4,282 matches
-
care, cu douăsprezece etaje, se ridicau albe spre cer, formînd un oraș la marginea orașului. De cealaltă parte a rîului Allier, caii alergau pe lîngă barierele albe ale hipodromului, iar În tribune se vedeau șiruri de capete și de umeri, siluete negre și albe la peluză. — Proprietarul hotelului mi-a spus că pensionarii vin din ce În ce mai mulți să se stabilească la Vichy. — Asta-mi pregătești? Întrebă el ironic. — Avem casa noastră la Meung... Descoperiră străzile vechi. Fiecare cartier avea vîrsta lui, stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
obținea un cîștig. Între aceste camere și parter era trasată o frontieră și angajase o menajeră foarte tînără, mai mult sau mai puțin stupidă, pentru a face curățenie la etaj. — Îmi permiteți, domnule comisar? O umbră, În fața lui Maigret, o siluetă lungă care ținea un scaun de spetează. Comisarul Îl văzuse pe bărbat la domiciliul victimei. Era un colaborator al lui Lecoeur, probabil Trigaud. Se așeză și Maigret Îl Întrebă: — Cum m-ai găsit aici? — Dicelle mi-a spus... — Și Dicelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui Maigret. Era interesant de cunoscut rezultatele cercetărilor făcute În cîteva dintre orașele unde doamna, sau mai curînd domnișoara În lila, se ducea la date regulate. Totuși, gîndurile lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la ei. De asta era bun locul lor, ocupat acum de olandezi! Se afla acolo unde soarele nu ajungea cît timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei la Nisa, despre viața la Paris, acel puțin pe care Îl știa, inclusiv cărțile pe care le citea. Sugrumătorul era doar o siluetă, un bărbat Înalt și solid, pe care doamna Vireveau pretindea că l-a văzut, mergînd foarte repede, la colțul străzii, și un patron de bar Îl zărise și el, dar fără să-i vadă trăsăturile. Acum, pe nesimțite, Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Pélardeau avea vreo șaizeci de ani, dar avea spatele drept, iar ținuta și expresia fizionomiei aveau multă demnitate. — Presupun că ar fi inutil să refuz? Aruncă o privire spre omul de la recepție, apoi spre salon, unde se vedeau cele patru siluete. Se uită și la ploaia de afară. — Nu e nevoie să urc după o pălărie sau un impermeabil, nu-i așa? Maigret Întâlni privirea lui Lecoeur și, din ochi, Îi arătă tavanul. Era inutil și plin de cruzime să-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
punga noastră. Ianuarius aprobă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față, și totuși lui Augustus i se pare că-l aude murmurând: — O manevră menită să întărească dominația economică... Restul se pierde în aer. Principele îl cercetează neliniștit. Silueta din fața lui, ușor co câr jată și slăbănoagă ca o trestie uscată, cu privirea inexpresivă și mișcări rigide, îl duce cu gândul la întruchiparea unei zeități samavolnice, întotdeauna gata să se pună de-a curmezișul dorințelor sale. Închide ochii cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gaius Asinius Pollio! Așa cum și-l amintește. Drept ca un brad chiar și cu un picior în groapă. Dă să țipe ca să-l alunge, dar vocea nu-l ascultă. Și atunci, din ceața dimpre jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul! Distinge doar o siluetă neclară la capătul celălalt al încăperii. Figura este și mai estompată întrucât lumina vine din spate. Se 93 grăbește să se prosterneze adânc, cu capul până la pământ, în direc ția sunetului. — Ție mă închin, Mărite Doamne! articulează cu umilință profundă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i bage pumnul în gură. Un tremur nervos îi zgâlțâie umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu-i găsește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moale și răcoroasă i se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă se așază lângă ea. Rochia de mătase foșnește puternic. În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de lână, cum a învățat-o bunicul ei, din respect pentru decența tradițională a matroanelor romane. De ce încearcă acum să-și ascundă silueta diformă sub asemenea țesături de lux? Pânza asta translucidă tot bondoacă o arată. Foșnește mătasea grea între degete. Contactul cu materialul îi dă o senzație de bunăstare. Cât o fi costat-o? O avere, fără dar și poate. Și ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nimic, însă Vipsania înțelege și fără cuvinte comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită în gura mare o scăriță. Șontâc-șontâc, susținut de la spate, paraliticul ia loc. După ce se instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta e defectul ei cel mai mic, oftează nefericit Tiberius. Se simte aidoma unui animal pregătit pentru tăiere. Degeaba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care și-a tot încercat pana pe lângă Pollio, dar fără prea mult succes. Ce nu s-o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din vârful bonetei! În acest moment, parcă auzindu-i gândul, o siluetă înaltă și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ne oprim la un magazin de delicatese și ne luăm o salată, pe care o luăm la pachet la sala lui Brad, ca s-o mâncăm în birou. Dacă vă întrebați cumva, aici țin încă și mai mult la menținerea siluetei aici, așa că sar peste salatele de orez și paste, care deși arată delicios, nu sunt ce am eu nevoie pentru siluetă. Aleg în schimb, movile de frunze de salate exotice, grămezi de legume prăjite și semințe de susan - nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brad, ca s-o mâncăm în birou. Dacă vă întrebați cumva, aici țin încă și mai mult la menținerea siluetei aici, așa că sar peste salatele de orez și paste, care deși arată delicios, nu sunt ce am eu nevoie pentru siluetă. Aleg în schimb, movile de frunze de salate exotice, grămezi de legume prăjite și semințe de susan - nu în ulei, dacă e să mă iau după femeia de la magazin. Lipsite de grăsime. Nu-i așa că sunt fată bună? Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
au ajuns ei să meargă într-o seară de vineri în Fifth Floor, la Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte bine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ușoară digresiune de la apelativul obișnuit, în seara asta vin acasă devreme. Vrei să mergem la yoga? ― Sună... interesant, spun eu cu precauție. Să recunoaștem că la yoga nu slăbești, și dacă yoga nu mă ajută să-mi mențin noua mea siluetă subțire, atunci care e treaba? Serios. ― Bine. Ajung acasă curând. Poate mergem să luăm cina în oraș diseară. M-am gândit să încercăm restaurantul ăla din La Cienega. ― Vrei să spui că ieșim din Santa Monica? Brad râde. ― Pari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vreme mă ridic, curioasă să văd cum se vede în oglindă, și merg în dormitorul lui Lauren; trag oglinda de mărime normală, ca să mă uit în ea. Îmi ridic tricoul până la cap și stau acolo, goală, privindu-mă. Îmi văd silueta încordată și musculoasă, care e atât de lipsită de grăsime acum, că arăt mai degrabă ca un băiat decât a femeie. Îmi trec mâna peste sânii plați și-mi amintesc cât de mult îmi atârnau înainte, cum semănau cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă sufletul. Apele liniștite ale golfului pe care pluteau puzderie de luntre oglindeau siluetele munților. Pe mal erau stive de cherestea. De pretutindeni se auzea nechezat de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula Ojika. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe acest Matsuki care privea totul cu răutate. De aproape două săptămâni, San Juan Baptista înaintează tot spre răsărit prin oceanul nesfârșit fără urmă de pământ. Din fericire, n-am avut nici zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți pe care le putea reda în cuvinte. Flacăra lumânării pâlpâia și din când în când scotea câte sfârâit înfundat. Sosi un musafir. Silueta lui se mișca precum o umbră de pasăre pe peretele pătat de picuri de ploaie. Era Matsuki Chūsaku. Am venit să-mi iau rămas bun. Matsuki se sprijini de perete, ocolind privirile celor doi, așa cum făcuse și mai devreme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o parte În alta. Cum privea obiectul, fără teamă, dar ezitând să coboare să bea apă cu lucrul acela În fața lui, zări forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]