2,860 matches
-
pentru sănătatea ei și să-i trimiți în continuare scrisori. Reiko Ishida. După ce-am terminat de citit scrisoarea, am rămas pe verandă, cu privirile ațintite pe grădina învăluită în prospețimea primăverii. Un cireș bătrân își etala florile în toată splendoarea lor. Briza ușoară conferea tuturor lucrurilor un contur estompat. Pescăruș a apărut și el de pe undeva și după ce a zgâriat de câteva ori scândurile verandei, s-a culcat lângă mine. Știam că trebuie să mă gândesc la ceva serios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea ta - nu te mai prosti, Cheliuță. Oricît de ciudat pare, ne interesează povestea. — SĂ vă descriu scena. Dar Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea ta - nu te mai prosti, Cheliuță. Oricît de ciudat pare, ne interesează povestea. — SĂ vă descriu scena. Dar Înainte de asta aș mai dori niște șampanie. Golise paharul cînd băuserăm În cinstea lui. Dac-o ține tot așa o să adoarmă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am mai venit pe aici, pentru întâlnirile cu grupul, era seară și, deși am văzut eu o parte din grădină, prin ferestrele de la sufragerie, nu bănuiam cât e de mare și de frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și potasiu, scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne arătă niște Însemnări ale lui cu litere de tipar. ÎN (NOAPTEA) DE) SFÎNTUL IOAN 36 (ANI) P(OST) CĂRUȚA CU FÎN 6 (MESAJE) INTACTE CU SIGILIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Colecția INOROG 45 DINU D. NICA este absolvent al Facultății de Drept a Universității București (1984). A fost remarcat, în 1986, în revista "Flacăra", de către reputatul hispanist Darie Novăceanu. Cărți publicate: Nostalgică splendoare (1999) și Poveste de doi biți (un remake al Punguței cu doi bani), cu o prefață de Alex Ștefănescu (2010). Dinu D. Nica, (c) 2011, Institutul European Iași INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, et.9, 707027
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile căpătate de către unii oameni rari, emblematici și sfinți, aparținând aceluiași așa numit popor ales. Bunăoară, avem Cărțile, avem Sepher Yetsirah, avem Zoharul, Cartea Splendorilor și Ohr Yakar, avem Kabbala... Numai titluri și concepte de căpătâi. Care prețuiesc, fiecare dintre ele, mai mult decât sufletul omului! Prețuiesc, pe naiba! N-are nici o noimă, nici cât negru sub unghie, ca să omori sau să te omori, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că se răstește Vierme. Aaa... Iancu de Huniade! Ioan Corvin de Hunedoara! Janoș Hunyadi, pentru magnații maghiari, din Transilvania feudală a secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de însuși Luminăția-Sa, Splendoarea Semilunii, Sultanul Mahomed al II-lea, El-Fatih, Cuceritorul Constantinopolului în bătălia de la Belgrad, considerată într-adevăr, istoricește vorbind, drept Ultima Cruciadă din Europa! lămurește problema Fratele. Războinicul omagiat, pentru biruința sa măreață, de către însuși Papa Calixt al III-lea! Oșteanul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
teologică sau un fundament istoric. Și operele de propagandă politică trebuie să țină cont de fapte pentru a fi credibile și acceptabile. Trebuie și să se supună canoanelor gândirii religioase a timpului. Pe de altă parte, bravura lui David și splendoarea regatului lui Solomon sunt prea vădit instrumente de propagandă pentru a fi interpretate ca fapte istorice. Aceste povestiri nu pot fi înțelese în mod literal. Nici în acest caz fundamentalismul nu se prezintă drept calea cea mai bună pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pat și am ieșit în fugă din cameră. Culoarul cenușiu de până la ușa din față a casei mi s-a părut nesfârșit de lung. Când am deschis ușa, m-a izbit brusc în față, răbufnind dintr-un milion de culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un prea-plin ce se dăruiește și un receptacol care acceptă doritor înalta oferire. Forma primitoare încadrează modelator, concretizează apelând la transcrierea prin ustensilele materiei, prin durități palpabile ce apelează simțurile corporalității umane. Astfel, pictura, sculptura, muzica, poezia, teatrul și alte splendori ale spiritului creator dăruiesc întru expunere profunzime și înălțare utilizând din plin resursele diversității materiale. Spre exemplu, fără concentrarea de substanță ușor prelucrabilă a lemnului majoritatea instrumentelor ce se reunesc în orchestră ar absenta. Fără duritatea moderată a pietrei sculptura
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orchestrate și atent coordonate de vigilența socială. Artistul reprezintă o excepție iar excepționalitatea lui se rezumă la starea ontică creatoare și meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și distructivă pentru ceilalți, el întârzie în mereu alte confruntări ce-i rafinează răutatea. Pentru viziunea misticului, este posibil, totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca ne-evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc ne-limitat demiurgia oferind măsura unei splendori ce vine spre materie con-formând-o armoniilor superioare. Astfel, reculegerea credinciosului ce intră în templu comportă o redimensionare a viziunii individuale de ansamblu asupra existenței ca totalitate plurivalentă. Din această perspectivă, chipul zeului privește și cheamă ființa umană prin ecouri ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
statuie întâmpină percepția umană. Acest tip de creație solicită o singurătate plastică învăluitoare, un gol împrejmuitor ce menține efectul distanțării de soliditatea sau concretețea altor structuri. Statuia religioasă așteaptă credinciosul din mijlocul acestei sfere vide ce-i confirmă și etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a unei plutiri peste și printre credincioși. Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pare a indica credinciosului demersul retragerii transcendenței abia sosite din revelație înapoi spre taina închisă și refuzată evidențelor conștiinței. Aici sculptura exprimă o creștere din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar revelația ei se reascunde în enigma propriei departajări de imanent. Ne-desprinderea statuii religioase din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai frumos. îl parcurgem uneori seara cu mașina și nu ne săturăm să privim combinația de lumini și mai ales construcții de piatră (case sau biserici) luminate savant. De Crăciun însă, cum ți-am scris, a fost cea mai mare splendoare, căci aici Crăciunul are o mare importanță. Era splendid, și noi teribil de încântați, Tudor tocmai aflase vestea angajării lui definitive. Acum e perioada soldurilor și e o minune să vezi cum în tot orașul magazinele se întrec să ofere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Deschise ușa. Rozanov, complet îmbrăcat, ședea la o masă lângă fereastră și scria. Avea cărți în față. Când îl văzu pe George, se încruntă și trase una din cărți peste hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să străbată pasajul la capătul căruia, departe, se zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie a soarelui de septembrie. Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce făceau tot zelul de care erau capabili. La rândul lor, deprinseseră un meșteșug anonim, dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tiptil între gardul de merișor și zidul casei. Se opri în dreptul ferestrei mai înguste, făcându-și socoteala că acolo trebuia să fi fost camera fetelor. Tot ce aveau de arătat Marilena și Melisa putea să iasă la iveală, în toată splendoarea, în minutele următoare, când, în toate familiile respectabile și mai ales în cele odinioară burgheze, trebuia să fi fost ora de culcare. Și înainte de asta, desigur, ora de dezbrăcare. Dănilă aștepta cu înfrigurare să le vadă pe Marilena și pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea clară a sânului tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate și descriind deasupra o linie ușor întinsă, ușor arcuită, la fel de minunată. Toată splendoarea feminină. Și ce să mai spunem de superbul triunghi negru din josul pântecelui, pe care Dănilă îl știa tot din poze. Miracol pe un trup alb, lipsit de orice altă umbră, cu subțirimi și lărgimi având cu totul altă alcătuire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]