4,821 matches
-
o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din istorie. Dată fiind incapacitatea lui Morgenthau de a concepe posibilitatea unui asemenea realism politic raționalist, el a respins cu totul sistematizarea abstractă deductivă în favoarea înțelegerii „principiilor” politicii internaționale, prin intermediul unor „comparații inductive între șdiverseț evenimente”23. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să fie fundația esențială, dacă nu singura, a studiului politicii internaționale, iar această disciplină urma, la rândul ei, să se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
legate intern între ele prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre cunoașterea „empirică” și cea „rațională” de care Einstein vorbea deseori, realiștii tradiționali sunt adepții metodologiei primeia 36. Deoarece nevoia determinării, a predictibilității și a sistematizării logice prin interpretări deductive a fost evitată în mod explicit cel puțin de unul dintre ei (și probabil, implicit, de ceilalți), ideea unei construcții pur raționale, în care fiecare generalizare „să fie derivată, pas cu pas, cu o asemenea precizie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dezvoltă prin transfer; * integralitatea ca urmare a interacțiunilor din învățare, întregul sistem intelectual capătă însușiri noi, ce reprezintă mai mult decât suma însușirilor părților; * alte funcții: organizarea, flexibilitatea, stimularea generalizării, anticiparea și reactualizarea, instrumentalizarea analogiei etc. Conform principiului continuității și sistematizării, lucrurile noi, ceea ce trebuie învățat se sprijină pe cunoștiințele anterioare și devin “puncte de sprijin” pentru conținuturile noi. În domeniul instruirii tehnice, deprinderile motrice însușite pot avea o influență pozitivă asupra celor ce se formează, și acest lucru se numește
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
o legătură directă cu asigurarea echilibrului ecologic al mediului arhitectura peisajului se preocupă de conservare și dezvoltarea peisajelor și a valorilor lor asociate, pentru beneficiul generațiilor actuale și a celor care vor urma. Ea se implică în organizarea teritoriului și sistematizarea localităților în planificarea integrării activităților umane în peisajul natural și în cel cultivat, în dimensionarea și distribuția în localități și în teritoriu a diferitelor categorii de spații verzi și organizarea generală a peisajelor pentru anumite funcțiuni precum și în refacerea și
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
de Iliescu A.F. 2003). SISTEME DE SPAȚII VERZI Sistemul de spații verzi urbane reprezintă totalitatea formațiunilor de spații verzi intravilane și extravilane (zona suburbană). El poate avea structuri diferite, în funcție de condițiile climatice și topografice, dar și de concepția de sistematizare a orașului. Pentru a alcătui un sistem este necesar ca spațiile libere plantate să facă parte din componența tuturor zonelor funcționale ale orașului, iar cele mai importante dintre ele să fie repartizate echilibrat și să aibă conexiuni atât între ele
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
și posibil prin folosirea mijloacelor de transport în comun. Repartizarea plantelor dintr-o grădină botanică poate fi: sistematică, fitogeografică, industrială, decorativă sau combinații ale acestora. Este foarte important ca atât la intrare, cât și pe traseu să existe planuri de sistematizarea a teritoriului, cu explicații clare care să conducă vizitatorii spre diferitele obiective posibil de vizitat. Elementele ornamentale (pavilioane, chioșcuri, grupuri statuare, fântâni arteziene, ș.a.) se vor amplasa în punctele cu vizibilitate maximă și acolo unde se încadrează perfect cu vegetația
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
ales în timpul repausului vegetativ. DIMENSIONAREA SPAȚIILOR VERZI Suprafață totală și pe categorii a spațiilor verzi depinde de mărimea localității (suprafața și numărul de locuitori), de dezvoltarea urbană și industrială, de tipurile de clădiri predominante, de condițiile climatice, etc. Soluțiile de sistematizare adoptate trebuie să țină cont de realizarea unor indicatori globali orientativi, stabiliți la nivelul fiecărei localități. Normele sunt mai mari în orașele de câmpie, în cele cu climat estival blând și pe teritoriile lipsite sau sărace în păduri naturale. Aceleași
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
care pot fi considerate și poziții de observare de la înălțime a unor scene ale peisajului parcului. Colinele se realizează deseori cu forme, în plan, neregulat sinuoase, modelate în funcție de direcțiile principale de observare și de configurația celorlalte elemente prevăzute în apropiere. Sistematizarea verticală a terenului se studiază cu multă atenție și în cazul proiectării unor piese de apă, pentru o perfectă adaptare a formelor reliefului (pante line, valonamente, promontorii, rupturi de pantă, ș.a.) trebuie să pună în valoare și să justifice introducerea
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
mici, până la 0,1 m); modelarea propusă se suprapune peste curbele reliefului inițial. De asemenea, se reprezintă în proiecție orizontală terasările, taluzurile și elementele construite legate de modelare (ziduri, scări, balustrade, ș.a). Pentru o redare cât mai exactă a sistematizării verticale se recomandă efectuarea de profile longitudinale și transversale pe direcțiile cele mai importante; acestea se execută la o scară mărită pentru înălțimi, cu indicarea tuturor cotelor. Condițiile hidro-geologice și edafice. Aceste condiții determină anumite aspecte ale proiectării spațiilor verzi
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
proiectarea aleilor care trebuie să asigure o accesibilitate firească, o bună legătură între acestea și diferitele sectoare ale parcului; stilul de compoziție ales - amenajarea geometrică regulată a unor sectoare sau a întregului ansamblu se deosebește net de amenajările libere în ceea ce privește sistematizarea și traseul aleilor. În primul caz, terenul este compartimentat de alei predominant rectilinii, care sunt specifice organizării arhitecturale a spațiilor; în compozițiile libere, în general, aleile sunt sinuoase și fragmentează mai puțin terenul; relieful terenului - în funcție de necesitățile compoziției, aleile pot
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
înălțime care domină priveliștea impune accesul la ea, pentru a constitui un punct avantajat de observație. Traseul aleilor urmează linia de minimă pantă, străbătând oblic curbele de nivel. mărimea terenului - în parcurile vaste, rețeaua de circulație este întinsă, de aceea sistematizarea aleilor trebuie să permită o bună orientare a vizitatorilor, atât după lărgimea lor cât și după direcționarea în corelație cu formele naturale ale terenului și obiectivele construite. Ca forme ale traseului, aleile, fie principale, secundare sau de detaliu, pot fi
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
ideile mai departe, astfel încât opera lui va dăinui peste timp. Din păcate, timpul lung pe care autorul l-a acordat aprofundării domeniului, strângerii și condensării datelor, dar și elaborării unor cursuri universitare a permis ca unele contribuții personale (modele, clasificări, sistematizări, comentarii, aprecieri etc.) să se regăsească în apariții deja lansate. Acest tratat conține o serie de idei personale, iar dacă cititorul le va întâlni în cărți deja apărute va trebui să se gândească la faptul că acestea au avut deja
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rolurile liderului de prin anii ’60-’70 ai secolului trecut, se subînțelege că ele și‑au păstrat actualitatea, devenind, poate, și mai penetrante. 2. Teorii și modele ale conduceriitc "Teorii și modele ale conducerii" 2.1. Necesitatea sistematizăriitc "1. Necesitatea sistematizării" Teoriile conducerii sunt extrem de numeroase și variate. În lucrările mai vechi de psihologie organizațională nu prea transpare intenția de a le ordona și sistematiza după criterii ferme; dimpotrivă, ele sunt dispuse de cele mai multe ori aleatoriu, oricum, extrem de diferit de la un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ele sunt dispuse de cele mai multe ori aleatoriu, oricum, extrem de diferit de la un autor la altul. În ultimele două decenii ale secolului XX și în primul deceniu al noului mileniu au început să se contureze câteva modalități similare de prezentare și sistematizare a lor. Cei mai mulți autori (Gordon, 1987; Organ, Bateman, 1986; Mullins, 1993; Smither, 1994; Gibson et al., 1997; Bryman, 1999 etc.) grupează teoriile conducerii după criteriul tematic. Cel puțin trei teorii sunt prezente în toate aceste lucrări, chiar dacă una și aceeași
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
teoriilor asupra conducerii, dar este nevoită să revină asupra unei serii de idei, să le reia, deoarece acestea nu au apărut într‑o succesiune logică, ci uneori concomitent sau chiar devansându‑se unele pe altele. Oricum, cele două modalități de sistematizare a teoriilor conducerii determină câteva concluzii generale: - ele evidențiază multitudinea preocupărilor și eforturilor autorilor de a pătrunde în intimitatea fenomenului studiat și de a permite cunoașterea și stăpânirea lui; - în ciuda multitudinii și diversității concepțiilor și teoriilor despre conducere, a divergențelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
clasice, și cele actuale, moderne, „noua conducere”, apărute din nevoia conducerii de a face față cu succes noilor solicitări, de a se adapta suplu la condițiile extrem de diferite în care acționează conducătorii. Din punctul nostru de vedere, dilema criteriului de sistematizare a teoriilor conducerii - după logica științei sau după istoria ei? - nu este de nesoluționat. Îmbinarea flexibilă a celor două criterii, cu o ușoară predominanță a criteriului logicii științei, ar putea constitui o bună modalitate de a ieși din impas. Personal
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihologiei organizațional-manageriale în abordarea motivației comportamentului organizațional impun cu necesitate cunoașterea diferitelor teorii ale motivației, a formelor și a tipurilor de motivații. Aceste probleme vor fi prezentate și analizate in cele ce urmează. Teorii cu privire la motivația comportamentului organizațional Încercări de sistematizare În literatura de specialitate întâlnim cel puțin trei maniere de prezentare a teoriilor motivației. În unele lucrări dedicate comportamentului organizațional apărute mai demult, îndeosebi în perioada anilor ’60-’70 ai secolului trecut, teoriile motivației sunt prezentate într-o manieră mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
menținut de aceleși scopuri și așteptări, la care se adaugă atribuirile și perceperea echității (de unde - teoriile echității și atribuirii) (vezi Organ, Bateman, 1986, pp. 107-133). În perioada anilor ’80-’90, psihologia organizațional-managerială recurge la un criteriu ferm de grupare și sistematizare a teoriilor motivației, folosit, consemnat și perpetuat de o multime de autori. Este vorba despre criteriul tematic, potrivit căruia teoriile motivației sunt grupate în două mari categorii: teorii de conținut și teorii de proces. Primele sunt centrate pe determinarea factorilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
remarcabile în ceea ce privește explicarea și teoretizarea motivației comportamentului organizațional. Distincția dintre teoriile de conținut și cele de proces a fost făcută pentru prima dată de Campbell, Dunnette, Lawler și Weick în 1970, însă ea s-a impus abia în deceniul următor. Sistematizarea teoriilor motivației în funcție de criteriul tematic este astăzi aproape cvasigeneralizată (vezi Cole, 1995, 1997; Johns, 1998, ș.a.). Tot în perioada la care ne referim a fost propusă o sistematizare interesantă a teoriilor motivației bazată pe combinarea criteriului tematic cu criteriul istoric
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Weick în 1970, însă ea s-a impus abia în deceniul următor. Sistematizarea teoriilor motivației în funcție de criteriul tematic este astăzi aproape cvasigeneralizată (vezi Cole, 1995, 1997; Johns, 1998, ș.a.). Tot în perioada la care ne referim a fost propusă o sistematizare interesantă a teoriilor motivației bazată pe combinarea criteriului tematic cu criteriul istoric. Cercetătoarea franceză Meryem Le Saget (1992) stabilește trei mari grupe ale teoriilor motivației: teoriile motivației din prima generație (1900-1950); teoriile motivației din a doua generație (1950-1990); teoriile motivației
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în funcție de caz, de categoria oamenilor”). În fine, în a treia generație se consideră că „fiecare persoană este diferită în felul ei”, de unde nevoia elaborării unor „soluții unice pentru fiecare persoană în interiorul unui sistem mai complex”. În tabelul 15.1 prezentăm sistematizarea teoriilor motivației propusă de Le Saget. Motivații de primă generație (1900-1950) Motivații de a doua generație (1950-1990) Motivații de a treia generație (după 1990) Concepții despre lucrător „Toată lumea este la fel” „Indivizii pot fi clasificați pe mari categorii” „Fiecare persoană
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Mișcare a relațiilor umane MASLOW, HERZBERG etc. Gândire sistemică și viziune globală MANAGEMENT INTUITIV Motorul motivației Teamă/speranță Avantaje materiale sau financiare Ascultarea salariaților Adaptarea posturilor Recunoaștere a contribuției Posibilitate de exprimare și realizare personală Motivație intrinsecă Tabelul 15.1 - Sistematizarea teoriilor motivației propusă de Le Saget Interesant este că în această perioadă unii autori selectează și grupează teoriile motivației nu doar după criteriul tematic sau după cel tematic cuplat cu criteriul istoric, ci și în funcție fie de o serie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai mare în lucrările dedicate comportamentului organizațional. În același timp, în capitolele care prezintă teoriile motivației au început să-și facă loc unele abordări sintetic-integrative care aduc perspective mult mai largi în analiza și explicarea motivației. Cele câteva maniere de sistematizare a teoriilor motivației în lucrările de psihologie organizațional-managerială constituie, fără îndoială, o tendință generală. (Ceea ce nu înseamnă că nu întâlnim lucrări ce recurg și la alte criterii decât cele schițate de noi.) Faptul însă că această tendință este reală ne
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dat fiind faptul că din perspectiva psihologiei organizaționale finalitatea ameliorativă primează, ne vom referi, în continuare, la câteva elemente de gestiune a stresului organizațional. Managementul stresului organizațional Literatura de specialitate referitoare la managementul stresului este foarte abundentă, fapt care îngreunează sistematizarea ei. Totuși, la o analiză mai atentă, se degajă trei modalități operaționale. Unii autori preferă să inventarieze modalitățile și strategiile de gestiune a stresului organizațional pornind de la paradigmele „stresului”. Așa procedează, de exemplu, Nicole Rasche (2003) de la Université Victor Segalen
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fizice prin care se efectuează operația de punere în relație a unei persoane sau mai multora, cu alta sau cu mai multe, în vederea atingerii unor obiective". Pentru deceniile IV-VI ale secolului nostru, multitudinea de informații a determinat o posibilă sistematizare privind actul comunicării, între care importante ar fi următoarele : relația dintre indivizi sau dintre grupuri ; schimbul, transmiterea și receptarea de semnificații; modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajați în procesul comunicării. Înțelegerea în acest mod a comunicării o întâlnim
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]