3,605 matches
-
ajunge la 30-35 de cuvinte. Alalia senzorială a copiilor se aseamănă cu afazia senzorială a adulților. Alalia mixtă este cea mai gravă formă, în care predomină fie caracteristici din prima fie din a doua. Alalicul are posibilitatea să pronunțe unele silabe și cuvinte, dar pe care le folosește foarte rar. Are posibilitatea să înțeleagă unele cuvinte izolate, dar este incapabil să descifreze sensul propoziției. Carateristici comune pentru toți alalicii: lipsă de expresivitate, rigiditate în mișcări și comportament, voință scăzută, deficite de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
să spun corporatiste). Ar fi visat și gali-wane, și U-boat, dar la județ resursele sunt limitate. Oricum, cele mai simpatice rămân "Pilotinele", bărcuțele alea mici, de nu la bagi în seamă, dar care stau pe lângă Caravele, Avizoare, mai aruncă o silabă, un gând rostit printr-un oftat, și astfel afli tot ce-ți trebuie (mai vine la pachet și valul de decepții personale, taci și le-nghiți, că apoi ai de lucru să le descâlcești). *** Plecând de la resursele disponibile conform regulamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
chiar mai bine separate (s-o fi obișnuit urechea, o fi intrat în joc deprinderea de analiză fonetică, exersată de-a lungul atâtor ani, lecturile din Hlebnikov și Fonágy intervin ca un ciur al sunetelor) aud invariante și variabile, disting silabe, recompun cuvinte, înțeleg replici. E clar, am trecut pragul dintre regnuri... *** Mă aflu într-un heleșteu, mormoloc-bac, trecut prin plasa admiterii în Lacul Semnelor Vocale și Scriptice. După o scurtă vreme de buimăceală euforică (trecut-am dintr-odată, sunt unul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și afirmă potența vorbitorilor anglo-sexoni la nivel plan planetar. E prea mult /wa/, e prea mult /we/, lumea se yesman-ește(ează) toată ziua. Când peisajul mi se va limpezi, în el descopăr doar caricatura, ființe alungindu-și buzele și masticând silabe de neînțeles și pricep de ce Elpi a ales din cartea lui Zacharias Lichteranume pasajul cu profesorul de fonetică engleză. Fragmentul este pe deasupra deschiderea considerațiilor despre comoditate (Matei Călinescu, op. cit., 83 și urm.) .Cum nu-mi închipui că vei căuta cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
au proclamat eroi ai luptei democratice... iar unii erau doar șmenari. Și nu știu dacă ai remarcat dar, pe măsură ce se îndepărta de fapte, numele proprii au devenit comune (de specii virtuale în zoologie). Apoi frecate insistent pe râzătoare au devenit silabe slab legate între ele (abia mai vezi pe ici pe colo un ciot de nume). Dacă ar fi trăit puțin mai mult, ar fi ajuns să le combine liber. DAK: Adică ar fi creat un amfibian pe nume ciurda, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
chiar de vei cere. iiii Animal acvatic neidentificat, rezultând din încrucișarea unei prese de ambutisare de la Tefal cu un octopus. jjjj Vezi definiția lor în dicționarele specializate. kkkk A nu se face confuzia cu un alt cuvânt începând cu aceleași silabe! llll Cred că harta care ne-a ajuns este un greșită, reperele nu corespund cu datele furnizate de Scudery&Scudery Trips. mmmm Cuvântul a fost perceput ca având conotație militar-națională. În fapt, este vorba de introducerea unui neologism pentru porunci
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai puțin Diavolului ce nu este decât o mască pe care și-o pune când și când Dumnezeu. În contra acestor hierofanii duplicitare ale Puterii, Carlo exaltă Orgasmul, lichidul seminal al vitalității, substanța magmatic-uleioasă a instinctului vital, subteran, străvechi, oleum petrae. Silabele din "Petrolio" se regăsesc în chiar numele lui Pier Pietro, Paolo Pasolini). Reflex al marii Eliberări europene din 1968, probă de contestare și provocare la adresa gerontocrației, Petrol este și un gest testamentar de deprovincializare a Italiei, a prozei italiene, un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și Robert se întorc la vilă. Apar și cele două femei; Mary, trezită și nu prea, merge împleticit, fără să aibă forța să spună ce i s-a întâmplat. Doar o lacrimă îi picură pe obraz, în timp ce abia articulează o silabă: "Fugi". Colin, în fine, înțelege primejdia mortală. Vrea să telefoneze, dar telefonul e deconectat, apartamentul e gol, valizele gazdelor sunt de mult făcute. Totul, ca la carte. Colin este încolțit de cei doi ca de niște plante carnivore, obscene, sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un rol în viața Mariei, dar am rămas tot timpul în umbră. Un minuscul factor perturbator. Cunoști senzația?" Respins o dată pentru totdeauna, s-a mimetizat în câine, în micuțul ei câine de companie, intrând în trupul canișului numit Toy (prima silabă a cuvântuluiTeufel). Cora nu crede în povestea lui Nagy, cu atât mai puțin în revelația identității sale secrete, cea pe care el i-o împărtășește ca din întâmplare, fără să stăruie sau să se justifice. El este Diavolul. Reală sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deci și a vieții personajelor, dovadă citatul ales de Stellan din predica lui Cederblom: "Cuvântul Dumnezeu nu are contururi. Nu exprimă nimic și, poate, acesta îi e și sensul: indescriptibilul, nenumitul trebuie să ne ofere ca punct de reper câteva silabe lipsite de sens, ca ultim far, înainte să fim aruncați în misterul absenței limbajului. Dumnezeu e ultimul cuvânt înainte să amuțim". Dar nu înainte de a fi citit romanul lui Göran Tunström, un artist suedez celebru care, trecător din Sunne, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sentimente (1979). Cărți de poezie publicate: Play Back (ființa lucrurilor), Editura Albatros, București, 1983; Înțelepciunea Semnelor, Editura Junimea, Iași, 1989; Clopote pentru amândoi, Editura Moldova, Iași, 1995; Noi (despre cealaltă parte a lumii), Editura 24: ORE, Iași, 1997; Despărțirea de silabe, Editura Tipo Moldova, Iași, 2002; Pasărea fără aripi, Editura Tipo Moldova, Iași, 2003; Dezertare din Paradis, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004; Anatomia culorii, Editura ACP, Iași, 2004; Valsificatorul de tablouri, Editura ACP, Iași, 2004; Coborârea cu picioarele pe pământ, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
salvarea", poetului nu-i rămâne altceva de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează adesea în jurul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bine asimilată; astfel, înseși dezastrele istorice, politice, sociale ajung să fie înțelese ca mijloace de definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând cu volumul Clopote pentru amândoi (Editura Moldova, Iași, 1995), el
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noaptea peste cap/ transformând-o într-o serioasă zi de lucru/ într-o nebunească poveste de dragoste// pe spatele tău am început să-mi zidesc poemele/ în formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar în trei versuri, respectând în același timp și numărul de silabe : cinci, șapte, cinci. Cu alte cuvinte, punem poetul să tacă, va rămâne doar locul privirii sale". Resimțit, așadar, drept loc sensibil, înnobilator, al privirii poetului, textul va deveni principala formă de evaziune feminină și chiar substitut deloc conjunctural al erosului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trecerii timpului, al alunecării spre bătrânețe.275 În alte versuri cuvintele poetului sunt păsări ce căuta hrană: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB) sau frunze: Nu ai lăsat nici frunză, nici cuvânt (Dușmana morții), silabe de frunze ( Cariere de piatră), bucurie a frunzelor perene (Oboi scufundat, trad. MB). Cuvintele aparțin creatorului lor așa cum frunzele aparțin arborelui: Alte frunze / crestează acum ramul (Verdele fals și cel adevărat, trad. MB). O undă sonoră străbate frunze și cuvinte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conotația să pozitivă; ea se regăsește, parțial, si in versurile poetului sicilian, mai cu seamă în primă perioadă de creație unde seninătatea promisă de somn și moarte, privită că armistițiu acordat tumultului vieții, este destul de prezență: senitătatea morții supremă bucurie (Silabe pentru Erato). Funcția lor consolatoare, în consonanta cu viziunea leopardiană, dispare însă din poezia de dupa al doilea Război Mondial, în care imaginea însângerata a morții transmite cruzime și tragism; aducătoare doar de suferință, ea nu mai avea puterea să consoleze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ocurentele termenului sonno somn o mențiune aparte merită cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic și marin. Tainica / noaptea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
preferate de el, în vădita lor simplitate și în rezonanță lor metaforica: unele sintagme alcătuiesc un discurs care amintește de cel leopardian ce, la rândul său, le datorează mult anticilor: curbez ceruri și dealuri, si desiș albastru, pauze de frunză, silabe de umbra, clopote ce scufundă semitonuri de arbori și vânt.481 Cuvântul simplu, pur, nealterat și limpede ce îl atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii cuvântului reificat, analizată pe larg
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mine Eros (Ibykos, Că vântul din nord roșu de fulgere).486 Cercetătoarea menționează și cuvântul sillaba, caracteristic poeziei quasimodiene originale, întâlnit în Vânt la Tìndari, în Latomie, în Cuvânt, dar și în traduceri: Și asta voce neștiuta / până la noi răsună, silaba cu silaba (Safo, Catre Atthis, Amintindu-mi de prietena rămasă departe)487 acolo unde un alt traducător ar fi ales un termen mai apropiat de sensul lui ymnos din textul de origine. În mod similar sunt utilizate adjectivele cupo, celeste
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ibykos, Că vântul din nord roșu de fulgere).486 Cercetătoarea menționează și cuvântul sillaba, caracteristic poeziei quasimodiene originale, întâlnit în Vânt la Tìndari, în Latomie, în Cuvânt, dar și în traduceri: Și asta voce neștiuta / până la noi răsună, silaba cu silaba (Safo, Catre Atthis, Amintindu-mi de prietena rămasă departe)487 acolo unde un alt traducător ar fi ales un termen mai apropiat de sensul lui ymnos din textul de origine. În mod similar sunt utilizate adjectivele cupo, celeste, profondo ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
plecării [din viață]21. Privind "viața ca vis", Eminescu reia un motiv literar și traduce un concept filosofic (Eugen Simion). Acest nucleu intertextual, mai mult schopenhauerian decât kantian, trimite la Măndukya Upanișad, conform căreia misterul timpului își află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și tot ce există dincolo de ele. Lumea manifestată și Absolutul nemanifestat coexistă în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
filosofic (Eugen Simion). Acest nucleu intertextual, mai mult schopenhauerian decât kantian, trimite la Măndukya Upanișad, conform căreia misterul timpului își află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și tot ce există dincolo de ele. Lumea manifestată și Absolutul nemanifestat coexistă în ea (dualitatea despre care vorbea poemul indic, explicată de Sergiu Al-George în sensul de opoziția contrariilor). Litera "a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]