71,127 matches
-
ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
voie spre țintă. Dar aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care nu se ciocnesc, pauzele de linii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei se ridică și, după ce pluti pe deasupra batalioanelor de căști, la semnul capelmaistrului își îngheță balansul și doi soli traseră de manetele trapei deasupra cofrajului din care țâșneau mustățile armăturii de oțel a viitorului zid. Betonul se scurse într-o clipă, soarele-și trimise o rază într-un ciob de lentilă și, pe când brațul macaralei se rotea ușurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi determinat cauza sfârșitului meu, nu cumva ecranul fără imaginea filmului ar fi fost la fel de mort ca timpul însuși care i-a dat viață? Am prelungit deci starea de spectator în sala goală a cinematografului cu ecranul alb. Scrisoare în Sol albastru P uteam să mă dedublez șuierând în gând numele Mamei. După luni și ani de încercări îl aveam și pe înăuntru și pe în afară, deopotrivă. Fapt ce a permis Autorului să facă un colaj impresionant din trăirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străină ca și mie. -Într-adevăr. Efectuăm un pelerinaj pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda, Germania și în sfârșit Danemarca. Acolo, am trecut peste atâtea poduri și insule încât aveam impresia că mergem pe mare. Solul suedez ni se păru sfânt. Pneurile Jaguarului fremătară atingându-l. La Grand Hotel Vasa din Stockholm, am rugat-o pe Sigrid să-l sune pe Baptiste Bordave la locul de muncă. Formă numărul pe care i l-am dictat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a mai zis. Și care ar fi în cazul ăsta variantele mele? l-a întrebat Roja în lipsă de idei. Ascultă, făcu Bătrînul devenit dintr odată absent, ciulindu-și urechile la muzica lui, după asta urmează Simfonia nr. 100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va fi cine știe ce, simți nevoia să l încurajeze și să se scuze printre rînduri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central. Abia ce se treziseră din beție, că li se și dăduse iar drumul pe străzi, dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
celălalt grădinar părea să fie mult mai ocupat. Grădinarul cel vesel i-a replicat: "Știi, era o vreme cînd mă zbăteam la fel de mult ca și colegul meu. Deși smulgeam buruienile tot timpul, ele creșteau la loc imediat. Rădăcinile rămîneau în sol și semințele cădeau cînd smulgeam plantele. Imediat ce terminam, trebuia să o iau de la capăt. Atunci, m-am hotărît să fac altfel. Am căutat plante frumoase, dar care să crească mai repede decît buruienile. Astfel, aceste noi plante au covîrșit curînd
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În Piața Operei erau unii adunați în cerc și cântau. M am apropiat să aud cântecul... Era acolo, blond, în blugi, cu pletele aproape de sol, se așezase pe rucsac.“ Toată această relatare minuțioasă este nerelevantă și plictisitoare. Parcul din centru înseamnă poate mult pentru autoare, fiindcă îi evocă ceva. Nouă însă nu ne evocă nimic și menționarea lui nu ne emoționează. Un scriitor autentic se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de apă. Personajul principal al romanului este o pianistă celebră, cu un nume romanțios, Azaria. Ea arată, bineînțeles, ca o zeiță: „Cântând la pian, Azaria se transfigura. Inspirată, ochii-i străluceau magic, când de sub degetele ei, din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămînă neutri; pe de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămînă neutri; la care, solul roman a răspuns: "Quod autem isti dicunt non interponendi vos bello, nihil magis alienum rebus vestris est; sine gratia, sine dignitate, praemium victoris eritis
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămînă neutri; la care, solul roman a răspuns: "Quod autem isti dicunt non interponendi vos bello, nihil magis alienum rebus vestris est; sine gratia, sine dignitate, praemium victoris eritis "42. Și se va întîmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deplina legitimitate de a legifera în domeniul mediului înconjurător. Distrugerea unei păduri este o acțiune profund egoistă care permite actualei generații să crească consumul de lemn, să amelioreze costul bunurilor încorporându-l ca materie primă sau să permită utilizarea unui sol mai fertil în cadrul unei economii agricole. Acțiunea aceasta nu va jena probabil actuala generație, în schimb ea riscă să împiedice orice dezvoltare viitoare, ceea ce este inacceptabil, iar statului îi revine sarcina de a incita popoarele, prin indiferent ce metode, să
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mai cu seamă poemele aveau o natură volatilă, puteau fi arătate ori reproduse de la distanță. În schimb, dicționa rele, cîte două Într-un cărțoi - germano-unguresc și maghiaro-nemțesc, nemțesco român și româno-german -, aveau corp, trăgeau greu În balanță, te țineau la sol, la cerințele practice ale comunicării, puneai mîna pe ele știind că tot ce e Înăuntru există și În realitate, că adevărul poate sări din pagină În viața de zi cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ale altora, Între care numeroși contemporani, am căutat și eu să fixez realul prin invenții figurative, să-l aduc aproape. A trebuit să nu pierd contactul cu lumea vizibilului, cu formele desenabile și volumele ce-și aruncă umbra pe sol. Cred că am anesteziat-o cu acest limbaj, fiindcă nu scotea o vorbă, părea că mă urmărește vrăjită. Am trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei, cu vederea pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la o răspîntie Încăpătoare, dintr-o țeavă de metal, apa curgea continuu Într-un bazinet, iar de acolo, dispărea pe sub pămînt poate pînă În rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele falezei diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-a internat pentru un timp În spital Împreună cu mine. Într-o după-amiază, cînd m-am trezit de-a binelea dintr-un somn greu, mi-a spus: — Astăzi ți-au scos ochiul stîng
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scurtă, Îngustă și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din labirintul ăla de mobile dislocate și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de a Înviora tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate într-o perspectivă duhovnicească, în vreme ce experiența duhovnicească își are rădăcinile bine înfipte în solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită în comuniune cu întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma și Tradiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
invidie... să-i zicem pozitivă. Și totul e făcut de mâna lor. Au avut avantajul și norocul de a sta într-un singur loc!... Dar ce loc!... Mamă, mamă!... Și au prins rădăcini viguroase, și le-au înfipt adânc în sol... Vezi casa, vezi bucătăria de vară, anexele, dotările, grădinile de flori și legume, instalațiile de udare, livada, piscina, stupina, iazul, amenajările astea de la poala pădurii; vezi gustul bucatelor de care nu te mai saturi, al tăriilor și al licorilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au făcut înnoiri vizibile, dar năravurile ne-au rămas aproape intacte, că de balcanismul nostru turco-fanariot nu ne vom debarasa cu una, cu două. Nedreptele deposedări, îmbogățiri prin fraudă, marile tunuri pe seama averii statului, spolierea țării în toate felurile, înstrăinarea solului și a bogățiilor subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte altele întăresc spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că răul se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învăluită în aura martirajului. Ori să fi trăit pe undeva prin Spania, pe timpul regelui Don Carlos, precum așa zisul bandit Hernani, care de fapt nu era altul decât Don Juan d’Aragon, un nobil proscris care o iubea de Dona sol, sfârșitul lor tragic asemănându-se cu cel al lui Romeo și al Julietei. —E adevărat că Hernani întruchipează tipul eroului romantic, oarecum dominat de fatalitate, dar nu mă mai plasa pe mine în timpuri de mult apuse, când trăim în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]