3,241 matches
-
mintea. Știu și eu atâta lucru, numai că dacă-mi relaxez trupul, se alege praful de mine. Întotdeauna am trăit așa și nu știu să trăiesc altfel. Dacă mă relaxez, nu îmi mai revin... se alege praful... și o să-l spulbere vântul. De ce nu pricepi atâta lucru? Cum crezi că poți avea grijă de mine dacă nici măcar nu înțelegi un fleac ca \sta? Nu am mai scos o vorbă. Sunt mai derutată decât poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi se părea normal să fie așa. — Tu ai o iubită? — Da, am răspuns. — Dar ești întotdeauna liber duminicile, nu? E foarte complicat, am zis. În clipa aceea am realizat că vraja din după-amiaza de început de toamnă s-a spulberat. La ora cinci i-am spus că trebuie să plec la serviciu și am invitat-o să iasă cu mine să luăm o gustare. M-a refuzat, spunându-mi că trebuie să stea acasă să aștepte telefonul despre care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
conservatorului. Nimic nu întuneca perspectivele mele superbe. Totul mergea perfect, iar când se întâmpla să mă mai blochez, se găsea întotdeauna cineva care mă scotea din încurcătură. Într-o bună zi însă, s-a întâmplat ceva și totul s-a spulberat. Eram în anul al patrulea la conservator și mă aștepta un concurs foarte important, așa că exersam întruna. Deodată, degetul meu mic de la mâna stângă a înțepenit complet. Nu știu de ce, dar așa s-a întâmplat. Am încercat să-l masez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai puteam liniști, am pornit la drum, fără nici o țintă. M-a compătimit din tot sufletul. A luat-o spre casă și s-a întors cu o sticlă de sake de 1,8 litri și două pahare. În bătaia vântului spulberând nisipul, beam liniștiți. Mi-a spus că i-a murit mama când avea șaisprezece ani. Nu fusese niciodată sănătoasă, dar pentru că muncise prea mult, de dimineața până seara, fără întrerupere, puterile au părăsit-o cu totul. Eram atent, cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le sînt bandajate rănile și apoi sînt trimiși Înapoi În prima linie. E corect așa. Da, spusei. Așa și trebuie să fie. — Așa și trebuie să fie. Doar că băiatul Ăsta s-a Împușcat atît de rău, că și-a spulberat osul și a apărut o infecție; așa că i-au amputat mîna. CÎțiva soldați dădură din cap. Hai, spune-i și restul, zise unul dintre ei. — Poate-i mai bine să nu vorbim despre asta, spuse soldatul tuns periuță și neras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai, bagă-i racheta, i-am spus lui Claude. Trase și spulberă cu totul partea din față, după care băieții au intrat ca să culeagă ce mai rămĂsese din bani și din cecuri. Eu am mai luat o gură și le-am făcut cu mîna celorlalți. Cei care trăseseră cu 50-urile Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à la guerre comme à la guerre...” Garamond era pur și simplu siderat. Diotallevi păstra o atitudine de curiozitate cinică, Belbo nu-și exterioriza nici un sentiment. Voiam să-mi spulber orice Îndoială, așa că i-am zis: „Ce păcat că Lorenza nu a venit, s-ar fi distrat”. „Mda” răspunse, absent. Lorenza nu venise. Iar eu eram ca și Amparo la Rio. Mă simțeam rău. Nu eram În largul meu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nenumăratelor nunți și botezuri din ceea ce își merita tot mai mult numele de high life: politicienii, bancherii, fotbaliștii, creatorii de modă, prezentatorii de știri. Maestrul Gică a relansat conceptul de fitze și, la inflamabilul club Bamboo, alături de Romica Puceanu, a spulberat toate topurile românești și americane cu „Ia mai dă o damigeană ș-o felie de pastramă/Să-mă-mbăt în astă seară!” Turneul care a urmat în chip firesc, început la Craiova și încheiat triumfal în Place Pigalle - maestrul Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se cățără atunci pe vasul de toaletă și reluă de la fila 153 Ulise, de Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Asta nu mai știu, este sinceră Teofana. —....”soarta a vrut ca eu să fiu al doilea, într-o lume pentru care primul este totul, iar al doilea nimic”. — Îți închipui cât de dezamăgit trebuie să fi fost când i se spulberase visul de cuceritor al Polului. Cred și eu, adeverește Alexandru. — De mult oamenii erau pasionați pentru investiții, descoperiri cum a fost contele Zeppelin din Elveția, pentru balonul său care i-a purtat numele, Aurel Vlaicu și alții dacă ne gândim
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile nesocotiri. Omul nu și reface urmele și nici nu este conștient de aceste lucruri. În întreaga noastră ființă putem să ne regenerăm într-o lume nouă așa cum natura se regăsește după o noapte udă de primăvară.
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
în toate existențele posibile! Pe pariu, că vor interveni, incognito, ca să facă nițică ordine! Buba asta de existență blestemată, dezbinată și cheaună și-a mâncat sorocul. S-a fezandat, s-a copt, s-a răscopt și se sfârșește, și se spulberă musai acum, până la ziuă, când unul dintre idioți, cel mic, va fi cerșit și el Ponosul. Nimic, nimic nu va putea să stea de-a curmezișul! Auf Wiedersehen! Lebewohl! Capăt de linie! Ne pare brânză! Nimeni nu călătorește înainte! Niemand
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente! Noroc că jertfa nesăbuitului curajos, care i-a înfruntat, le va mai domoli râvna, fie și numai pentru câteva minute. N-am să vă amăgesc, de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a sosit, ba i-e frică să nu fie silit, tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care să-ți poți pune toate nădejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. Doar dacă nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fulgerat și lui prin minte și chiar s-a mirat că Titu nu i-o pune. Își reveni repede și răspunse: ― Apoi vezi, pământurile oamenilor, asta e chestia țărănească!... Pămînturile! Nu prea sunt, și unde au fost s-au cam spulberat... Dar asta-i altă poveste! Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. 2 ― Bine-ai venit, tinere, și să te simți la noi ca acasă! zise Miron Iuga, întrerupînd prezentarea ce o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aspect Distrugerea Samariei în anul 721 î.C. și apoi cea a Ierusalimului în anul 586 î.C. au fost evenimente dramatice și traumatice. Mulți „și-au pierdut credința”, s-ar spune astăzi, sau cel puțin și-au văzut speranțele spulberate de un Dumnezeu care părea că și-a abandonat poporul la o tristă soartă. Conform unui text din Ezechiel (37,11), mulți dintre deportați erau foarte descurajați și spuneau: „Ni s-au uscat oasele, speranța noastră este distrusă, suntem pierduți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de vată acoperind orașe cât palma. Ca să nu amețim, ne-amn întors lângă patul Puiei. Ester i-a luat distrată termometrul de la subțioară și l-a privit, întorcîndu-l în unghiul cerut. Arăta acum 37 de grade, în același timp, odaia se spulberă într-o explozie scurtă. Dispărură și pereții, și plafonul și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pâine cu ceai, ca să-și achite mai repede datoriile și să poată fi iarăși la un loc cu Lilu. Khokha termina scrisoarea întrebîndu-mă când am de gând să mă întorc și implorîndu-mă să nu-mi ratez cariera, nici să-mi spulber tinerețea pentru un simplu episod de dragoste. Toți oamenii trebuie să treacă prin asemenea încercări. Și ei trebuie să iasă mai întăriți, mai puternici, nu să se retragă în fundul munților. Aceasta nu este o soluție, încheia Khokha. Așadar, când mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vrând ce ? Vrând ce să îl îndemne ? Dar a existat, într-adevăr, acest surâs al Sophiei, îndreptat spre Ialomițeanu, în oglindă ? Ambarasanta onestitate nu-i dă voie Profesorului să aibă o certitudine și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește repede din ochii obosiți : sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada care Îi intră pe sub guler, la gît, se Încleștează de bidon cînd cade, urcînd În gol panta abruptă, luptîndu-se pentru propria lui viață. E la cîțiva metri de gardul unității. Pe răcanul speriat Îl vor găsi spre dimineață, undeva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Bălcescu, coleg cu Horace și Liviu și așa mai departe. S-a transferat de la o unitate de lîngă Orăștie de vreo două luni. Comentăm o vreme În fața dormitorului fazele de la trageri (unul din proiectilele tragerii aeriene aproape că a spulberat făclia-țintă, ceea ce i-a umplut de mîndrie pe ofițeri). Se fac bancuri despre auzul meu avariat (bă tăticule, ce era la gura ta, te-a scuturat rău de tot, am crezut că iar te adunam de pe jos), acum Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mai vorbesc puțin despre „Camerele din Ennistone“. Din nefericire pentru oraș, închirierea camerelor de către invalizii bogați de prin alte locuri nu a durat prea mult și speranțele municipalității de a transforma Ennistone într-o stațiune balneară internațională s-au spulberat curând. Un raport medical publicat în The Lancet și reprodus în presa națională, având ca obiect efectele apei din Ennistone, a arătat că, deși nu e deloc dăunătoare, apa nu are nici un fel de proprietăți curative. S-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]