3,217 matches
-
Selling, de Neil Rackham. McGraw Hill, 1988. Această carte este o lucrare clasică, încă relevantă. Rackham împarte procesul de vânzare în patru etape: turul preliminar, studierea, demonstrarea capacității și obținerea angajamentului și pune accentul pe adresare de întrebări conform modelului SPIN (situație, problemă, implicație, nevoie satisfăcută). Visionary Selling: How to Get to Top Executives and How to Sell Them When You’re There, de Barbara Geraghty et al. Simon &Schuster, 1998. Geraghty vă arată cum trebuie să prodeați dacă doriți să
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
sălaș singuratic". To Miss Hoyland. From a MS. of Chatterton's, in the British Museum / Către dra Hoyland. Dintr-un manuscris al lui Chatterton din British Museum - "disperare-întunecată". To Miss C. / Către dra C. - "inimă aflată-n suferință"; "Al Dragostei spin mai ascuțit". The art of puffing / Arta laudei mincinoase - "sărmana Libertate-n Lanțuri"; Meritul nu mai există". The whore of Babylon / Desfrînata din Babilon - "Conștiința e o Desfrînată pe bani"; "Ci toate lucrurile omenești se-învîrt în jurul credinței; Și, (sau asta
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lin/ Către sorocul senin,/ Către marele Crepuscul de pară/ [...] Tu apui, luceafăr de seară./ Tu luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe coastă, urcam/ Într-o coastă prinzând cu mâna spinii/ De care să m-agăț, să mă urc și urcam/ Într-o coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care împunsese coasta divină a luminii” (Coasta). Sentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe coastă, urcam/ Într-o coastă prinzând cu mâna spinii/ De care să m-agăț, să mă urc și urcam/ Într-o coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care împunsese coasta divină a luminii” (Coasta). Sentimentul singurătății nu-l părăsește nici în etapa următoare (de altfel, titlul volumului din 1957 e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își provoacă dureri, plăcerea nu e pură, spinii trandafirului rănesc... în relația amoroasă, protagoniștii rivalizează în imbecilitate și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Const. Meletie, Fundoianu recenzează, într-un limbaj critic surprinzător de matur, și texte de C. Stere (Carnetul unui solitar din „Viața românească”), E. Lovinescu (Revizuiri literare din „Flacăra”) sau volume de poezie de B. Nemțeanu (Stropi de soare), A. Steuerman-Rodion (Spini) și regina Maria (Visătorii de vise). Poziția critică, oarecum insolită în epocă, a lui E. Lovinescu este urmărită cu atenție și devine obiectul unor analize negativiste, doar în parte susținute prin argumentație: C.D.B., Note. Autoanaliza d-lui Lovinescu, V., Constatări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul ascunde și o semnificație de agresivitate și are, din acest punct de vedere, aceeași simbolistică cu spinul (vezi acest cuvânt). Cât despre acul cu gămălie, el evocă amenințarea de a fi descoperit, prins în flagrant delict și sancționat. Cel ce visează se teme, poate, să nu se „înțepe” din cauza faptului că atitudinea sa nu este ireproșabilă. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți, s-a aflat răstignit În locul lui. #Una a fost atunci realitatea și alta aparența*.## Căci Arhontele Întunericului a fost cel țintuit pe cruce, el și tovarășii lui au purtat cununa de spini, el a fost Înveșmîntat și În mantia de purpură. Numai el a băut oțetul și fierea din care s-a crezut că a băut Domnul. Tot ce s-a părut că a suferit Domnul au suferit #În realitate## Puterile Întunericului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un sfert din eseu și care pune la lucru cultură filologică și filosofică bine asimilate, este un interstițiu absolut necesar pentru investigarea operei publicistice argheziene din perioada interbelică, în fond o operație de (re)descoperire și resemnificare a gazetăriei autorului Spinilor de hârtie. Același efort teoretic servește și pentru interpretările făcute, dintr-un alt unghi, asemănărilor, dar mai cu seamă diferențelor dintre spiritul pamfletar-polemic exersat de profesioniștii genului: alături de Arghezi, Eminescu și Caragiale. Eseul de față pledează, indubitabil, pentru un alt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă. Cu toate acestea, ele nu au nimic în comun cu scrisoarea deschisă, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înrudește doi mari creatori (mai întâi scriitori și abia apoi gazetari) ai aceleiași culturi. Cercetări de referință, aplicate global sau segmențial presei românești din trecut, inclusiv studii recente, referitoare la publicistica eminesciană sau argheziană 211 subliniază genotipul cultural al autorului Spinilor de hârtie, detaliind prea puțin diferențele sau natura contiguității. O perseverentă și analitică lectură în oglindă va indica linia de demarcație și mai ales va contura specificul fiecăruia dintre ei, pentru că, prea ades și pripit, au fost închiși între aceleași
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"230. Autorul Spinilor de hârtie nu-și poate concepe discursul polemic în afara unei finalități artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura de sinceritate a violenței" ("Permis și nepermis"), iar agresivitatea descătușată devine un gest simbolic și ritualic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
racordată la universul caragialian prin fire invizibile și, mai mult, pare a-i prelungi inconfundabil substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fundamentul infrastructural al discursului polemic eminescian, cât și modul comic-critic de a interoga o "lume, lume" a vanităților, a stereotipiilor comportamentale și a imposturii de orice fel. Eminescu și Caragiale deopotrivă contemporani și predecesori, pe firul tradiției recente, ai autorului Spinilor de hârtie, se regăsesc în ființa intimă a textului pamfletar, latent, mai ales în cazul primului, manifest, când vorbim de al doilea. Să privim însă structura epitelială a textelor, cu sentimentul și convingerea lui Valéry că ceea ce are omul mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său contemporan și predecesor, însă există câteva aspecte (alături de cele deja menționate, și anume modalitatea comică dominantă, parodică, la unul, ironică, la celălalt, precum și dispoziția umorală non-agresivă și agresivă) care indică, foarte limpede, desprinderea și sensul traiectoriei individuale a autorului Spinilor de hârtie. Individualitatea artistică a comicului arghezian nu rezidă în ocurența variantelor formale, aceasta ținând de demersul pamfletar, în genere, ci în modalitățile tipice de ipostaziere a acestor variante formale, pe care ne propunem să le analizăm. 1. Comicul anatemizant
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din cel grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui adevărat curent de opinie, astfel că, la numai trei ani distanță de sondajul Ideeii europene, în 1924, voturile unei alte anchete îl desemnează pe Arghezi drept primul poet român, evident, tot în absența debutului editorial 320. Faptul că autorul Spinilor de hârtie a fost, permanent, în atenția publicului larg, atât ca poet cât și ca publicist, este de netăgăduit, astăzi, iar succesul Biletelor de papagal (volume și studii cu caracter monografic, dedicate poetului, dezbat, pe larg, acest episod), concept de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, Caragiale and Arghezi. We have tried to shed light on elements of a natural cultural atavism, identifiable within Arghezi's discourse, as a descending discourse, but especially to trace the contours of the rift that separates the author of Spini de hârtie (Paper Thorns) from the journalist from Timpul, inasmuch as the reiteration of the duo Eminescu-Arghezi has become commonplace of exegeses having dealt with the issues of polemical journalism. Also, we have situated Arghezi's journalistic activity in the
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este limitată și se opune Drang-ului faustian care a făcut să se construiască diguri, să câștige teren față de mare, să construiască canale. Faust consideră "Grupul de tei, coliba brună / și capela scorojită" care nu sunt ale lui, ca "un spin în ochi, un spin în talpă". El dorește ca bătrânii de sus de pe deal să plece: "Aș vrea să mă instalez sub tei, / Acești câțiva copaci care nu sunt ai mei/ Imi strică stăpânirea unei lumi./ [...] Astfel suntem torturați cumplit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
opune Drang-ului faustian care a făcut să se construiască diguri, să câștige teren față de mare, să construiască canale. Faust consideră "Grupul de tei, coliba brună / și capela scorojită" care nu sunt ale lui, ca "un spin în ochi, un spin în talpă". El dorește ca bătrânii de sus de pe deal să plece: "Aș vrea să mă instalez sub tei, / Acești câțiva copaci care nu sunt ai mei/ Imi strică stăpânirea unei lumi./ [...] Astfel suntem torturați cumplit/ In mijlocul bogăției, simțind
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o viață, pustie de orice bucurie exterioară" care încearcă pentru arta sa "o dragoste frenetică și pervertită", "ciliciu care îl scarpină pântecele" (Correspondance, Conard, II, 394). Nu ajungi în cer decât prin martiriu. Urci la cer cu o coroană de spini pe cap, cu inima străpunsă, cu mâinele însângerate și chipul radios" ( III, 362). Dacă vreți totodată să căutați Fericirea și Frumosul, nu veți ajunge la ele fiindcă la cel din urmă nu se ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ne va oferi vreodată numărul victimelor anonime ale palmierului. ▪ Ciorchinele rupt e transportat în sat. Acest prim transport este efectuat fără deosebire de bărbați și femei, care își protejează cu o pernă de ramuri sau de haine vechi capul de spinii ascuțiți: ciorchinele este foarte dificil de manipulat, este un adevărat arici, cu o greutate ce variază între 15 și 25 kg. În sat, ciorchinele trece printr-o serie de operații de transformare; desfacerea, mai întâi: este vorba de desprinderea nucilor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
15 și 25 kg. În sat, ciorchinele trece printr-o serie de operații de transformare; desfacerea, mai întâi: este vorba de desprinderea nucilor de pe grapă; ciorchinele alcătuiește un bloc compact, nucile fiind foarte puternic atașate de grapă în mijlocul mulțimii de spini; este necesară fierberea îndelungată a acestuia pentru a putea, cu greu de altfel, separa nucile, una câte una. Există apoi o variație în operații în funcție de distanța la care se află satul față de centrul de cumpărare și de prelucrare al companiei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Drăgoi, transpune, în termeni proprii speciei, varianta carpatică a legendei lui Telepinus. O redăm în întregime, în forme arhaice de grai, pentru marea ei raritate: Sub cel roșu răsărit, Florile dalbe, ler de măru, Greu e Domnu adormitu, Sub un spin mîndru-nfloritu. De cînd Domnu-a d-adormitu, Florile l-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu. Vine-un stol de golumbei Cu glasul de feciorei; Jos în pom ei se lăsau, Și din grai așa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]