1,901 matches
-
maniheistă constituie o sursă inepuizabilă de metafore și locuri comune la nivel discursiv); folosirea hiperbolei și a eufemismului. Vizând alimentarea ficțiunii ideologice, limba de lemn nu comunică și nu descrie nimic nou, de aici caracterul ei artificial și lipsa de spontaneitate. Operând o selecție în rândul faptelor și evenimentelor, se ajunge la asimilarea simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis, complet sau finalizat; dimpotrivă, deși o paradigmă postmodernă pare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
promisiune, în sens spiritual, este adresată acelora care ascultă de poruncile lui Dumnezeu și ale părinților spirituali. Părintele nostru spiritual a fost Sfântul Francisc, care, pe bună dreptate, poate fi numit și Ionadab, fiul lui Rehab. Ionadab înseamnă, de fapt, „spontaneitatea lui Dumnezeu”, iar Rehab, „trăsură” sau chiar și „înălțare”. Francisc a făcut în mod spontan multe lucruri pe care, în baza poruncilor legii lui Dumnezeu, nu era obligat să le facă. El, cu trăsura celor patru Evanghelii și a celor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe E.A. Poe, spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi. Dimpotrivă, candoarea poate ascunde foarte bine ticăloșia (ca în cazul Dianei), tot așa cum comportamentul dezinhibat, aparenta ușurătate maschează, de fapt, puritatea sufletească. Pentru că Silvia "i se oferise fără demnitate pentru a-i face, la urmă, dovada unei purități absolute", spontaneitatea aceasta a dăruirii de sine deconcertând pe bărbatul în ochii căruia fecioria trece la mare preț. Dar femeile, și Bizu ar fi trebuit să știe lucrul acesta, când nu sunt constrânse de vreo cenzură morală, nu pun prea mare preț
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dramatizarea "romanțată" a "documentului", fie acesta autobiografic sau de altă natură. Pornind de la niște premize asemănătoare, Ileana Vrancea punea literatura criticului (în mod nejustificat, zic eu) sub semnul "ambiției de a bengescianiza" bovaric, după "rețete teoretic concepute", fără pic de spontaneitate ceea ce ar avea ca rezultat "o sublimă contrafacere", care ne convinge de faptul că Lovinescu "este mult mai interesant prin inconformație epică decât ca romancier realizat". Drept urmare, chiar dacă nu sunt de acord cu afirmația potrivit căreia de la nuvele la Mălureni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Evolceanu, iar nu pe Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
handicapuri mintale sau culturale, determinând, în consecință, o stimulare verbală săracă pentru acesta. Iar performanță acestor elevi în comunicare reflectă nu doar competența lor comunicativa, ci și contextul social și fizic. Comunicarea verbală la copilul cu deficiență mintală este distorsionată. Spontaneitatea vorbirii lor este mai scăzută decât a partenerilor de comunicare (copii fărĂ deficiențe mintale), tocmai pentru că au nevoie de un timp mai mare de gândire și dificultăți de codificare verbală. Copiii cu deficiență mintală folosesc în exces limbajul gestual, care
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
spre a evita - pe cât posibil - riscul cel de toate zilele, care planează asupra noastră, datorită tulburării “măruntaielor” pământului, care produce tot mai multe și mai dese cutremure mari în întreaga lume. CUTREMURELE DE PĂMÂNT ȘI SEMNELE CEREȘTI În concepția populară, spontaneitatea cutremurelor de pământ, rapiditatea cu care se propagă undele sale de șoc, distrugerile catastrofale ale clădirilor, modificările profunde ale solului și peisajelor, pierderile mari de vieți omenești în câteva secunde sunt considerate ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu împotriva oamenilor
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Vladimir Sorokin ș.a. Minimalismul, biografismul și textualismul primelor volume îl apropie pe V. de poeții optzeciști, de care ulterior încearcă să se distanțeze. În Nemuritor în păpușoi el pendulează între livresc, trimiteri culturale, vers intelectual, pe de-o parte, și spontaneitate, prospețime și tandrețe, pe de alta. Nu e însă deloc un sentimental, afecțiunea fiind însoțită de ironie și chiar de duritate. Iubita trebuie să vadă miracolul poetic și să accepte să facă parte din el: „nu te împotrivi/ lasă-te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
hotărâtoare pentru societatea noastră și perspectivele bătăliei erau mult mai la zi, aveau acel caracter istoric pe care economismul Îl ignoră. Economismul, ne Învață Lenin, subapreciază teoria, promovează târârea În coada masselor, neagă revoluția și Însăși rolul partidului. Economismul proslăvește spontaneitatea, izbucnirile acestea violente și dezorganizate ca ale lui Goj sau Țugui, demascările «a la Cârnu». Economismul se ascunde sub paravanul glorificării massei, dar În fond, nu prețuiește cât de cât massa, pentru că o vede capabilă doar de acțiuni haotice, dezorganizate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și conducătorul popoarelor în lupta pentru pace, libertate și socialism, prieten al poporului nostru", iar în al treilea caz "I.V. Stalin, îndrumătorul țărănimii muncitoare pe calea vieții îmbelșugate și fericite", respectiv conferința care urma să aibă loc în "toate orașele". Spontaneitatea era total absentă din cadrul unor astfel de manifestări: "alegerea vorbitorilor, textul conferințelor și programele artistice" erau riguros controlate de către autoritățile locale, nefiind admisă "nicio manifestare în afara celor stabilite în planul comisiei de partid". De asemenea, "propaganda vizuală" se baza exclusiv
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe oameni intransigen? i ? i intoleran? i fă?? de alte puncte de vedere. Iorga nu a pretins niciodat? c? este un g�nditor deductiv; a r? mas un impresionist ? i un na? ionalist romantic, bizuindu? se pe instinctele ? i pe spontaneitatea geniului s? u, fiind mai cur�nd o ilustrare a spiritului de fine? e al lui Pascal dec�ț al spiritului geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria să oper? istoric? , Iorga afirmă c? �el era un judec? tor mai sever
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de categorii convenționale, ea devine nefireasc]. O acțiune fireasc], dimpotriv], nu presupune existența unor noțiuni prealabile. Nimeni nu trebuie înv]țâț s] se hr]neasc] său s] doarm]. Raționamentele estimative wei (sau comportamentele discriminatorii privind denumirile) într] în conflict cu spontaneitatea fireasc] a omului. Teoria lui Lao Tzi vine s] explice atitudinea critic] a lui Mencius la adresa metodelor lingvistice. De asemenea, el adopt] o viziune mai realist] cu privire la sfera comportamentului uman. Mencius a pornit de la ipoteza c] intuiția uman] are un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gostit și la iubita să. Dac] îndr]gostitul își calculeaz] fiecare îmbr]țișare, armonizând-o cu cerințele fericirii generale, nu va exista pl]cere pentru nici una dintre p]rți. O condiție pentru că o îmbr]țișare s] produc] pl]cere este spontaneitatea acesteia, faptul c] ea vine din sfera afectivit]ții naturale, necalculate dinainte. Nu este nevoie s] mai st]ruim asupra acestui aspect. Dar, cu toate c] aspectul discutat mai sus este clar și se aplic] unui num]r foarte mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subminat] dac] obiceiurile legate de deliberare - antecalculații - care sunt menite s] le promoveze fac subiectul monitoriz]rii calculative. S] presupunem c] m] supun principiului de a spune ceea ce-mi trece prin minte într-o conversație, pentru a-mi promova spontaneitatea. Voi submina promovarea acelei valori dac] voi incerca s] îmi monitorizez și s] îmi controlez remarcile. Sau, de asemenea, s] presupunem c] m] supun principiului de a-mi l]să fiica adolescent] s] acționeze dup] bunul plac într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
crime morale, si cu totul altceva s] insisți c] implic] un stil de viat] care nu permite anumite opțiuni morale atractive. Viața politic] poate însemna c] valorile și pl]cerile prieteniei, ale vietii de familie și ale anumitor forme de spontaneitate sau intimitate sunt mai puțin disponibile. Este f]r] dubiu loc pentru regret aici, dar alegerea oric]rui stil de viat] implic] renunțarea la unele valori și apariția unor dezavantaje pentru sine și pentru alții. Dac] această înseamn] „mâini murdare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lejeră a divertismentului.) Iată însă că nu chiar despre divertisment e vorba în emisiunea-mamut-non-stop, denumită (inconștient) Big Brother și în care televiziunea e pusă în priză permanentă pentru a... Pentru ce? Pentru a dezvălui, cu mai multă sau mai puțină spontaneitate, ce se petrece, oră de oră, în viața cîte unei familii oarecare. Pe rînd, aleatoriu (oare?), o familie din milioanele continentului american se supune unei radiografieri permanente, zi și noapte, în care viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant la lettre, magicianul aburului învăluitor al mării, al uscatului; dar sarcasticul Daumier?; dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre care vorbește Gadamer). Astfel, "jocul" la care suntem participanți potrivit chiar și perspectivei hermeneutice -, cel social, intersubiectiv, public, are propriile reguli, iar fiecare dintre noi are șansa de a se raporta la regulile jocului într-un mod "liber", folosind spontaneitatea proprie ființării care de fiecare dată are sensul ființării omenești. În plus, jocul însuși se reproduce pe sine, asemenea și cel care participă la el, jucătorul, ceea ce înseamnă că este asigurat astfel un sens ontologic al acestora (joc și jucător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirea se recunoaște continuu ca avându-se pe sine ca "obiect" privilegiat, fără a scăpa din vedere "lucrurile însele". Demersul se proiectează ca o "fenomenologie" (simplu, rostire despre fenomen) și pentru că are de-a face numai cu ceea ce, prin proprie spontaneitate, prin lipsa constrângerii, se arată a fi ceea-ce-este, chiar în clipa în care acesta poate fi preluat și priceput ca atare. De aceea, demersul ce se prefigurează aici cuprinde, întâi, o libertate esențială referitoare la "subiectul" său: acesta poate, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
componenta sensibilă a cunoașterii (a sensibilității, ca prim nivel al facultății de cunoaștere) nelipsită, în forma intuiției (care poate fi și pură, adică neamestecată cu vreo senzație), din nicio cunoștință; b) și o teorie despre componenta propriu-zis logică, dependentă de spontaneitatea gândirii; cercetarea se va încheia cu o "metodologie transcendentală", ocupată cu câteva probleme "formale", toate referitoare la posibilitatea unui sistem complet al rațiunii pure. Analitica și dialectica, părțile logicii transcendentale, ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt intrat, din când în când, în sens. Dar care este sursa sa? De unde își trage el rostul, care îi este obârșia? Doar din spontaneitatea logos-ului, am putea răspunde acum, care, din partea sa non-formală cea care a generat toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]