35,079 matches
-
analizelor se numără și George Soros, care, pe baza experiențelor proprii cu politicieni și oameni de afaceri ruși, încearcă să răspundă la întrebarea Cine a ruinat Rusia? Celebrul finanțist și mecena crede că Boris Elțîn și alții "și-au pus speranțele în Occident, dar Occidentul nu a fost la înălțimea așteptărilor lor, ce-i drept exagerate. Nu pot să vorbesc decât în numele meu propriu. La început am crezut că oamenii de stat din Occident pur și simplu nu înțeleg ce se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
Marturano. Este un rol important pentru Virginia Itta Marcu realizat fără fisură. Interesant în această montare este și comunicarea scenică între generații. Evoluția tinerilor, mai ales a Iuliei Popescu în Lucia și a lui Marius Cordoș în Michelle ne dă speranțe și, mai mult decît atît, ne încîntă. Bianca Zurovski în Diana marchează parcă intrarea actriței într-o nouă etapă a maturizării, în care intențiile și nuanțele se clarifică. Un rol cu măsură, o prelungire feminină a Filumenei este Constanța Comănoiu
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
mai gravă, este aceea de a înțelege cine sîntem noi înșine. Aceste două tulburătoare mistere, viduri cum le numește Iser - de unde am apărut și cine sîntem - ne obligă să ne exersăm permanent facultatea de a interpreta-traduce lumea din jurul nostru, în speranța că într-o bună zi vom ajunge să interpretăm, și astfel să înțelegem, ceea ce deocamdată ne scapă. Wolfgang Iser - The Range of Interpretation, Columbia University Press, New York, 200 pag., 2000.
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
trăit individual să intre în timpul lumii, precum două păpuși rusești care nu reușesc să intre una într-alta... Explicația? Individul supus finitudinii încearcă să-și explice și să comprime viața proprie în timpul lumii. Consecința? Deziluzie tragică, fatalism și descurajarea tuturor speranțelor pe care nu le vedea realizate. Timpul trăit este evacuat de orice substanță și individul uită să se bucure și să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăiește. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
și forța inimii constau în capacitatea ei selectivă. "Nu se știe cine a voit, cînd ne-a adus pe pămînt, ca inima noastră să nu fie decît o mașină de produs preferințe" (Ortega y Gasset). * Trecutul tău: un cimitir de speranțe prefăcute de-a dreptul în amintiri, aidoma unor prunci care nu s-au putut naște. * Înseninarea stearpă pe care o produce morfina. Bolta falsă, lipsită de constelații, ce se deschide deasupră-i. * Miezul vid pe care-l conține oricare efort - acel
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
arcul de triumf al unor prefețe semnate de Al. Cistelecan. Nu este o întâmplare. De multă vreme, criticul din Târgu-Mureș (de fapt, din România) supraveghează cu o mereu reconfirmată competență fenomenul poetic românesc și semnalează prompt orice apariție care dă speranțe. Zamfira Zamfirescu, Da, prefață de Al. Cistelecan, București, Ed. Vinea, col. "Debut", 2000. 88 pag. Alexandru Matei, Tractir, prefață de Al. Cistelecan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Poeți de azi", 2000 (debut). 56 pag.
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
postelectorală 2000. Dacă vă cade în mînă acest almanah, vă sfătuiesc să-l începeți de la coadă, fiindcă textele concursului România viitoare dovedesc într-adevăr că "cititorii lor sînt șcel puținț la fel de inteligenți ca ei", redactorii Academiei Cațavencu. Un adio fără speranță Răsfoind cotidianele acestui sfîrșit de an Cronicarul n-a băgat de seamă ca ele să fi căpătat acel plus de substanță dătător de speranță pentru anul următor. Unele dintre ele au mizat pe sfîrșitul lumii, ca și anul trecut, altele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
că "cititorii lor sînt șcel puținț la fel de inteligenți ca ei", redactorii Academiei Cațavencu. Un adio fără speranță Răsfoind cotidianele acestui sfîrșit de an Cronicarul n-a băgat de seamă ca ele să fi căpătat acel plus de substanță dătător de speranță pentru anul următor. Unele dintre ele au mizat pe sfîrșitul lumii, ca și anul trecut, altele au alcătuit analize mizerabiliste cu care s-au străduit să îngroape ultimii patru ani de guvernare, probabil pentru a face uitat faptul că în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
preferat. Cel care-și ține un jurnal ține în mînă o sabie. Nefiind un gînditor sistematic și nefiind, la urma urmelor, nici un intuitiv, notațiile din acest jurnal exprimă credința mea secretă în întîmplare. Adun la întîmplare propoziții, gînduri, fapte, cu speranța că ele se pot alcătui pentru un ochi din afară într-o rețea de date simptomatice care pot spune ceva despre mine. Și nici n-aș vrea ca ele să spună altceva decît că eu sînt o ființă normală. Jurnalul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
revoluția încă de la 1821, iar ecoul revoltei de la Paris împotriva lui Carol al zecelea, ajunsese și la noi. Dar n-am putut, fiindcă ne ocupaseră rușii care ne-au dat un Regulament Organic pe măsura absolutismului lor și nu a speranțelor noastre liberale care veneau de la Paris, unde se cerea libertatea presei!... Am încercat din nou la 1848, dar dumneavoastră, susținătorii noștri, ați devenit imperiu iar pe noi nu ne-au mai lăsat turcii să acționăm. Un principe care a cunoscut
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
că voi respecta. Altceva nu înțeleg, însă, și vă mărturisesc dumneavoastră care ați recunoscut că, neavând dreptul ca femeie să vă implicați în loji, aveți dreptul ca minte mai grozavă decât a oricărui bărbat să comentați decăderea acestora și a speranțelor pe care le-au adus! Decăderea ? Da: decăderea. V-o spune un inițiat... Știu: până la rangul de maestru în La rose du parfait silence ! Știam că știți; nu se putea să nu știți. Ceea ce nu știți, însă, e că maestrul
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
ultimul rînd, prezentarea a nouă documentare marking-of. Excelent prilej de a-l reevalua pe acest titan suspendat între modernitate și clasicitate, atent la rezonanța actuală a miturilor ce au premers civilizația astăzi în disoluție, ambiționînd să incite la meditație, cu speranța într-o posibilă resurecție culturală. Autoproclamat "călător prin timp", Angelopoulos polarizează în opera sa melancolia sfîrșitului de secol profitînd - dincolo de eșecul ideologiilor - o nouă utopie, pe care o întrevede în ceața care-i constituie climatul preferat. Asociindu-mă empatic lui
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
-i constituie climatul preferat. Asociindu-mă empatic lui Harvey Keitel, care a venit să-l salute pe maestru și a constatat că trăiește sentimentul de "coming home", am înregistrat la rîndu-mi tendințe și similitudini, fericite corespondențe, dătătoare ele însele de speranțe. În pragul anului 2001, frenezia milenarismului s-a mai domolit, dar persistă în forme disimulate, subsumate parcă titlului generic "Eternitatea și o zi". Concentrîndu-și acțiunea la granița dintre veacuri, filmul lui Dimitris Athanitis 2000 + 1 secvențe are în vedere un
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
bisexuală îl face să cunoască și povestea unui ins pe care sistemul l-a împins la marginea societății, un șomer care încearcă să reaprindă flacăra dragostei în inima unei femei al cărei bărbat se află la închisoare. Pentru acești eroi speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Stara Gradiska, închisă în 1991 din cauza "condițiilor inumane", constituie microcosmosul ideal pentru punerea sub lupă a celor mai diferite relații de camaraderie. Am fost clar, prietene? de Dejan Acimovic e un film atroce care degajă totuși un neobișnuit sentiment de speranță. Dintre producțiile Noului cinema rusesc de "După perestroika", Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Cristian Teodorescu Am citit în ultimele zile nenumărate comentarii despre întoarcerea dlui Iliescu la Cotroceni, a PDSR-ului la guvernare și despre premieratul dlui Adrian Năstase. Comentarii în care abundă sfaturile și speranțele că noii protagoniști ai Puterii vor ține seamă de ele. În ceea ce mă privește sînt sceptic. Dl Ion Iliescu nu datorează nimic presei - cel puțin din punctul său de vedere -, așa că e greu de crezut că se va lua după
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
făcut-o să pară de neclintit scara de valori stabilită la finele deceniului șapte și la începutul deceniului opt. împărtășesc cea mai mare parte dintre observațiile criticului orădean. Mi-am propus să insist pe una sau două dintre ele, în speranța de a duce cu o jumătate de pas mai departe discuția. Ion Simuț vorbește, pe drept cuvînt, de trei revizuiri succesive în literatura postbelică: una, preponderent politică, în anii '50, legată de proletcultism; a doua, aproape integral estetică, între 1965
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
ghioagă în cap? Sau dacă, întorcându-te seara acasă, o să fii doar înjunghiat, și nu executat cu mitraliera, așa după cum promite Vadim? Sper, de asemenea, că judecătorii, polițiștii, jandarmii, ofițerii de armată și sereiștii în care P.R.M. își pune toate speranțele își dau seama la ce s-au înhămat. Sper ca, peste un an sau doi, să nu ia în brațe, asemeni lui Postelnicu, aria lui " Am fost un imbecil!", pentru că nu-i va asculta nimeni. De-acum, în România a
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
stat acasă afirmând că n-au pentru cine să voteze l-au împins și ei în sus pe C.V. Tudor. Cel mai dureros sprijin pentru acest candidat aducător de catastrofe vine însă din partea tinerilor care au votat C.V. Tudor în speranța că vor obține azil politic în Occident dacă extremismul va ajunge la putere în România. Nu vor obține nimic, pentru asta sunt în stare să bag mâna în foc. Dar micul punct negru pe care îl au pe conștiință că
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
un mod alternativ de a exprima tulburările de adâncime pe care prejudecățile de diferite feluri, preluate fără discernământ, le pot crea în viețile oamenilor. Fericirea poate veni din satisfacția de a fi curmat suferințe precum acelea ale câinilor lipsiți de speranță, cărora Bev Shaw le administrează, cu seringa euthanasică, moartea. Dincolo de asta, pare a spune Coetzee, există prea puține adevăruri absolute.
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
pe poetă așa cum o știam dintotdeauna: gravă și reflexivă, de o demnitate statuară, cultivând simplitatea ca singura ei formă de cochetărie. Totuși, ceva s-a schimbat. Unele texte au o precipitare dramatică, trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără speranță un nou mesaj pentru a-l arunca în largul mării. De asemenea, a crescut gradul de esențializare al textelor. Poeta nu-și mai îngăduie nici temporar să se joace de-a scrisul, nu mai este capricioasă, nu-și mai pune
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,/ Ce sens visat de demult devenit speranță uitată/ Mă străbate sărind peste rând/ și făcându-și din mine dovadă// și verigă a unui mister amânat/ Ca să continue diferit însă viu,/ Plătind cu dobândă același păcat// Pe care ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate abisal pentru salvarea cine știe căror echilibre tainice ale lumii, altfel gata să se surpe iremediabil. Aceștia din urmă, amestec bizar de utopie, convingere, naivitate, credință, devotament, consecvență, curaj, speranță și bucurie - totul ambalat într-o absență fundamentală, aceea a instinctului de conservare - se manifestă exclusiv, pentru că misiunile nu sînt niciodată invenții ale stărilor de normalitate, în vremuri tulburi, în lumi precare, sub orizonturi apăsătoare și încețoșate. în astfel de
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
Radu Afrim a intrat în lumea teatrului și a acces rapid la cote înalte. Ocean café mi-a prilejuit ocazia de a face cunoștință, în sfîrșit, mult mai tîrziu decît alți colegi de-ai mei, cu un tînăr regizor, o speranță și o direcție, așa cum reiese din unele scrieri. S-ar putea ca ultimul său spectacol să nu se numere printre acelea foarte reușite și apreciate și, de aceea, tonul meu să fie reținut. Nu am cu ce să compar. Sigur
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
revistă în revistă, o lustră. Elaborarea stilistică a fost pentru toată lumea evidentă. Dar nimeni nu a observat sau nu a vrut să observe că "acel frumos obiect luminos, cristalin, complicat, circular și simetric" desena, de fapt, o hartă simbolică a speranței. Doldora de procedee, care mai de care, cu deturnarea ironică a logicii genurilor literare, în amestec postmodern de realitate și ficțiune, Lustra profesorului de poetică și semiotică Eugen Negrici a fost, până acum, poezia anului 2000. Compusă în trepte cu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]