2,424 matches
-
într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez lovindu-se de capota lucioasă a Buickului meu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
până în holul de la etaj. Apropiindu-mă mai mult, am auzit țipete, chicoteli și o voce de femeie care fredona ușor: „Vaporul meu are pânze de mătase“. Greșise un pic notele. „Ce fel de mamă le cântă copiilor Kurt Weill?“ întreabă soacra mea. Ce fată se căsătorește cu un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda numărului de pe braț, pentru că știm cu toții de ce au fost unii în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda numărului de pe braț, pentru că știm cu toții de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, vrea să zică ea. Soacra mea habar nu are de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, dar asta e altă poveste. Are ceva împotriva mea. Am deschis ușa de la baie. Soția mea era în genunchi, aplecată pe marginea căzii, cu spatele la ușă și cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în după-amiaza în care ea a plecat la cumpărături, cu un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
putea înțelege. Frigiderele din copilăria ei fuseseră pline ochi cu fructe coapte, lapte cu smântână și atâta mâncare rămasă încât se strica și trebuia aruncată. În anexa secretă, am fi putut trăi o săptămână din mâncarea pe care o arunca soacra mea într-o zi. Pentru soția mea, foamea însemna o masă pierdută, înfometarea, numele unei diete pentru slăbit. A fost scandalizată când a văzut cât de lihnit de foame eram în noaptea aceea. Sprâncenele ei se încruntaseră, buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sigură că nu ar permite să fie adus un asemenea sacrilegiu memoriei fiicei sale. Îl asigura că jurnalul fiicei sale ocupa un loc important în inima și conștiința ei. Ajunsesem la sfârșitul paginii. Cu sinceritate, Madeleine van Pels (doamna Peter) Soacra mea, Emily Post din nordul New Jersey-ului, le educase bine pe fiicele sale. În ciuda spiritului rebel pe care soția mea îl ținea acum în frâu, nu semna nici o scrisoare fără oficialul „doamna“ și numele meu de botez sub al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
casa părinților lui Madeleine. Era duminică după-amiază. Susannah și Norman erau și ei acolo. Stăteam în jurul mesei, la cină și copiii alergau pe ușă și nu era nimic neobișnuit în această stare de lucruri. Până și conversația era bine cunoscută. Soacra mea încerca să îl convingă pe socrul meu să își radă mustața. —Uită-te la Norman, spuse ea. Cu toții ne-am întors să ne uităm la cumnatul meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
socrul meu să își radă mustața. —Uită-te la Norman, spuse ea. Cu toții ne-am întors să ne uităm la cumnatul meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise socrul meu. —Chiar și Peter, continuă soacra mea, deși era limpede că ajunsese la fundul paharului cu exemple pozitive. Socrul meu mă iubește ca pe un fiu. Soacra mea încă mă mai consideră un hoț care i-a furat fiica de la un pețitor mai potrivit. Poate furtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu. —Vezi ce bine arată proaspăt ras? — Ca un funduleț de bebeluș, zise socrul meu. —Chiar și Peter, continuă soacra mea, deși era limpede că ajunsese la fundul paharului cu exemple pozitive. Socrul meu mă iubește ca pe un fiu. Soacra mea încă mă mai consideră un hoț care i-a furat fiica de la un pețitor mai potrivit. Poate furtul e o trăsătură de familie. Nu îl vezi cu păr pe față. Sunt prea bătrân ca să mă mai schimb, insistă socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sora ei încă se mai adresau părinților cu apelativele din copilărie. Credeam că or să înceteze când or să aibă și ele copii, dar mă înșelasem. — O să arăți mai tânăr fără mustață. — Vezi, până și Susannah e de acord, spuse soacra mea. Dacă scapi de mustața aia căruntă, o să arăți cu cinci ani mai tânăr. Poate chiar cu zece. Nu am dreptate, Norman? Cu cinci cu siguranță, spuse Norman. Și dacă și-ar rade-o, spuse Madeleine, dacă ar merge fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dar tu ce zici, Peter? mă întrebă socrul meu. Tu ești singurul care nu și-a spus părerea. Se întoarseră cu toții spre mine. Eram un membru al familiei, deși nu eram chiar unul dintre ei. Eu admir mustățile, am spus. Soacra îmi aruncă o privire peste masă. Întotdeauna am crezut că ar fi un ofițer excelent. Și tata a avut mustață, am continuat eu. Tata nu a avut mustață, așa cum nici mama nu a fost blondă. Chipul lui trist, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo amantă ieftină, așa cum făceau mai toți românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo amantă ieftină, așa cum făceau mai toți românii - și soacră-mea ajungea curând la cealaltă temă pe care o putea detalia fără să obosească ore în șir: România și românii. Nici pe ei nu-i ierta că fusese obligată să părăsească vila direcției, cu clădirile industriale aferente și cu angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era mai mult decât modest. Curt poate că ar fi luat vorbele mele drept o bătaie de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se părea prea de tot și mai țin minte cum odată - pe atunci așa ceva putea fi socotit o necuviință - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu mai puțin anacronică decât poza Queen Victoria a soacrei mele. Și când m-am liniștit, am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă la o femeie. Nu era greu să-l urmărești pe socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă iei de nevastă”, hotărî una din ele într-o noapte de beție, și a doua zi ne cununarăm. O bună bucată de vreme am trăit ca îngerii, până când femeia mi-a zis: „Ioșca, trebuie să-mi faci un copil”. Soacră-mea e tare necăjită pentru că nu am refuzat propunerea fetei. Încercase chiar să ne despartă, căci plecam de acasă și uitam să mai revin. Dar la urma urmelor, tot cununată cu mine a rămas până în ziua de azi. Degeaba îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu au mai avut copii iar mie mi se face milă, simt urcînd dorința de-a le ajuta, le dau sfaturi despre cuptorul cu microunde, ele zîmbesc recunoscătoare, deși n-au cuptor cu microunde, și-mi povestesc ultima aventură a soacrei care-a Îmbătrînit la țară și n-a văzut În viața ei pampers, ieri a luat unul ca să-l spele și l-a băgat În mașina de spălat, În cîteva secunde Whirpoole s-a umplut de căcat, mă scuzați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prieteni, sau prietenoși, doar Îmi aranjaseră casa, mi-au dat banii cam În silă, pe palier, fără să mă invite la o cafea, la o discuție, nu mai Înțelegeam nimic, nici chiar șoaptele tandre amestecate cu acuze ale Marianei, ale soacrei venite special de la Sankt Petersburg pentru a mă Împunge cu degetul În ochi, același cu care arătase spre nemți În timpul blocadei Leningradului, Îi degerase așa, Întins spre mine, acuzațiile erau croșetate blînd pe o octavă superioară, de ce mama dracului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de toate belelele astea, sau ia altu’, c-ai rămas al nimănui, a mormăit și literatul cu cîine mai lent, nu știu de ce era și el acolo, fost scriitor, fost premiant, asta ești, asta eram, am confirmat ascultîndu-mi În continuare soacra nu vezi c-a venit telefonu’, și lumina, și cîinele schelălăie de foame de m-a-nnebunit („CÎine Anume creat pentru a-și salva de la moarte stăpînul. CÎinele este prietenul omului”, tot din Dicționar), cum m-ați Înnebunit amîndoi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri care te orbesc, măști, raze, fum, oglinzi, iluzii optice adevărate, pînă și-n cele mai cretine movies cu asasini seriali filmările și luminile sînt fără greșeală, pică fix pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîrlig. Pe cel mai intim. Blake: „Plăcerea este hrana intelectului”. Nu trebuie să Închiriezi Patimile lui Hristos, unde țîșnesc atîtea hematii, Încît te deconectezi de la ecran și nu te mai hrănești. Așa că violența e prezentată cu măsură: accidente rutiere decente, soacre aruncate-n fîntîna cu apa Încă potabilă pînă-n clipa imersiunii, avioane din care a mai rămas totuși un pantof Nike, trenuri Pop Art, vapoare cu pești În tambuchi (se preferă Titanic), droguri, box, sex (Elle: „Te-ai gîndit vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
treburi de gospodină săracă pe care, oricât s-ar fi priceput, știindu-le, de mică, din curiozitate, nu le practicase decât foarte puțin, întotdeauna se găsise altcineva să le facă în casele mari ale bunicilor, apoi ale părinților, apoi ale soacrei și bărbatului ei, case pline de femei care trebăluiau ca și cum ar fi făcut parte din familie, nici măcar în vremea cât, un an sau mai mult, a rămas la Paris la un pension, până în clipa în care, murindu-i tatăl, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei cea mare n-a fost în acele zile de cumpănă, ci mai apoi, să obțină puținul de pensie, nu la acea clipă se gândește; prăbușirea n-a fost socială, ci sufletească, și n-a știut-o decât fosta ei soacră, ce i-a și telefonat cu un pretext cusut cu ață albă, pe care s-a făcut că nu-l pricepe, să vină urgent să stea la ea. Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi foarte groase, rânduind în cămară ulcelele de lut cu laptele proaspăt pus la prins al singurei vaci pe care abia mult mai târziu soacră-sa avea s-o vândă, smântânind laptele de prisos în putineiul rămas de la generația de dinainte, pregătindu-și mâncarea puțină a fiecărei zile - în toate acestea muncind la fel toate trei femeile, cu puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]