37,791 matches
-
în România, după '90, pentru că era realmente interesat să vadă teatrul nostru și să simtă vibrațiile pe care le purtau în energiile lor Andrei Șerban și George Banu, doi artiști, doi prieteni care l-au însoțit pe drumul aventurii sale spirituale. Mi s-a părut un omagiu că Brook se gîndește încă la noi, că-l preocupă încercările noastre de purificare, că nu i-a fost indiferent popasul făcut aici. Dar nouă? Frazele sintetice, profunde și cu un mesaj transparent îmi
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
fiindcă noi ne iubim neamul. Ce este o națiune? O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare. Neconsanguinitatea nu constituie vreo piedică de a intra în corpul spiritual al unui popor, și precum în unele familii copilul adoptiv își iubește noii părinți adesea mai puternic decît copiii de sînge, așa și în națiuni sînt noi sosiți, care, ca și cînd și-ar fi regăsit în fine căminul adevărat
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
de-a face cu metafore. Personajele de care am vorbit, diavolul și ispitele lui sunt metafore: metafore ale răului și ale omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
s-a jucat un fragment din „Ieșirea în lume” ș spectacol gândit după ciclul La Lilieci. Spre finalul serii literare, a vorbit autorul. Presa gorjeană, și nu numai, a punctat evenimentul, considerându-l ca fiind unul unic, de mare încărcătură spirituală. Despre romanul „Acvariul cu fâțe”, în cele cateva zile de la apariție, la o primă trecere în revistă, sau spus multe. Selectăm, pentru a sugera o imagine, doar câteva râanduri: „...în cea mai recentă lucrare a sa, Nicolae Bălașa propune o
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu, În baza unirii ei maxime cu Hristos. Hristos a fost unit cu ea trupește până la naștere, rămâne unit cu ea, mai desăvârșit decât cu oricine, și după aceea, În mod spiritual, tainic. Tot părintele Stăniloae arată că, se poate spune, În consens cu scriitorii bisericești, că prin Maica Domnului ni se dau nu numai darurile, ci și harurile, „Întrucât Hristos lucrează asupra noastră din ea și Întrucât intenția Lui răspunde intenției
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
are la fel, În chip nedespărțit<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 144 footnote>, astfel, Hristos, care a fost unit cu ea trupește până la naștere, rămâne unit cu ea, mai desăvârșit decât cu oricine, și după aceea În mod spiritual, tainic”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 106, 107 footnote>. 6. Preacinstirea Maicii Domnului Orice credincios ortodox știe că În ordinea vieții morale și sacramentale, Maica Domnului este modelul suprem al viețuirii noastre În Hristos. Ea s-a
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
nu respinge nevoia unor enciclopedii (întrevedem și aci modelul iluminist al Marii Enciclopedii franceze, producție de bază a "epocii luminilor", operă irepetabilă, cu o inserție istorică imanentă), însă ne vine greu a crede că enciclopedismul ar constitui însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre manuscrisele lui Heliade s-a găsit o schiță a unei istorii a literaturii universale, că Hasdeu, "un pașoptist mai perfecționat", a mers "în aceeași direcție" și că dl Adrian Marino se socotește, pesemne, un pașoptist
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv într-o tandră, dar năbădăioasă idilă cu propriul cumnat, astfel recuperat. Evident, în ecuație intră și farmecul actorilor care contribuie cu entuziasm nedisimulat la această spirituală parodiere a propriului lor univers. Din care nu puteau lipsi alți doi eroi, directorul de studio/ Stanley Tucci, care e cum i s-a cerut, isteric și abulic, autoritar cu subalternii și indulgent cu regizorul. Regizorul care, de astă dată
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
exilului - eseuri, prefață de Nicolae Balotă, Editura "Crater", București, 2000, 424 p., f.p. Jurnal(ism) și conștiință Iată că Jurnalul de scriitor a ajuns la al treilea volum și continuă să fie acea "imagine a vieții lăuntrice ruse, morale și spirituale" de zi cu zi pe care a dorit-o Dostoievski, o reflecție a realității așa cum a fost percepută de scriitor. Dialogul permanent cu cititorii îi oferă șansa de a-și verifica și, la nevoie, de a-și îndrepta judecățile. Scriitorul
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor celor încrezători în marea și sfântă Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa" și "rusul nu este numai european, ci și ariat. Mai mult
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
care și-a dejucat urmăritorii prezidează un text dens, probă a unei prodigioase memorii și trădând un vechi și avizat condeier. Același care, în anii de beznă, ne-a ținut sus moralul la postul de radio Europa Liberă, nutrindu-ne spiritual.
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest, celui care îmi poate cita un singur text de referință al lui conu'Alecu, pentru un anumit domeniu. Să mă duc la textul acela fiindcă știu că pot rezolva o anumită problemă. Spiritual, monden, evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și întrebarea dacă are doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Pînă la un punct, Georges Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
minuni. A miza doar pe mijloacele lor, pe tehnică și, mai ales, pe atracția sigură a numelor lor mi se pare, totuși, facil și la prima mînă. E o accelerare prea bruscă pe o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și cu un univers fascinant pe care a încercat să-l teatralizeze în Numele trandafirului, tot la Teatrul Național din București. Grigore Gonța are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a lucrurilor efemere ce alterează adevărul și veșnicia. " Filmul spune o poveste mai curând simplă, dar prin stilul ei noi dorim să-i propunem spectatorului o cale spirituală, să-i atingem sufletul, să-l invităm să privească lumea în mod contemplativ" - declară cei doi autori. Dar ceea ce dă cu adevărat valoare filmului, este demersul lui documentar, această imagine a Mongoliei și a Ulan Bator-ului ce nu au ieșit
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
se întoarcă acasă, chiar dacă războiul acolo continuă să ucidă, iar austriaca Jasmin face sex și mănâncă ciocolată, așteptând acea zi când prințul din poveste, pe un cal alb, va veni... Un mozaic de trăiri, speranțe, deziluzii, - un univers unde afinitățile spirituale sunt mai puternice și contează mai mult decât înrudirea etnică, biologică.
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
și revigorare a profesioniștilor amenințați cu rutina. Mai apropiat ca tematică și stil de "Festen" al lui Vinterberg, filmul lui Krag-Jacobsen vorbește despre o întâlnire de familie ce duce la o redescoperire a acesteia - nu doar biologică, ci, mai ales, spirituală. De altfel, pare că există, deja, o "dogma-fiction" ce vizează șocarea mentalității burgheze și aducerea în ridicol a instituțiilor, pentru a evidenția binefacerile marginalității, ale confruntării fizice și ale sincerității emoțiilor, și a aduce în prim-plan, ca erou-limită nebunul
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
cu priză la text, receptiv la literatura zilei înainte de orice, înainte de literatura ca tradiție sau canon. Folosesc timpul prezent, deși Kazin s-a stins din viață în 1998, pentru că recenta lectură a jurnalelor sale m-a adus în imediata vecinătate spirituală a unui om viu, de o vitalitate nelegată strict de funcțiuni biologice. Kazin a fost martorul neprețuit al unei bune perioade din viața literară americană a secolului 20. I-a cunoscut îndeaproape pe F.O. Matthiesen, alt celebru critic literar
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei mai mari critici americani ai secolului 20 a murit în singurătate (o solitudine spirituală înainte de toate), după o viață trăită tot în singurătate. Alfred Kazin, A Lifetime Burning in Every Moment. From the Journals of Alfred Kazin, Harper Collins Publishers, 341 pag.,1998.
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
pe un declasat social datorită împrejurărilor, iar pe Mite ca suferind de asta, bucuroasă că pasiunea ei pentru Eminescu, nefiind de nimeni cunoscută, demnitatea ei nu avusese cum suferi decît în propria-i conștiință. În această stare de fapt și spirituală se produce, bine pusă în pagină de autor, scena sărutului pe care poetul îl depune, la o lecție, pe obrazul Mitei. "Nu reacționase la sărutul lui; nu-i răspunsese cu nici o inițiativă, dar îl primise și ecoul lui îi vuia
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
cînd anul Brâncuși este aproape consumat pe jumătate, faptul că nu s-a făcut nimic pentru clarificarea acestui fenomen echivalează cu un faliment răsunător al proiectului comemorativ și al ideii de consolidare a prezenței lui Brâncuși în spațiul cultural și spiritual românesc. Apariția pe piață a acestor falsuri și persistența nesancționată în ceea ce privește promovarea lor constituie o repetare, la un alt nivel, mult mai primitiv ca manifestare și mai direct ca țintă, a acțiunii de pseudorestaurare întreprinse de Radu Varia. Aceeași dorință
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
potrivește mai degrabă caracterizarea lui G. Călinescu referitoare la Eliade: "autodidact prin forța lucrurilor și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura de unul singur, Macedonski și-o completează prin dese călătorii pe meridianele continentului, care au rostul unei aventuri spirituale. Marele său miraj e Parisul. Acolo începe a scrie versuri în franțuzește și colaborează la un șir de publicații: La Revue du Monde Latin, La Revue Française, L'Elan Littéraire, periodicul belgian La Wallonie etc. După ce editase și o revistă
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală, căci puține sînt doamnele de vîrsta domniei sale care vizitează, fără false pudori, Erotikmuseum, privesc perechile de homosexuali adunați în Café Berio sau urmăresc la video, cu delicii, caseta cu filmul The Big Lebowsky. Realitatea românească o ajunge din urmă, fie
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
reconcilierea" propusă de putere (Ce să facem? Este inflație și trebuie să trăim!) determinată de vechea noastră înclinație spre "supraviețuire cu orice preț". (Nu "tranziție", ci modificare, nu continuitate, ci ruptură cu vechiul regim, despotic). Lipsa de rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase. În afara unei specializări stricte și a unui program spiritual sever, așa cum era altădată producția de icoane, ceea ce se expune acum intră mai curînd într-o categorie de subproducție artizanală și în condiția estetică a surogatului de tipul artă naivă de expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]