4,031 matches
-
ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla. — Bine! Exclamă, ridicând din sprâncene. Bine? Nu pari foarte sigur . Dacă totul mergea bine, nu ai primi același salariu pe care-l primeai anul trecut și în cel de dinainte, nu-i așa? Unul câte unul, toți colegii de clasă ai lui Sampath își găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau răspândite de animalele acestea. Ceva trebuia făcut. Fostul Colector Districtual tocmai plecase și cel nou nu ajunsese încă. Nu exista nici o înaltă autoritate pe care să o poată vizita, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Picioarele ei lungi au călătorit, și nu numai prin timp. Limba curată vorbește franceza, italiana, germana. Ochii plini de speranță au văzut atâtea lucruri și sunt curioși să vadă și mai multe. Încă de fată, iubiții ei erau aleși pe sprânceană, o elită cu mult deasupra gloatei de aventurieri, mercenari, de oameni încolțiți Zâmbetul ei e șiret, ațâțător, jucăuș, dar și inocent, pentru că banii te fac inocent atunci când i-ai avut dintotdeauna. Cum altfel te-ai putea învârti preț de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spune: — Sunteți mântuit? În timp ce Fielding se ocupa de problemă („Sigur că da, doamnă“, începu el) eu m-am întors, trezindu-mă în fața unei bucătării sau a unui salon, simplu, dar plin de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fat Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la ruletă. Am un sistem perfect întotdeauna dă greș. Dar în cele din urmă mi-am transformat cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși pe sprânceană, curve scormonitoare prin gunoi și bătrâni ologi. Doi polițiști s-au văzut obligați să potolească mica sfadă care s-a stârnit. — Ești al naibii de țâcnit, mi-a spus unul din ei cât se poate de convins. Dar nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dincolo de ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită din capătul apartamentului. Stătea pe marginea mesei, cu mâinile încrucișate, cu o căutătură de om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
artă, nu mai era nimic! Am răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk sau ceva de inimă albastră. Și, peste ce dau? Peste un teanc de peisaje daneze, stilizări de animale și zâne și o mulțime de vechituri metalice cu sprâncene de morsă și nări inteligent umflate. Doamne, dar ce fel de casă mai e și asta? Un timp am mai râmat și prin apartamentul de sus și am dat peste un album în care se afla o fotografie a Martinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
engl.). 3 Bășină (engl.). 4 Alt cuvânt care înseamnă spermă (engl.). 1 Începutul romanului lui G. Orwell - Ferma Animalelor. 2 Joc de cuvinte în text: low-brow - o persoană de origine umilă sau cu gusturi primitive; ca adjectiv, are sensul de „sprâncene joase“ (engl.). 1 Prim-ministru (la data apariției cărții în Marea Britanie era prim-ministru Margaret Thateher). Nume de mâncăruri inventate de autor. 1 Labă (engl.). 2 Curistul (engl.). 1 Joc de cuvinte: supersad - supertrist. 2 Joc de cuvinte: restaurateur - „proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor a terminat, au rămas un moment într-o liniște respectuoasă, apoi Virgil spusese: — Pe toți sfinții, domnule Vultur, se pare c-ai dus o viață epopeică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
petice pătrate de material: un pătrat galben îi acoperea organele genitale și un pătrat albastru îi flutura peste fund. în rest era gol. Avea cercei de femei în urechi, fard roșu de femei pe obraji, ruj de femei pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o travestire a propriei voci. — Vino, Născut-din-Moarte, îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că tocmai haina îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acumă Acum îi respect intimitatea. Cale-Bătută Peckenpaw a sărit brusc în picioare, rotindu-și brațele ca o moară și strigând: VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde altundeva? rosti fața cea roșie, cu sprâncene înfoiate. Ea e singura care-l va primi. Presupun, zise o față îngustă, cu trăsături elegante, că va trebui să ne obișnuim iar cu el. — Nu aici, spuse Flann O’Toole. N-o să intre în Imperiul lui Napoleon. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei pâlpâirea unei promisiuni. Elfridei îi spuse: — Două sfinte, draga mea. Două sfinte laolaltă. Câte n-am putea realiza noi? Ochii ei continuau să-l amețească pe Vultur-în-Zbor. Erau ochi care-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi răspunse Vultur-în-Zbor. — Atunci va fi instructiv, zâmbi ea. Când joci un joc pe care nu-l înțelegi, înveți multe despre tine însuți. Și despre propriile limite. — Sunt sigură că Vultur-în-Zbor își cunoaște limitele îElfrida, tăios). Irina înălță dintr-o sprânceană. — Era doar o glumă, spuse ea veselă. — Mi-ar plăcea să joc, zise Vultur-în-Zbor. Elfrida nu mai spuse nimic. în următoarele zile Elfrida și Irina au ocupat o mare parte a vieții lui Vultur-în-Zbor. Studiile lui Gribb și indolența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu mintea ta, Vultur-în-Zbor. Nu ești jucăria nimănui. Ochii îi zâmbeau. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Spune-mi de ce ai trimis-o după mine. Și spune-mi ce i-ai făcut de-ai transformat-o în... în ceea ce a devenit. Sprîncenele albe se ridicară puțin. — Atât de repede, spuse Grimus. Atâta grabă. Nu, prietene, nu-ți voi spune. în nici un caz înainte de cină. Cina a fost una vegetariană, ca și Grimus, dar Prepelicarul o pregătise cu atâta iscusință, încât Vultur-în-Zbor, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se ocupă, de fapt? am întrebat. Niciodată nu pare să lucreze din greu. — Exact. Ei bine, el se ocupă cu respectarea regulilor. Asta sună mult mai interesant decât imaginea pe care o aveam despre David. Sebastian Shaw ridică ușor din sprâncene uitându-se la mine și continuă: — Ceea ce înseamnă că are grijă ca - să mă exprim mai simplu... — Mersi. —... personalul să respecte legile și regulile specifice locului. Aș putea să intru în detalii, dar ceva îmi spune că nu-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă supărată. Mă privi insistent, nelăsând să-i scape asta: S-a întâmplat ceva, nu? Ce este? Le-am povestit pe scurt despre Bill. Fiecare a reacționat diferit: Jordan scotea sunete afectate, Tim îmi strânse mâna, iar Anne-Marie își ridică sprâncenele și privi țintă peretele opus, cu aerul cuiva care se ține departe de bârfele despre nașteri și decese, neavând nimic în comun cu ele. Vrei să te duc acasă? mă întrebă Tim eliberându-mi mâna, deși nu prea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în curând. Cred că el îi va urma la conducere lui Richard Fine. Nu, singura persoană din pe care am cunoscut-o de la departamentul comercial este un specimen nociv, James Rattray-nu-maiștiu-cum-Potter, cred. Mă îndoiesc că îl știi. Anne-Marie ridică din sprânceană. Sau cel puțin asta am presupus că a făcut, căci pielea ei era atât de închisă la culoare și atât de netedă încât era imposibil să vezi dacă face vreo cută. — Nu, nu am auzit niciodată de el, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și de-abia dacă a mai scos vreun cuvânt toată seara. Tim a luat sticla și a mai turnat șampanie pentru toată lumea. I-am cunoscut fetele, m-am încercat eu terenul, ale lui Sir Richard, adică. — Serios? își ridică Anne-Marie sprâncenele. Am auzit că sunt o pereche de fete sălbatice. Râzgâiate și stricate. Mama lor l-a părăsit cu ani în urmă și le-a lăsat de capul lor. Așa se pare. Am șters-o de la masă, lăsând-o pe Anne-Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am plimbat degetul pe suprafața de sticlă, adunând firimituri hoinare pe care le-am frecat mai apoi de gingie. El a făcut la fel. Mi-a amorțit limba, mi-a spus uitându-se la mine. —Complet? am întrebat ridicând din sprâncene. —Trebuie să o testez, dacă nu te superi... S-a aplecat peste mine și m-a sărutat foarte încet, atingându-mă doar cu gura și cu vârful limbii. Apoi s-a retras puțin. De data asta, eu am fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dat buzna peste mine, m-a drogat și și-a făcut de cap cu mine pe mocheta din living. Aprinse lumina mare, care te orbea. Termină cu astea! Cu ochii abia mijiți, bâjbâiam după lucruri. —Unde e baia? Ridică din sprâncene. —Ești pregătită să faci sex cu un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între timp îmi pusesem cămașa. — Ți-ar fi ieșit mai bine discursul dacă nu ai fi fost gol-pușcă în mijlocul livingului, am ripostat cu un o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]