3,671 matches
-
găsit în debara în mână. Dacă mă întreabă Trish ce fac, culeg verdeață pentru pus în mâncare. După ce mă plimb puțin prin grădină îl găsesc pe Nathaniel în livadă în spatele unui zid vechi, în picioare pe o scară, legând o sfoară de un copac. În clipa în care pornesc spre el încep să simt o agitație ridicolă. Am gura iască - și, ce-i asta, au început să-mi tremure picioarele ? Dumnezeule, ai crede că știu să-mi păstrez ținuta. Ai crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine soarele în față. — Bună ! — Bună ! Nathaniel îmi zâmbește de sus de pe scară. Cum merge ? — Bine, mulțumesc ! Mult mai bine. Nici un dezastru încă... Urmează o pauză. Îmi dau brusc seama că mă uit prea intens la mâinile lui care strâng sfoara. Am venit după niște... rozmarin. Arăt către coș. Ai ? — Sigur că da. Îți tai imediat. Sare de pe scară și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau seama brusc. OK, acum chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta. În liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gînd să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sînt, am uitat !“ După care am să-mi falsific certificatul GCSE cu o trusă din aia profi de caligrafie. Pe bune acum, tipul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicîndu-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ci „un homme à femmes”). Până și străluciții tineri de stânga Îl susțineau cu Îndârjire. La Chequers, doamna Thatcher i‑a atras atenția asupra unui tablou de Tițian, un leu turbat de furie prins Într‑o plasă. Un șoricel rodea sfoara rețelei ca să‑l elibereze. (Să fie una dintre fabulele lui Esop?) Amănunt care se pierduse În umbra secolelor. Dar una dintre cele mai mari personalități ale secolului nostru, omul de stat Winston Churchill, a reconstituit, cu penelul lui, miticul șoricel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor și a numelor de pe asortatele paltoane, blănuri, pălăriuțe și sumane ciuruite care-l înconjoară, cafenii, verzi, negre, sure. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Auzi mă? Copilul se întoarce în casă și se apucă din nou de scris. Să desfacă pachetul? E un paralelipiped de dimensiunea unei cărămizi, învelit în hârtie albastră, un sortiment care nu se mai fabrică de mulți ani, legat cu sfoară în cruciș. Poate fi plasat așadar cu destulă precizie într-o anumită epocă de aur a patriei noastre, dar Iliuță e prea tânăr ca să-și dea seama. Ce-o fi în el? Ce-o să zică mama? Pe bulevard la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din nou drumul după dânsul la ora patru. O să tragă o fugă până pe Spătarului, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag niște sfori și aici, mai rău ca la alegerea prefectului. Umblă ai lui Brandaburlea și cu vorba că Irineu a lucrat cu securiștii, din seminar, sau facultate, cum e la ei cu studiile. Că altfel, chipurile, nu ajungea vicar. Prostii de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de rahat și-mi pusesem o cravată în geantă. Nu aveam garanția că aceste lucruri vor ajunge, dar îmi cunoșteam fosta prietenă, știam ce sfori trebuie să trag. Ultima oară o văzusem în primăvară, în parcul Ateneului, citind Bruckner pe o bancă, iar potențialele mele comentarii au fost descurajate imediat după „Bună” - n-am mai apucat să zic nimic. „Nu te uita așa că citesc Bruckner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acoperite cu imitație de cărămidă. În stânga era un dulap. Era același model de dulap ca acela din dormitorul părinților mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada. Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acționate cu sfoară, așa cum avuseseră mai demult și ai mei, la Brașov. Asemănările se opreau aici. Biblioteca era prăfuită, totul era prăfuit și, când n-aveam ce face, mă uitam prin volumele din Marx, însemnările din țara celor 200 de milioane, diapozitivele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reușit niciodată. Puține aplicații ale teoriei am făcut împreună cu Greuceanu: cea mai importantă a fost că am remodelat clădirea institutului de matematică. Pe vremea aia, ține minte că vorbesc de 1959, exista deja un institut, dar Greuceanu a tras niște sfori și a obținut de la partid permisiunea să deschidă un institut special de matematică proiectivă (așa i-am zis). Era și el un oportunist - rezultatele obținute din cercetarea noastră urmau să fie folosite pentru propășirea comunismului - dar, na, fără bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să poată să stea pe ele. Îi sugerasem lui Sally ca toate cele patru zâne să-și facă apariția prima dată pe mobile, dar mi-a râs în nas. Se pare că era nevoie de un mașinist - sau „omul cu sforile“, cum le zicea el - care să ridice și să coboare fiecare mobil, plus un alt om care să-i ghideze pe fiecare, așa-numitul pilot. În plus, a adăugat el în treacăt, nu prea convingător, nu le-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noastră. Ar fi pus bețe în roate tuturor celor pe care nu-i plăcea, dar, odată ce s-a angajat să facă ceva, ar fi mutat munții din loc ca lucrurile să iasă bine. Avem niște băieți foarte pricepuți la tras sforile, o asigură el pe MM. Chiar eu i-am instruit. O să facă treabă bună. Fără încurcături! După câteva secunde, ne-am prins că făcuse o glumă. Ne-am simțit cu toții datori să râdem. Sophie l-a bătut chiar ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar putea ca persoana pe care o va numi să vrea să lucreze cu el, cum a făcut și Philip. Desigur că, din punctul lor de vedere, ar fi foarte util să existe cineva care să știe cum se trag sforile pe aici. Altfel, dacă vrea să-și aducă propriul asistent... Lăsă propoziția neterminată. — N-are un contract sau așa ceva? întrebai eu. — A, păi acum toată lumea lucrează cu contract pe durată determinată. Chiar și Philip n-avea decât un contract pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deranjezi pe americani, Brunetti. E clar? — Da, domnule. Sigur că era clar, Însă motivul nu era. — Bun, atunci apucă-te de treabă. Vreau treaba asta clarificată cât mai repede posibil. Brunetti zâmbi și părăsi biroul lui Patta, Întrebându-se ce sfori fuseseră trase și de către cine. În cazul lui Viscardi era destul de ușor de ghicit: armamente, suficienți bani să cumpere și să renoveze un palazzo de pe Marele Canal - izurile amestecate de bani și putere emanaseră din fiecare frază rostită de Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
toate declarațiile cum că maternitatea e cea mai grozavă carieră și că-ți oferă cea mai extraordinară satisfacție profesională din lume? Dar, din senin, Hugo s-a trezit fără grai. Pământul îi fugise de sub picioare și se simțea tras pe sfoară. Da, eu sunt mama lui. Chipul Amandei semăna cu cel al unui șoarece încolțit. Iar tu ești nenorocitul lui de tată. —Dar, a urlat Hugo revenindu-și lejer, eu trebuie să mă întorc la serviciu. Concediul de paternitate mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda era ocupată să-și ia la revedere de la musafiri, îl luase din nou în brațe. Și ce s-a schimbat? l-a întrebat ea calmă. Lui Hugo i-a venit să urle din cauza șocului. Deci Amanda îl trăsese pe sfoară. Nu avea nici cea mai mică intenție să negocieze. Și nici nu avusese vreodată. Îl făcuse să creadă asta numai ca să-i cumpere tăcerea și complicitatea pe parcursul mult iubitei piese în scop de publicitate personală. Hugo s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie, ce iluzie permanentizată aiurea, ar trebui să îți revizuiești complet atitudinea, nu tu ești cel care agită sforile, tu ai fost și rămâi pentru totdeauna doar un... Stătea lângă ușă, îmbrăcat în treningul pe care îl primise cadou de ziua lui (de la Lucia, evident, se dezbrăcase cu o plăcere maximă de pantalonii cu buzunare aplicate), cu adidașii în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]