1,992 matches
-
principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezvoltată, bazată pe competiție și progres, așa cum au teoretizat-o gânditorii Luminilor, avem nevoie de o egalitate bazală, la fel cum într-o cursă de atletism toți concurenții pornesc de la aceeași linie. Unul dintre motivele pentru care există multiple conflicte social-politice în interiorul societăților și în relațiile dintre state este răsturnarea acestui principiu, refuzul de a mai porni de la aceeași linie într-o competiție cu ceilalți. Inegalitatea de ieri și de azi, în relațiile sociale interne și internaționale, pe care Occidentul a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-o în toate societățile occidentalizate, are drept rezultat multiplele antagonisme între oameni și între statele lumii. Suntem toți egali în șanse, dar pornim de la distanțe diferite în aceeași competiție națională și globală... Această societate civilă este în contradicție cu statutul social-politic al omului occidental; este în contradicție cu interesele de grup ale statului politic și național. Pe de o parte, avem civili încorporați mecanismelor de guvernare, aflați în cadrul puterii-cunoaștere. Pe de altă parte, avem civili aflați într-o relație de luptă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arbitrare. Aici este adevărata problemă a funcționării puterii și a libertății în societățile noastre, totodată, o problemă a funcționalității principiului reprezentării în politică și pentru societate. Politică "pentru" societate. Pentru ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică, toată această competiție pentru o putere mai mare și pentru privilegii, toată această intrigă și dialectică politică (guvernare-opoziție) este de tăiat. Este capul regelui, adică lupta singulară ce creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
jocurile dezechilibrate și arbitrare ale capitalului de ieri și azi; jocuri oligarhice și monopoliste? Cei mai mari capitaliști de azi, printre care G. Soros 135, au spus că reprezintă o necesitate de coexistență echilibrată găsirea unor altfel de principii economice, social-politice în administrarea bogățiilor și în guvernarea sufletelor! Care este tabloul acestei relații dezechilibrate a migrației capitalului și a forței de muncă de ieri și de azi? Comunism, nazism, Război Rece, emigrație masivă în Occident după 1945, clivaj social, segregație materială
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
proletarilor să-și formeze o "conștiință de clasă" și să-și asume riscurile, pe care orice activitate economică liberă le implică sine qua non, practic el dezautoriza puterea patronilor și un mod rudimentar, sălbăticit de a face economie. O ordine social-politică, concepută "in the mode of a perfect Synecdochic integration"137, ar spune Hayden White. Capul regelui ar fi un nou raport de guverna mentalitate, concept definit de Foucault ca fiind "ansamblul format din instituțiile, procedurile, analizele și reflecțiile, calculele și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei moderne (epistemice și social-politice), se manifestă în forme religioase de comportament politic și civic. Capul regelui, în mâna noastră, mai presupune altfel de cunoașteri, dincolo de un drept (penal) bazat pe dialectica permis-interzis, dincolo de utilizarea legii ca instrument de suveranitate sau de confiscare a puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a avea bani. Însă nu trebuie confundată libertatea cu materialismul modern. Cât de liber poți fi atunci când posibilitățile tale de acțiune sunt condiționate de numărul de bani pe care îi ai în buzunar? Despre ce libertate vorbim? Un sistem social-politic coerent, echilibrat și prosper nu ar trebui "să lege" libertatea de acțiune de numărul de bani. Condiționarea omului față de material are derivatele ei negative: constrângerile, sclavia, inegalitatea, atotputernicia patronatelor, revoltele și luptele anti-capitalism sunt efectele concrete ale năzuinței omului modern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursul oficial, autorizat epistemic despre tot ceea ce mișcă într-o societate. Specializările și specialiștii sunt efecte ale cunoașterii-putere din societățile noastre. Avem specialiști în cele mai mărunte și insignifiante domenii ale cunoașterii umane. Evident că aceștia sunt controlați de autorități social-politice, iar cunoașterea lor se înscrie într-un aparat instituțional. Numai așa munca lor poate fi cunoscută de către opinia publică, o invenție de secol XIX, cum spunea și Popper odată. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem de a face cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe această reprezentare care se distinge prin ea însăși. Individul modern și-a creat o identitate pe baza reprezentării sale despre lume, viață, societate. Dar această identitate nu poate fi decât o ego-istorie. Totodată, acest individ este prins în sfera social-politică a falselor identificări. Literatura modernă și ideologiile social-politice se întemeiază tot pe un raport individualizat, personalizat între cele două tipuri de reprezentări. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferența în limbaj, dincolo de orice conținut istoric, dincolo de concret, printr-o articulare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
însăși. Individul modern și-a creat o identitate pe baza reprezentării sale despre lume, viață, societate. Dar această identitate nu poate fi decât o ego-istorie. Totodată, acest individ este prins în sfera social-politică a falselor identificări. Literatura modernă și ideologiile social-politice se întemeiază tot pe un raport individualizat, personalizat între cele două tipuri de reprezentări. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferența în limbaj, dincolo de orice conținut istoric, dincolo de concret, printr-o articulare a gândirii pe reprezentări originale, a devenit un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
față de norme, disciplina față de o putere-cunoaștere asigură individului modern posibilitatea de a se individualiza în ochii celorlalți (opinia publică, sistemul media). O societate unde cultura scrisă își are efectele sale: posibilitatea de a gândi original, dar și alunecarea spre îndoctrinare social-politică, fanatism și intoleranță față de cei care nu sunt cu media, cu sistemul, cu formele uzuale de gândire și de comportament, promovate de un anumit regim social-politic. Forme de comportament, dar și forme de docilitate și de slugărnicie. În viziunea lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
își are efectele sale: posibilitatea de a gândi original, dar și alunecarea spre îndoctrinare social-politică, fanatism și intoleranță față de cei care nu sunt cu media, cu sistemul, cu formele uzuale de gândire și de comportament, promovate de un anumit regim social-politic. Forme de comportament, dar și forme de docilitate și de slugărnicie. În viziunea lui Foucault, schimbarea regimului de individualizare stă la baza formării tuturor științelor, analizelor, practicilor "cu radical "psiho-""145, ceea ce a dus la aplicarea unei noi tehnologii a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
disciplinate", adică toate acele cunoașteri bazate pe o logică a actului de a interpreta/reprezenta. Normalul societății moderne este legat de închidere (azile, spitale, închisori) și de o bună modelare a creierului și a comportamentului, astfel încât individul să fie integrat social-politic. Tot acest "normal" e produsul unui complex macanism instituțional și politic, având imaginea producerii acelor ciocane pe post de oameni din melodia The Wall a celor de la Pink Floyd. În locul faptelor memorabile ale Evului Mediu, au izbucnit, cu o violență
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
el a spus sau în aproape imperceptibila fisură a cuvintelor lui manifeste"154. În viziunea sa, clar-obscură, construcțiile lingvistice aleatorii, inconștiente sau aflate în semiobscuritate ale subiecților vorbitori pot forma enunțuri, care corespund anumitor ordonări, norme, convenții, ierarhii și directive social-politice. Prin psihanalizarea enunțurilor din cotidian, Foucault ne conduce spre raportul adevăr/demonstrarea adevărului. Una este adevărul. Cu totul altceva este demonstrarea unui adevăr. Psihanaliștii sunt preocupați nu atât de adevăr, cât de demonstrarea a ceea ce este adevărat conform unor tehnici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
schimb de idei. Cele trei entități creează posibilitatea de discurs. Un discurs poate fi rezultatul unui singur om, un mare gânditor, de exemplu, dar, de cele mai multe ori, discursurile sunt compuse dintr-o serie de enunțuri corespondente unor serii de practici social-politice. În opinia mea, întrebări precum "Ce lecturi și/sau modele avem?", "Ce experiențe de viață și ce idei ne-au influențat conduita?" sunt cardinale în practica investigării ideilor și a comportamentelor, dar și pentru analiza aderenței la un discurs, la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
oarecum, similare cu practicile istoricilor conceptelor, cu toate că "metoda" propusă de Foucault se diferențiază de cea a istoricilor ideilor și conceptelor. Dacă istoricii ideilor sunt preocupați de studiul ideilor și al curentelor directoare dintr-o epocă, de impactul lor în viața social-politică sau pe parcursul mai multor generații, Foucault și-a îndreptat atenția spre semnificații ce "pot fi comune unei întregi epoci"156. Deoarece enunțurile cu valoare certă sunt rare, sunt evenimente de discurs, Foucault s-a pronunțat pentru identificarea legii de raritate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de expresiile lui originale, de modul cum își transpune în cuvânt subiectul cunoscut și gândit. În concepția lui Foucault, discursurile sunt însoțite de "trei mari sisteme de excludere"159. În opinia mea, ar mai fi alte trei proceduri de excludere (social-politică), astfel că avem următoarele forme de excludere, într-o societate ca a noastră: 1) lege-interdicție; 2) expertiză-partaj; 3) stigmat-respingere; 4) adevăr-eroare; 5) sistem politic-control al discursurilor; 6) discurs oficial-producție de adevăr. În scrierile sale, profesorul de la Collège de France nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
instrumentalizată politic. Pentru gânditorul francez, trecutul formează "un cimitir de adevăruri"161. A intra în acest cimitir nu e o treabă tocmai plăcută, mai ales când anumite adevăruri mistificate ideologic și lingvistic, camuflate de o ordine (represivă) a unei ierarhii social-politice, antagonizează o lume intelectuală și politică. Foucault e un gânditor rar al istoriei. Pentru el nu există adevăruri "transistorice"162. În opinia lui Foucault ar exista trei tipuri de adevăr: 1) adevărul-constatare (specific istoriei scrise și disciplinelor socio-umane); 2) adevărul-demonstrație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un mod particular și general, astfel încât să avem o producție de adevăr (adică diverse modalități prin care se pot produce adevăruri în acord cu societatea, faptele și oamenii); 4) adevărul aparține indivizilor "istoric calificați" iar producerea lui este un ritual social-politic; 5) schițarea unui subiect universal al cunoașterii. Această arheologie a unei altfel de cunoașteri se pronunță pentru studierea, pentru analiza "structurilor formale"165, a funcționării ideologice a unei științe 166, a conceptelor metaforice și încărcate de imaginar ce au dobândit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru analiza "structurilor formale"165, a funcționării ideologice a unei științe 166, a conceptelor metaforice și încărcate de imaginar ce au dobândit "statut și funcție"167 de concepte științifice. Într-adevăr, o altfel de arheologie a cunoașterii, care se instituie social-politic prin practici discursive. Iluzia eliminării exprimării metaforice și a "limbajului literar" din cunoașterea istorică este, într-un fel, anulată de "opera" metaforică a lui Foucault. Metafora și limbajul "literar" sunt, poate, cele mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din cunoașterea istorică este, într-un fel, anulată de "opera" metaforică a lui Foucault. Metafora și limbajul "literar" sunt, poate, cele mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta, apariția publică a discursurilor este controlată de factorii de intervenție (autoritățile social-politice), iar posibilitățile unor discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate de mecanismele producerii culturii scrise și ale distribuției acesteia într-o piață a ideilor. Astfel că, în societatea noastră modernă și disciplinară, munca intelectualilor se află într-un anumit regim de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate de mecanismele producerii culturii scrise și ale distribuției acesteia într-o piață a ideilor. Astfel că, în societatea noastră modernă și disciplinară, munca intelectualilor se află într-un anumit regim de control din partea mecanismelor social-politice, iar instituțiile statului "asigură distribuția subiecților vorbitori în diferite tipuri de discurs"168. Discursurile sunt ținute și oficializate de "anumite categorii de subiecți"169, astfel devin posibile controlarea civililor și a posibilităților acestora de gândire și înscrierea acestor posibilități de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
grup de intelectuali în câștigarea pieței ideilor; piață controlată și prelucrată de puterea-cunoaștere a zilelor de ieri și de azi. Sistemele de învățământ moderne sunt contrare unei piețe libere a ideilor, atât timp cât acestea reprezintă instrumente ale îndoctrinării pentru diverse regimuri social-politice, partide politice, aflate la conducerea statului. În consecință, sistemele politizate au funcțiile descrise de Foucault: 1) ritualizarea și formalizarea vorbirii; 2) fixarea rolurilor și "calificarea" subiecțiilor vorbitori; 3) formarea grupurilor doctrinare; 4) distribuția unor cunoașteri îndoctrinante. Pe lângă aceste funcții, aș
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]