2,116 matches
-
plecați, nimeni nu știe unde și pentru cât timp). Titi vorbește tare, deși popa-l roagă să-și mai potolească glasul. Însă copilul nu prea reușește, timbrul său mult prea sonor îi joacă feste. Uit că este păcat să ascult spovedania altcuiva, că numai preotul are dreptul și datoria s-o facă și încep să trag cu urechea... “Ia zi-i, Dumitre, cum înveți tu la școală?” “Bine, părinte” “Mă, nu mă minți, că eu știu mai multe decât crezi tu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dinaintea căreia oamenii „par să se fi aflat dintotdeauna”, în așteptarea revelării unui secret. Sau așa cum se întâmplă cu ușile din Drumul Damascului, mai ales cu ușa din partea a doua a trilogiei, care se deschide după ce Necunoscutul își încheie lunga spovedanie despre existența sa de până atunci - marcată de evocarea unor spectre ale trecutului - și după ce-și exprimă cu mâna pe inimă speranța că acel invizibil care îl urmărește de ani de zile se va arăta în sfârșit. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o viață, peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în acest moment. O altă pauză. ― Dar nu poți. Vorbeau tot în șoaptă. O spovedanie reciprocă. Lăstunii se potoliseră. În liniștea camerei, râsul pictorului sună ca mușcătura dintr-un măr mare, suculent. Cel puțin asta fu impresia prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai conservator, și anume cel al păstorilor : „Ciobanii - consem- nează Tache Papahagi - se mărturisesc la copaci [...]. Fac o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sursele istorice și etnologice ne oferă unele informații în privința unor atribute similare acordate monumentelor dendro- morfe : arbori sau stâlpi „de judecată” (divină, obștească sau pro- fesională), „de sacrificii”, „suplicatorii”, „de legare sau dezlegare a frățiilor” (de cruce, de sânge), „de spovedanie” etc. (3, pp. 67, 112 ; 7, pp. 486-487 ; 91, pp. 192-196 ; 94, pp. 184- 185). „La hotarele moșiei sătești - scrie Romulus Vulcănescu -, sub un pom considerat «sfânt» (brad, stejar, fag, plop), conform tradiției, periodic sau ocazional, se adună roată bătrânii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz. Creștinii locuiseră cu toții în Edo unde creștinismul era interzis, însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își băteau joc de credința creștină fără să le răspund nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vasquez. Dormeam până la lăsarea nopții, apoi ieșeam și mă duceam la următoarea casă, dar eram hotărât dinainte să nu petrec mai mult de o singură noapte într-o casă. Când mă duceam la casa unde eram chemat, mai întâi ascultam spovedania celui bolnav, apoi îl îmbărbătam împreună cu ceilalți creștini adunați acolo pe furiș și îl dezlegam de păcate. Și tot așa până când venea vremea să se închidă toate porțile caselor din acel ținut. Dar cu toate că se arătau prevăzători, judecătorul din Nagasaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi clar, dar nu se mai sinchisea de acest lucru. — Am înșelat și am rănit mulți oameni cu semeția și trufia mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare cu glas răgușit, iar la sfârșit făcu semnul crucii. — Fii liniștit. Mergi în pace! Auzind cuvintele acestea, Velasco își aduse aminte de chipul omului căruia îi ascultase spovedania la Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de efectuat unele corecții, ci chiar de scris 1-2 profiluri, rămase În proiect de la celelalte volume. Până atunci, am Încă un ecou de la Focșani: Dragă prietene, Cu rețeta, sunt mai mult decât interesat! Dar... ești la mutare! Am citit jurnalul, spovedanie, justificare față de tine și de semeni, proză de idei, informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-o suflare, mai mult ca document sufletesc, dar nu numai... Calea aleasă de tine nu poate
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dorind să-mi afle opinia despre aproapiatul 21 decembrie, când mulți proorocesc evenimente majore În viața Pământului. N-a fost Însă nevoie să o conving că totul e la voia Celui Atotputernic, dar am sfătuit-o să nu neglijeze rugăciunea, spovedania și Împărtășirea cât mai dese, faptele bune, milostenia și toate cele care țin de profilul adevăratului creștin. Între timp, mi-a oferit și o ciorbă și o varză de post, iar la pachet, un borcan de miere de salcâm, numai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că mâine dimineață nu voi mai orbecăi la lumânare sau lanternă. Deși astă-noapte am dormit pe sponci, sper să mai citesc măcar câteva minute. Totul e ca șuierul acesta al vântului să mă lase În pace! Cum-necum, va
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
urcând la chilia Părintelui Iustin, pentru a-mi cere iertare și a-i explica neînțelegerea. Ba, la un moment dat, am crezut că mă pune la Încercare, astfel că am făcut, În felul meu, ascultare. Am rămas Însă și fără spovedanie, și fără Liturghie, iar enigma n-am dezlegat-o, pentru că ușa la care am bătut era Încuiată. Să fi uitat părintele de mine? Voi afla cel mai probabil mâine, când iarăși voi bate la ușa frăției sale, explicând toată tevatura
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
românești vechi, în celebrul catalog întocmit de către Gabriel Ștrempel 88. Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din cenușă umană etc., unele dintre asemenea zvonuri ajungând la urechea sa sub "patrafir", adică sub spovedanie 169. El le considera niște fantasmagorii, întreținute însă de preoții vremii, și se lansa într-o serie de întrebări retorice denunțătoare ale mediul clerical. Șerboianu utiliza aici separația clară între el însuși și mediul clerical infestat de ignoranță și rea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece” ca să le destăinuie în secret ce I se va întâmpla în Ierusalim. Iuda se afla deci printre ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a întrebat: Ei, ce credea, era bine sau era rău ce se făcuse? "Foarte bine, i-a răspuns acela, bine ați făcut că ați arătat cum e cu popii. Acuma știți ce ar fi bine?" Și aici marele scriitor, autorul Spovedaniei, și-a ascuțit atenția să nu-i scape nici o nuanță adevărată, autentică, venind de la izvorul nesecat al intuiției primare, despre ce ar fi bine de făcut de aici înainte pentru a împinge și mai departe spiritul revoluționar: "Să-i luați
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ești decât un bebeluș. Apoi stătură față În față aproape fără să vorbească. Ea se concentră asupra careului ei, iar el se uită pe un număr vechi din revista Femeia pe care Îl extrase din grămadă și În care găsi spovedania unei foste dame de companie care se măritase cu un milionar canadian extrem de chipeș pe care Îl părăsise ca să se alăture unui grup de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ECUMEST și de Institutul Cultural Român de la New York, și susținut financiar de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român de la New York, ECUMEST. Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea, în acest an, a „Academiei itinerante“ este Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006). Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de român în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Septembrie » Festivalul „George Enescu“. Bedros Horansangian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
nu te ating cu absolut nimic. Îi doresc lui Adrian Petrescu să încerce măcar să rateze o carte într-o manieră convingătoare, dacă nu cumva să scrie una cu adevărat bună. Adrian Petrescu, Conspirațiile imposibile, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2007 Spovedanii la ușa liftului Bogdan Romaniuc Simion liftnicul, de Petru Cimpoeșu, apărut în cea de-a doua ediție, revizuită, la Polirom, este un roman despre oameni „tereștri și celești“, un roman „cu îngeri și moldoveni“, cu locatari și proprietari de vise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pentru toți oamenii în general“. Simion devine în final un fel de duhovnic al blocului, căci fiecare locatar ajunge, rând pe rând, la etajul opt pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a cere sfaturi lui Simion, într-o sinceră spovedanie la ușa liftului. Simion îi ascultă pe toți și le spune pilde, iar liftul, această „cutie“ blestemată, care i-a făcut pe locatari să se izoleze unii de alții, îi unește acum la etajul opt, unde omul din lift vorbește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
vedere, ce e drept, atracția pe care o exercită Occidentul asupra românilor). Ioan Hada confundă poezia cu o cosmetizare a realității. În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]