2,499 matches
-
Și încaltea Svoboda a încercat să se smulgă din murdărie, pe când noi ne bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? ― Adică tatăl spînzuratului?... Întrebă Bologa cu ochii cât pumnii, întinzînd gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? ― Și dacă ar fi vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ea, și acuma mă gâtuie... Ai văzut privirea lui Svoboda sub ștreang?... Nu se poate să n-o fi remarcat, toată lumea a văzut disprețul și mândria și nădejdea... Asta-i moartea noastră eroică! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceeași vină... Am văzut bine, a avut aceeași privire în fața funiei... Atunci însă n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, în groază și în lașitate... Trei ofițeri din regimentul meu, unul chiar din divizionul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i pădurea spînzuraților..." Un maior ungur, înalt și cu profil de păsare, mi-a șoptit, poate ca să mă ispitească: "Toți sunt cehi... și ofițerii, și soldații... numai cehi!" Am tăcut, parcă mi-ar fi făcut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe toți trei deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus ștreangul de gât, m-am uitat bine în ochii lor... Străluceau cumplit, ca niște luceferi prevestitori de soare, și atât de măreț
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i drept. Doar de-ale gurii, ca orice cătane, și mai cu seamă când s-au retras în țara lor. Mai fără milă au fost ai noștri, dacă-i să vorbim cu dreptate, căci îndată ce au sosit, una-două au și spânzurat vreo trei oameni din sat că, zice, ar fi făcut semne dușmanului. Ba cât pe-aci să dea și el de bucluc, fiindcă românii îl puseseră primar în locul celui care fugise. Parcă e o vină să-ți faci datoria! Adică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pot fi decât tocmai țăranii care, în ciuda poruncilor strașnice, se vâră mereu prin zona frontului. Așa au pus mâna azi-noapte pe trei și i-au adus între baionete la Făget. Generalul e atât de mânios, că a poruncit să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să-i și spânzure... ― Cumnată-mea, săraca, a plâns ca o nebună de mila
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Generalul e atât de mânios, că a poruncit să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să-i și spânzure... ― Cumnată-mea, săraca, a plâns ca o nebună de mila lor, sfârși groparul. Doi sunt din Făget, oameni cunoscuți, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule părinte, că trebuie să-l știi, de pe ulița gării... Vai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai strașnic decât mine, zise către Bologa, clipind șiret. Spre seară, înainte de a se întoarce groparul din Făget, se auzi prin sat că cei trei împricinați au fost osândiți la moarte de Curtea Marțială și că chiar mâine vor fi spânzurați. Vestea umplu de groază pe săteni și pătrunse ca o ștafetă sinistră prin toate casele, mohorând bucuria sărbătorilor. Totuși, groparul Vidor aduse și noutăți. Mai întîi că osândiții vor fi executați într-adevăr mâine dimineață, înainte de răsăritul soarelui. S-au
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe urmă alta: azi-noapte au mai fost arestați încă patru oameni, tot din Făget și tot în zona frontului, iar mâine o să-i judece și pe aceștia. ― În sfârșit, se vede că generalul și-a pus în gând să ne spânzure pe toți, rând pe rând, oftă groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini să le povestească nenorocirea ce s-a abătut asupra oamenilor din senin, dar se întoarse degrabă acasă, se schimbă și plecă iar la Făget. ― Poate să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiu de folos bieților oameni, cu meseria mea, zise luîndu-și rămas bun de la Apostol și Ilona, închinîndu-se, Doamne ce năpastă!... Doamne, ferește!... A doua zi Vidor veni acasă la amiază, numai să dea de știre că cei trei au fost spânzurați într-o braniște, la marginea șoselei, jumătate calea între Lunca și Făget. ― Nici nu le-au ridicat spânzurători, povesti groparul, plângând ca o babă. I-au agățat, ca pe niște câini, pe câte o cracă de copac... Am vrut să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de brazi. Înainte de a ieși din pădure, Apostol auzi un glas care-i risipi gândurile. În aceeași clipă văzu fața cenușie a plutonierului, întoarsă spre el, împărțită în două de un rânjet. ― Numaidecât ajungem, domnule locotenent, la locul unde sunt spânzurați spionii, zicea plutonierul și, parcă n-ar fi mișcat deloc fălcile, rânjetul ciudat îi rămânea neclintit. Merită să vedeți cum atârnă și acum ca niște... Automobilul, trecând peste o groapă, curmă vorbele plutonierului. Bologa, uitîndu-se mereu în fața lui, tăcu și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Apostol începu iară să răsară pădurea spânzuraților... Dar acuma părea că toți sunt la fel și în privirea tuturor strălucește aceeași însuflețire stranie, ademenitoare, ca și focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremură. "Același om, spânzurat de nenumărate ori, ca o protestare nesfîrșită..." Și deodată își zise: "E Svoboda... privirea lui..." În aceeași clipă își aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cât a fost de trufaș că a avut onoarea să facă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-ți explic tot eu și motivele cele adevărate pe care d-ta cauți să le acoperi cu basmele echilibrelor sufletești! Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise "motivele cele adevărate" și interogatoriul urmărea numai confirmarea descoperirii sale. Cei șapte spânzurați împreună cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organizații de spioni și trădători, cuibăriți în inima diviziei din pricina indolenței generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Firește că asemenea grupare criminală nu putea lucra atât de tainic fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine. Știu că e absurd să mă simt vinovat pentru asta. Chiar nu mă simt. Sau cel puțin cred că nu. Dar probabil că totuși mă simt, nu? Altfel i-aș fi zis că n-are decât să se și spânzure, că tot n-am să fiu de acord să plătesc cât voia. A tras un fum lung din țigară. —E ceva ce nu se face - acolo de unde vin eu, cel puțin. Probabil mi-aș fi pierdut slujba. Ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
După cum ești Îmbrăcat, bănuiesc ce putere ai... Te-ai Întors de dincolo de Nistru, ca să mă ridici? Fiindcă acum 6-7 ani te-am bătut la palmă? De ți-a dat sângele?» « Nu numai de asta; și fiindcă ai vrut să mă spânzuri - uite semnul, pe gât; și fiindcă ai necinstit-o pe soră-mea, Roza - de s-a-necat În iaz, acum un an; și fiindcă i-ai zmuls tatei barba, după ce ai spart geamurile casei; fiindcă... - las’, că găsim noi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
da seama că harta mea n-a fost altceva decît o schiță vagă, plină de omisiuni... atunci și ea va privi dincolo de curbă care, deși existentă, părea inexistentă. Cablul de telefon nu mai era bun la altceva... decît să te spînzuri cu el. Am trîntit ușa cabinei, dar chiar Înainte de a se Închide i-a sărit arcul și a rămas o crăpătură de vreo trei centimetri. Trecea multă lume pe stradă, dar n-aveam cui să adresez un cuvînt. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de-al paișpelea Congres“ fusese, în mintea scurtă pe care o aveam atunci, doar un bun prilej să scap de școală; și ca să fac mișto, alături de colegii mei din clasă, de portretele înconjurate de „spice de grâu“ ale celor doi, spânzurate pe Hotelul Moldova din Iași; și ca să fim „mustrați“ cu simț de răspundere de-un grup de muncitori de pe la Tepro, care ne transmiteau, călduros, nu e frumos să râdeți de Toarășu! Studenții cu care mă întâlnesc, astăzi, zilnic, erau în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și Lydia se întorc la bord exact când ne eliberam tăvile. Lydia râde isteric de ceva ce a spus Mike. Nu cred că a fost nici măcar un pic amuzant. Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a spus ceva, dar nu am înțeles ce anume. Midori i-a fluturat mâna și l-a salutat nonșalantă: — Pa! După ce-am ieșit din amfiteatru Midori mi-a zis: — Te pomenești că suntem contrarevoluționari. Oare or să ne spânzure de stâlpul telegrafic dacă le reușește revoluția? — Aș vrea să mâncăm înainte de a ne spânzura, am zis. — Foarte bine. Vreau să te duc la un restaurant anume, deși e puțin cam departe. Stai bine cu timpul? — Da, n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și l-a salutat nonșalantă: — Pa! După ce-am ieșit din amfiteatru Midori mi-a zis: — Te pomenești că suntem contrarevoluționari. Oare or să ne spânzure de stâlpul telegrafic dacă le reușește revoluția? — Aș vrea să mâncăm înainte de a ne spânzura, am zis. — Foarte bine. Vreau să te duc la un restaurant anume, deși e puțin cam departe. Stai bine cu timpul? — Da, n-am nimic de făcut până la cursul de la ora două. Ne-am urcat în autobuz și Midori m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Soț prins în flagrant delict; Asasinatul din comuna X; Un caz delicat (când e vorba de un caz delicat atunci e numit un 128 funcționar, un preot, un ofițer, un profesor sau o altă persoană notabilă); Marele furt de la Y; Spânzurat; Groaznicul atentat din Z; Bătaie cu omor și altele la fel. Că ar pomeni ceva despre vreo mișcare culturală, despre vreo inițiativă bună, care să te scoată din cadrul crimelor și delictelor, e lucru rar de tot. Calul de bătaie al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Soț prins în flagrant delict; Asasinatul din comuna X; Un caz delicat (când e vorba de un caz delicat atunci e numit un 128 funcționar, un preot, un ofițer, un profesor sau o altă persoană notabilă); Marele furt de la Y; Spânzurat; Groaznicul atentat din Z; Bătaie cu omor și altele la fel. Că ar pomeni ceva despre vreo mișcare culturală, despre vreo inițiativă bună, care să te scoată din cadrul crimelor și delictelor, e lucru rar de tot. Calul de bătaie al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]