astfel încât bărbații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
observă un adevărat paradox: acestea sunt capabile, respectiv, incapabile de a încheia un contract. Conform teoriei contractualiste clasice, femeile nu sunt independente, ci subordonate soților, care le reprezintă în spațiul public, iar din punctul de vedere al contractului încheiat pentru sfera privată, la nivelul contractului sexual, ele sunt receptate ca apte de a intra în contractul conjugal (o situație analoagă fiind prostituția), asumându-și responsabilități în calitate de oameni liberi (A. Gheauș, în Laurențiu Ștefan-Scarlat, coord., 2000, p. 314). Se pot identifica raporturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fie echitabil (J. Rawls, 1971). În accepțiunea tradițională, relațiile în cadrul familiei nu sunt de tip contractual, deoarece dintre părinți și copii există inegalități, iar copiii și femeile nu sunt liberi, ci supuși tatălui/soțului lor. Practic, se întărește distincția dintre sfera publică și cea privată, în sensul primordialității relațiilor de tip contractual în sfera publică și a celor naturale pentru sfera privată. Temeiul naturalității este deseori invocat mai ales când se justifică raporturi de tip ierarhic, cum ar fi subordonarea femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tip contractual, deoarece dintre părinți și copii există inegalități, iar copiii și femeile nu sunt liberi, ci supuși tatălui/soțului lor. Practic, se întărește distincția dintre sfera publică și cea privată, în sensul primordialității relațiilor de tip contractual în sfera publică și a celor naturale pentru sfera privată. Temeiul naturalității este deseori invocat mai ales când se justifică raporturi de tip ierarhic, cum ar fi subordonarea femeilor față de bărbați, a copiilor față de părinți. Naturalitatea este baza de asociere a femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copii există inegalități, iar copiii și femeile nu sunt liberi, ci supuși tatălui/soțului lor. Practic, se întărește distincția dintre sfera publică și cea privată, în sensul primordialității relațiilor de tip contractual în sfera publică și a celor naturale pentru sfera privată. Temeiul naturalității este deseori invocat mai ales când se justifică raporturi de tip ierarhic, cum ar fi subordonarea femeilor față de bărbați, a copiilor față de părinți. Naturalitatea este baza de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
baza de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care rezultă prin derularea relației de îngrijire a copilului. Atunci când ceva este etichetat drept natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând din sfera lăuntrică profundă și în nici un caz nu poate fi altfel. În replică, socialul de tip contractual admite o anumită relativitate, ce decurge din contextele particulare, implică ideea de negociere și de refacere a înțelegerilor. Ipoteza pe care o analizez sugerează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este mai mică decât pentru un copil dintr-o familie legalizată. Părintele singur stabilește un contract social și participă la viața publică în calitate de cap de familie, iar în absența unui partener adult nu stabilește nici un contract, în sens tradițional, pentru sfera privată. Mai degrabă putem vorbi pentru spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el nu-l încredințează celuilalt părinte, nu-l abandonează și îi oferă asistență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ocupate mai mult de fizicul lor decât de afacerile publice. Fetișismul frumuseții feminine funcționează ca un vector de reproducere a unei mâini de lucru, docilă, nu prea solidară, puțin revendicativă, în momentul în care femeile încep să se apropie de sferele puterii (Naomi Wolf, 1997, p. 20). Așa cum se recunoaște faptul că femeia este „stăpâna casei” și, de aici, aria acesteia de competență se restrânge la sfera privată, frumusețea ajunge să fie un mecanism social, care funcționează asemenea unui filtru care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prea solidară, puțin revendicativă, în momentul în care femeile încep să se apropie de sferele puterii (Naomi Wolf, 1997, p. 20). Așa cum se recunoaște faptul că femeia este „stăpâna casei” și, de aici, aria acesteia de competență se restrânge la sfera privată, frumusețea ajunge să fie un mecanism social, care funcționează asemenea unui filtru care deformează realitatea, prezentând-o într-o relație de dominare camuflată: ceea ce este valorizat drept frumos e făcut captiv și subordonat celui ce operează aprecierea. Observația principală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]