10,783 matches
-
nevoie de oameni de spirit cum este Aculin Tănase. Sunt rari. Sunt pe cale de dispariție, ca floarea de colț. [...] Prin creația și demersurile sale ambițioase, Aculin stârnește deopotrivă admirație și invidie.“ În ceea ce ne privește, se pare că ne-a stârnit numai invidie. Voinicica S ´ i versurile lui Cineva a spus că literatura pentru copii este tot literatură, dar... mai bună. Daniel Tei nu cunoaște, probabil, această butadă. Ceea ce le oferă el copiilor - prin volumul Voinicică superstar, Fundația Culturală Libra, 2007
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al Fundației Culturale „Sarmisegetuza“, a făcut multă agitație în ultimii ani cerând mutarea capitalei României în Ardeal. În cele din urmă, el a publicat dosarul întregii discuții, sub forma unei cărți (Capitala în Ardeal, Napoca Star, Cluj, 2002), sperând să stârnească noi valuri... Faptul în sine că un cetățean al României propune mutarea capitalei țării în alt oraș (Brașov, Cluj sau Alba Iulia, în acest caz) nu are nimic scandalos. Însă este greu de acceptat ca pledoaria lui, lipsită de o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înlătură-mă ca pe o bârnă din ochii tăi! La 15 ani, Petru își trăia moartea ca pe o intimitate desăvârșită. Un pumn în obraz, altul în plex, altul în tâmpla dreaptă și în oglindă a coborât ceață, s-a stârnit furtună, s-au rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este centrul, acolo începe și acolo se sfârșește fiecare raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu toate lozincile astea! Tiparul imprimă după cum dictează așteptările. Scutură-te de etichete! Este vremea lumânărilor aprinse în icoană. Ai cei mai deschiși ochi, cei mai limpezi, cei mai senini, somnambulii balamucului stârnesc furtuni cu fiecare resuscitare a memoriei. Sunt copii, nene Matei, nepoții matale pot fi. Ai fost ca ei, ai avut surori, ai avut frați, imaginează-ți că mergeți împreună la școală, la biserică, la scăldat. "Ce ore ai azi? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa în bisericuța cimitirului între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i pistolul? Curvele, au fugit curvele cu banii mei! Vă împușc pe toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru ca, fixîndu-și o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial pentru abilitățile comportamentului princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cunoaște conotația complicată și nu reducționist negativă a sintagmei "machiavelismul puterii", decît după o lectură care să pătrundă, fără prejudecăți, substanța doctrinei. Odată citit și înțeles acest cod, exoterizat deci, ar fi posibil ca magia puterii să se risipească. Necunoscutul stîrnește cele mai mari spaime. Principele a făcut din Machiavelli un nemuritor, răsplătindu-l pentru ideea de a fi dat cea mai concentrată și realistă carte de antropologie politică. Pretutindeni unde a domnit libertatea de spirit, el a fost citit și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara de furtunile pe care spiritul dogmatic al teologilor caută întotdeauna să le stîrnească. Războaiele religioase în afara țării sînt culmea injustiției și a absurdității. A pleca de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă, asemeni lui Carol cel Mare, ori a echipa o flotă pentru a te duce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
născut, ceea ce implica un risc de fărâmițare a patrimoniilor), dezvoltarea urbanizării, a salarizării și a muncii feminine pe parcursul revoluției industriale... O îmbătrânire sigură dar progresivă, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea Tot ceea ce am prezentat până acum ar putea stârni uimirea pentru faptul că îmbătrânirea populației, după două secole de scăderi regulate și simultane ale fertilității și natalității, nu a survenit mult mai repede și nu a avut până acum o amploare superioară celei observate în mod concret, mai ales
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mormăit, pentru că una ca asta chiar că nu-mi plăcea. CÎnd i-a mai trecut mînia, tata m-a Întrebat ce ne Învățase de fapt preotul maghiar. — Despre niște roșii... — Cum?! — Paradicsom, am devenit eu mai explicit. Răspunsul meu a stîrnit un hohot uriaș de rîs. Supărarea alor mei, chiar Îngrijorarea lor s-a risipit cît ai bate din palme. — Ai să vezi, mi-a zis tata, că popii ăștia ai ungurilor vor să te ducă-n Rai și să-ți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
speranță, se gîndea că poate măcar băiatul cel ager la minte, nădejdea familiei... Dar, cu muchia palmei În dreptul gîtului, Clara Îi făcu semnul prin care se retează orice vis. Nici ei nu i-a fost ușor. Apariția sa neașteptată a stîrnit noi tulburări printre localnici. Se Întrebau: „Să fie În viață după atîta timp?... Parcă nu e ea, Înainte avea părul mai Închis la culoare, dar dacă tot e părul ei, de ce și-l ascunde sub pălării?... Asta de a venit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea știe cum, diavoli stîrnind vînt cu cozile și strigi, niciodată strigoi, rătăcind ca niște lumini pîlpîitoare, noaptea, peste cîmpie. Dar, cu siguranță, cea dintîi minune pe care s-au așezat ochii ei, una care nu se găsea nicăieri În jur, au fost dolarii. Soseau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urmă, să fie iertată și izbăvită. Ea se apleacă deasupra picioarelor lui Isus, pe când femeia din relatările lui Marcu și Matei varsă mir peste capul Acestuia. La Marcu și la Matei (ca și la Ioan, așa cum vom vedea), unctio Bethaniae stârnește mânia, fie a ucenicilor, fie a lui Iuda, care imediat pleacă să le propună arhiereilor predarea lui Isus. Nici vorbă de un asemenea deznodământ în scenariul lucanian, construit, repet, dintr-o cu totul altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâna autorităților. E vorba despre unul dintre cei doisprezece aleși, prezent la cină. Ucenicii intră imediat în panică, arătându-se ofensați. Marcu folosește o expresie foarte grăitoare, heis kata heis („pe rând, unul după altul”), pentru a reda vălmășagul general stârnit de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din capul locului că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută în sinagoga din Cafarnaum despre împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său întru dobândirea vieții veșnice. Predica scandalizează, stârnește împotriviri și apostazii: Dar unii dintre voi nu cred (căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine-l va trăda). și zicea: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se conturează deplin în episodul unctio Bethaniae. Așa cum știm, Ioan situează episodul în casa lui Lazăr, cel înviat din morți, și al surorilor sale, Marta și Maria. În timpul cinei, Maria unge cu mir de preț picioarele lui Isus, lucru care stârnește supărarea lui Iuda. La Marcu, am văzut, doar „unii dintre cei prezenți” se arată supărați de risipă; Matei vorbește despre „apostoli”, referindu-se probabil la toți apostolii, fără discriminare. Luca dă alt sens „ungerii”. Ioan însă precizează scurt și tendențios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumina deloc, iar propriii săi ochi nu și-i putea vedea nici cu oglinda medicului: într-atât de băgați înăuntru (exact: atât de adâncă era înfățișarea de afară). Sexul (aidoion) lui părea mai respingător și mai uriaș decât tot ce stârnește rușine; din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al meditației, și de a purcede la acțiune. Or, Iuda riscă marele pariu: să-l pună pe Isus în fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l în felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianismului Învățătorului: una spirituală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]