8,620 matches
-
tânjească din când În când În secret la o altă viață, Împreună cu un alt bărbat, În mare fusese destul de mulțumită cu cea pe care o avusese. — Lasă sosul, a spus Mustafa văzând că Rose avea de gând să cumpere un sos mexican iute Îmbuteliat Într-o sticlă În formă de cactus. Crede-mă, Rose, n-o să ai nevoie de el la Istanbul. — Adevărat? Mâncarea turcească e condimentată? La această Întrebare, ca și la multe altele al căror răspuns era penibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
măsline și usturoi. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez sau alte ingredienteă Învelită În foaie de varză sau viță. Preparat culinar făcut din carne de miel condimentată, servit rece sau cald cu garnitură de varză, tăiței sau salată. Sos sau salată făcută din vinete condimentate cu usturoi, mentă și lămâie. Preparat culinar specific mexican făcut din cartofi, brânză sau fasole ( În limba engleză, În originală Nici o dragoste nouă pentru mine, totul e o Învălmășeală Ce-a fost a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unui om care primise În casa lui un arhiepiscop căruia toată familia Îi sărutase inelul făcînd o reverență? În calitate de fiu al unui scriitor catolic, François dusese o viață destul de strălucitoare. Să stai la masă cu un arhiepiscop, să Înmoi În sosul de roșii pîine care fusese mai Înainte binecuvîntată de acesta, să ai onoarea de a-i aduce pălăria În clipa cînd urmează să plece, asta nu-i era dat oricui. Astfel de plăceri se plătesc. François regreta că nu citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai multe ori decît ei, datorită tatei.) CÎnd mașina se oprea În fața cinematografului, eram Întîmpinați de echipa completă. Tata dădea mîna cu ei. I se spunea: „După film, desigur, vă mai reținem printre noi. Vă place mîncarea de vițel cu sos alb? Se face Într-o oră și jumătate, cît ține un film bun!“. Tata era nevoit să spună iarăși că ar fi acceptat cu dragă inimă, dar că venise Împreună cu fiul lui și că nu va mai zăbovi. Oamenii Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gândi. — Erau toți bărbați. Cina era animată. Josh Rothschild era un bucătar excelent, care acorda o foarte mare atenție esteticii mesei. Le servi sashimi de ton și somon cu felii de mango, fructul pasiunii și piersici, totul stropit cu un sos delicios de portocale și ghimbir. Felurile de mâncare erau la fel de desăvârșite ca mobilierul din casa lui, la fel de exotice precum colecțiile sale de artă și la fel de Încântătoare ca propria-i persoană. În timp ce schimba amabilități cu gazdele, Kitty se uita pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ucisese pe colonelul Ardenti, iată că găseam totuși modalitatea de a-l integra, pe urmele Planului, pe contele nostru de Saint-Germain. „Nu-i dăm prea multă putere acestui aventurier?“ Întreba Îngrijorat Diotallevi. „Nu, nu“, răspundea Belbo, „așa trebuie. E ca sosul de soia În mâncărurile chinezești. Dacă nu este, nu sunt chinezești. Uită-te la Agliè, care se pricepe: nicidecum nu și l-a luat ca model pe Cagliostro sau pe Willermoz. Saint-Germain este chintesența lui Homo Hermeticus.“ Pierre Ivanovitch Rackovskij
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi e foame. Maggie Îl Îndrumă către o masă doldora de potol gratuit, de la happy hour, iar Wakefield revine cu niște farfurii de carton pline de cartofi prăjiți cu chili și brînză, cîrnăciori și aripioare de pui picante plutind În sos roșu de barbecue. — America, țara belșugului. Prietenul meu Zamyatin repeta Într-una că dacă rușii ar afla despre această tradiție americană pe nume happy hour, ar invada țara și ar rade toată crăpelnița, fără zăbavă. Nu e prudent să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o place. Un Clark Gable tînăr apare lîngă masă și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind cele mai mici manipulări ale cărnii de vită și cele mai amănunțite secrete ale sosului pentru pește. Retorica aromatică transportă. Oleaginoasele mustesc. Miniaturi tărcate. Cleștișori de crab aspru dojeniți. Sherrill Îl Întrerupe: — Fum cum? Deranjat, poetul repetă: — Fulcrum. — La noi În Kentucky i se spunea spată. Poetul reia. Nu este nici fum, nici fulcrum, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Deodată Înțelege: este zîmbetul unuia care l-a Întîlnit și el pe Diavol. Telescu Îi este frate Întru Mefistofel. Cu toții cad de acord că le place mirosul merelor răscoapte. După castroane de borș de varză și piroști cu smîntînă și sos de mere, Tiffany și Milena pleacă la o ședință foto, „coperta și posterul“ unei mari reviste de modă. Wakefield se desparte cu regret de deliciile vii reprezentate de noile sale prietene, deși le va putea revedea, reproduse pe coperțile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi așteaptă laudele. A fost, timp de ani buni deja, micul lor joc. Wakefield ia o furculiță de linte, dar mîncarea i se pare leșioasă, prea puțin condimentată pentru gustul său. Merge la tejghea și cere, cu deplină nevinovăție, niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie și Wakefield poate să jure că are lacrimi În ochi. — Ce-am făcut rău, o Întreabă pe Sandina, supărat că l-a jignit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta în persoană rareori făcea altceva decât să deschidă câte un borcan de roșii uscate la soare și să le amestece în sosul pentru paste preparat deja de menajeră. — Crezi că ar trebui să-i spun lui Laurence? — Și ce i-ai spune, mai exact? „Dragă, trebuie să-ți mărturisesc o mică rătăcire. S-a întâmplat pur și simplu să mă culc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
păruse destul de subversivă. — Grozav, Rover, uite! Arătă spre lumina de la etaj. — Tata e acasă. Băiatul și câinele intrară în goană pe ușă, oprindu-se doar cât îi luă lui Ben să-și scoată rolele. Îi întâmpină o aromă îmbietoare de sos bolognez și pâine cu usturoi, combinația lui preferată. În cameră răsuna jazul lui Keith Jarrett, dat mai tare decât i se permitea lui, observă malițios. Urcară scările într-o viteză demnă de Grand National. În biroul lui, Jack stătea ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
an III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa că Într-o vineri, imediat după ce ne-am mutat Împreună, i-am invitat pe băieți la cină. Curînd, asta s-a transformat Într-un ritual săptămînal. În fiecare săptămînă, găteam friptură În suc propriu, cu garnitură de cartofi, legume și sos din pîine și mă asiguram că aveam și pudding care să le aducă aminte de zilele petrecute la cămin: plăcintă cu mere și cremă de ou, budincă cu stafide sau prăjitură cu melasă. Planul meu de a ajunge la inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-am asigurat că bucatele oferite făceau suportabil oricare alt disconfort. La drept vorbind, mințeam în mare parte; eram scârbit de mirosul de garum, sos de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din cele mai bune crame din zonă, iar la sfârșit, țuică distilată În casă. Cu alte cuvinte, un mediu foarte intim, dar distins, frecventat cu discreție de personalități ale lumii mondene și politice - fuseseră văzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă de inox. Avea o măsuță mică pe care își ținea el sosurile, ingredientele mai delicate, bune de pus în mâncare la sfârșit. Iar sub măsuță ținea un scăunaș, făcut special pentru Giulia, cu spătar și perniță. Prima copilărie a Giuliei a fost destul de îndestulătoare, căci ea n-a cunoscut foametea care apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul, cum aș putea să-i rănesc, cumătră dragă! zise lupul cam cu o jumătate de gură. Dragi îi erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut, vin îndulcit, trei feluri de bere și apă de orz. Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe care mi-aș fi putut-o imagina, verde și dulce. Chiar și în căldura soarelui, un castravete mângâia limba ca răcoarea lunii. Puteam să mănânc oricâți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se potoli. CÎteva ceasuri mai tîrziu, la primele raze ale soarelui, două Falcon-50 decolară de la baza din Lann-Bihoué Îndreptîndu-se țintă spre Atlanticul de Nord spre a cerceta cu minuție sectorul ale cărui coordonate le dăduse Christian Înainte de a-și lansa SOS-ul, apelul may-day. Marie se trezi, cu mîna În aceea a lui Lucas, adormit gata Îmbrăcat alături de ea. Se duse să facă niște cafea și Îi Întinse o ceașcă, scuzîndu-se pentru cele Întîmplate În ajun. - Era doar un coșmar, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de pește vinerea; adesea, sâmbătă la prânz, bunica gătește morun cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar el Încă n-o știe. La Începutul anului, bunica a avut un atac. Cele două fiice ale ei, care trăiesc Într-o suburbie pariziană, Îi caută o căsuță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
conștient de asemănare, dar societatea descrisă În Insula este la fel de aproape de aceea din Minunata lume nouă pe cât e societatea hippy libertară de societatea burgheză liberală, sau mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fior de alarmă. Tipul ăsta nu e prost deloc. — La... școala de cordon bleu. Obrajii îmi ard din ce în ce mai tare. Presar și mai multă sare în vin și amestec cu elan. — Vezi că n-ai aprins aragazul, remarcă Nathaniel. — E un sos făcut la rece, răspund, fără să ridic capul. Continui să amestec câteva momente, după care îmi las lingura de lemn jos. Așa. Acum o să-l las... să se marineze. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel e în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]