3,476 matches
-
SINTACTICE" I. RELAȚIA DE INTERDEPENDENȚĂTC "I. RELA}IA DE INTERDEPENDEN}|" În Gramatica limbii române ( realizată și publicată, sub egida Academiei, în două ediții, în anii 1954 și 1963) se recunosc numai două raporturi sintactice: de subordonare și de coordonare. În Sintaxa propoziției, în discutarea raporturilor dintre părțile de propoziție, relația dintre părțile principale de propoziție: subiectul și predicatul, înțeleasă în specificul ei, este, totuși, integrată "ân categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se găsește într-o situație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
găsește într-o situație destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are asepectul unei corelații de inerență, ceea ce se oglindește și în modul de definire a părților de propoziție respective."( vol.II, 1963, p.79). În Sintaxa frazei, cele două funcții sintactice sunt intepretate în interiorul raportului de subordonare, concomitent cu susținerea suspendării corespondenței dintre părțile de propoziție și propozițiile, totuși, corespunzătoare, fie și numai parțial, în cazul predicatului: În timp ce subiectul și predicatul ca părți de propoziție sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul este albastru.” Tipuri structurale de predicattc "Tipuri structurale de predicat" Noua ediție a Gramaticii Academiei, realizată sub coordonarea Valeriei Guțu-Romalo (București, 2005) abandonează distincția predicat verbal-predicat nominal, curentă în interpretarea Sintaxei limbii române din edițiile anterioare și din cele mai multe dintre gramaticile de autor. Pe fondul identificării a trei categorii de predicat (în realitate, trei nivele de organizare a predicatului): predicat semantic, predicat sintactic, predicat al enunțării (vol.II, pp. 238-262), în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) Tu trebuiești trimis cât mai departe. Predicat verbal multiplu Gramatica Academiei și, de fapt, mai toate gramaticile curente (sau studiile de gramatică) au în vedere problema realizării funcțiilor sintactice prin constituenți multipli numai la Sintaxa propoziției, recurgând, cele mai multe, la termenul „consacrat”: părți de propoziție multiple. În mod curent se neagă existența predicatului multiplu. „Poate fi multiplă - se scrie în Gramatica Academiei - orice parte de propoziție cu excepția predicatului. Coordonarea între două predicate este o coordonare între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în Gramatica Academiei - orice parte de propoziție cu excepția predicatului. Coordonarea între două predicate este o coordonare între două propoziții diferite, chiar dacă subiectul sau un complement sunt aceleași.” (vol.II, p. 85) sau nu se discută (în aproape totalitatea studiilor de sintaxă). Noua ediție a Gramaticii Academiei nu admite existența predicatului multiplu, întrucât „ orice predicat "coordonat" are drept efect crearea unei noi organizări sintactico-propoziționale, depășind limitele organizării primare. ” (vol.II, p.243-244) Discutarea problemei constituentului multiplu numai în legătură cu predicatul/predicatul verbal nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al funcției dintr-o altă perspectivă, prin relația de apoziție: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal.” (M. Eminescu) • repetarea conținutului semantic al funcției în strânsă legătură cu o particularitate specifică sintaxei pronumelui în limba română: forma lungă (accentuată) a pronumelui personal nu poate fi întrebuințată în absența formei scurte, decât în condițiile dezvoltării unor valori stilistice. Realizat prin forma scurtă de acuzativ a pronumelor personale, complementul direct este în mod frecvent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de mod (la sintaxa propoziției și la sintaxa frazei) o variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri în baza unei trăsături comune: caracterizarea regentului se face printr-o comparație: „Când determinarea circumstanțială de mod se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de mod (la sintaxa propoziției și la sintaxa frazei) o variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri în baza unei trăsături comune: caracterizarea regentului se face printr-o comparație: „Când determinarea circumstanțială de mod se face în comparație cu alte obiecte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relației de dependență; aceasta este evitată prin simpla juxtapunere și inversare a termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul al doilea introduce o discontinuitate semantică, ceea ce, în procesul de comunicare lingvistică, își are originea, din perspectiva emițătorului, în ceea ce s-ar putea numi așteptare frustrată. Ideea a fost exprimată de G. Ivănescu, într-un pasaj din Cursul de sintaxă predat studenților ieșeni în anul universitar 1947/1948. Luând în atenție negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice, în legătură cu raportul logic de implicare, lingvistul ieșean le identifică pe acestea cu frazele în care există circumstanțiale concesive: ”Goblot (...) n-a arătat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se dă și o definiție din perspectivă semantică: „Propoziția atributivă care exprimă aceeași idee cu cuvântul, grupul de cuvinte sau propoziția la care se referă se numește propoziție apozitivă.” (Idem, p. 281) În același timp, însă, se reține, și la sintaxa propoziției, și la sintaxa frazei, caracterul specific al apoziției, în raport cu atributul (atributiva), din perspectiva regentului, care nu este numai un substantiv (sau substitut): „Pot fi determinate printr-o construcție similară cu aceea a apoziției și părți de vorbire ca verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definiție din perspectivă semantică: „Propoziția atributivă care exprimă aceeași idee cu cuvântul, grupul de cuvinte sau propoziția la care se referă se numește propoziție apozitivă.” (Idem, p. 281) În același timp, însă, se reține, și la sintaxa propoziției, și la sintaxa frazei, caracterul specific al apoziției, în raport cu atributul (atributiva), din perspectiva regentului, care nu este numai un substantiv (sau substitut): „Pot fi determinate printr-o construcție similară cu aceea a apoziției și părți de vorbire ca verbul, adverbul și chiar propoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jelit, sărmanul!” (I. Creangă) NOTE II. SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor naturale. Ea este o „realitate” abstractă, rezultând dintr-un raport, variabil, între realitatea obiectivă și reflectarea ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două raporturi imanente cunoașterii: realitate obiectivă-gândire și gândire-limbă, precum și dezvoltarea unui raport subiectiv, între lumea obiectelor și planul perceperii ei afective. 2. Cf. definiția concisă dată enunțului de către V. Guțu-Romalo (Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1972, p. 29): „Prin enunț se înțelege o secvență fonică (un flux sonor), limitată prin pauze și caracterizată printr-un contur intonațional și care poartă o anumită informație semantică, reprezintă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic concret al termenilor reprezentativi - el și acolo. 12. Pentru asemenea enunțuri, gramaticile vorbesc mai frecvent de propoziții sau fraze neanalizabile. Noua ediție a Gramaticii Academiei folosește termenul enunțuri nestructurate.(vol.II, p.14) 13. G. Ivănescu (în cursul litografiat Sintaxa limbii române moderne, Iași, 1947-1948, tipărit în 2004, la Editura Junimea, Iași ( editat, adnotat și prefațat de Oana Popârda) retrage subordonatelor calitatea de propoziții, tocmai pe temeiul pierderii autonomiei predicaționale. Ideea este reluată de Ecat. Teodorescu, Sunt propozițiile subordonate propoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu aceste sintagme a celor două tipuri structurale de predicat: 1. Reflectă foarte exact modul specific în care participă la planul global al predicației cele două componente semantice, una de tip lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii române moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 146. 53. Ibidem 54. M. Avram, Despre corespondența dintre propozițiile subordonate și părțile de propoziție, SG, I, pp. 141-164. 55
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii române moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 146. 53. Ibidem 54. M. Avram, Despre corespondența dintre propozițiile subordonate și părțile de propoziție, SG, I, pp. 141-164. 55. Finuța Dan, Propoziția apozitivă, LR X, 1961, nr. 4, pp. 312-316; M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițiile subordonate și părțile de propoziție, SG, I, pp. 141-164. 55. Finuța Dan, Propoziția apozitivă, LR X, 1961, nr. 4, pp. 312-316; M. Mitran, Despre apoziția și raportul apozitiv, L.R., XII, 1963, nr. 4, pp. 36-45; Ecat. Teodorescu, Curs de sintaxa limbii române (lit.), 1973, p. 73 ș.u. RELAȚIA DE APOZIȚIE 56. Cf. și L. Tesnière, Élémentes de syntaxe structurale, Paris, 1966. 57. Această interpretare în L. Bloomfield, Le langage, Paris, 1970, p. 176, V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p. 43
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 73 ș.u. RELAȚIA DE APOZIȚIE 56. Cf. și L. Tesnière, Élémentes de syntaxe structurale, Paris, 1966. 57. Această interpretare în L. Bloomfield, Le langage, Paris, 1970, p. 176, V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p. 43, Ecat. Teodorescu, Curs de sintaxa limbii române (litografiat), Iași, 1973, p. 93 ș.u., I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., pp. 556, 632 ș.u. (ca o variantă a relației de nondependență). 58. L. Bloomfield distinge în mod explicit echivalența semantică (prin care este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un singur cuvânt (cf., de exemplu, A. Ghiselii, C.Casagrande, Lingua e parola, Sansoni, Firenze, 1967). 64. În literatura de specialitate se vorbește de o categorie distinctă a propozițiilor explicative, care sunt situate fie între subordonate (A. Graur, Pentru o sintaxă a propozițiilor principale, SG, II, pp. 121-139, S. Stati, Există propoziții cauzale coordonate?, LR, 1954, nr. 6), fie între coordonate (coordonate cauzale: H. Tiktin, op. cit., G.A., Gh.N. Dragomirescu, Sintaxa și stilistica propozițiilor independente, Brașov, 1939, Structura gramaticală și stilistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care sunt situate fie între subordonate (A. Graur, Pentru o sintaxă a propozițiilor principale, SG, II, pp. 121-139, S. Stati, Există propoziții cauzale coordonate?, LR, 1954, nr. 6), fie între coordonate (coordonate cauzale: H. Tiktin, op. cit., G.A., Gh.N. Dragomirescu, Sintaxa și stilistica propozițiilor independente, Brașov, 1939, Structura gramaticală și stilistică a coordonatelor cauzale, LL, IV (1960), M. Avram, Evoluția..., Ecat. Teodorescu, Coordonata cauzală, Sc. Șt. Iași, 1962, fr. 2; coordonate concluzive: I. Iordan, Limba română contemporană, p. 722), C. Dimitriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este foarte sărac, preponderent cuvinte monosilabice, propozițiile sunt foarte simplificate și reduse uneori la o simplă înșiruire de cuvinte. Acestea sunt memorate cu greutate, iar puterea de evocare a cuvintelor e foarte redusă. Frecvente sunt agramatismele, cu o simplificare a sintaxei și frazei. Caracteristic pentru disfazic e omisiunea terminațiilor, mai ales în cuvintele polisilabice, sau folosirea silabelor f\r\ semnificație, formate din dou\ sau mai multe foneme. Adeseori folosește, ca un substitut al limbajului verbal, mimica și gestica. Lectură și scrierea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Debussy introduce ideea simbolului analogic într-o concepție opusă formei consacrate a discursului sonor. Astfel, el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări tematice în contextul formei arhitecturale. Compozitorul decide reducerea șabloanelor și convențiilor dezvoltării și refuză temele în calitate de personificare. Sintaxa evoluează în perioade asimetrice, în care melopeea pentatonică, fără atracție gravitațională instalează o impresie atemporală. În muzica debussyistă, impresia de vag derivă, la nivel conceptual, din proiectarea unor viziuni aparținând, adesea, lumii fantastice (La danse de Puck, Ondine, La Fille
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezultatul e covârșitor, de o frumusețe unică. La țigănci are claritatea demonstrativă a unei ecuații fantastice cu substrat simbolic și ritual, elaborate de către un asiduu căutător de mituri, preocupat să încifreze în interstițiile txtului cât mai multe chei arhaice. Fidel sintaxei genului fantastic, unde amănuntele, adesea impreceptibile, au un rol foarte bine definit, autorul construiește meticulos scenariul, toate detaliile glisajului fantastic fiind scrupulos puse la locul lor. Deși narațiunile sale de factură existențialistă se dovedesc la fel de fascinante precum cele onirice, Mircea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]