3,144 matches
-
a trimite pe cineva să-l caute. Și se duce vrăjitorul. Intră el în casă. - Ei, zice - iaca ce mi-a spus baba ăst - sfântă. - Iaca să șterg, dragă, cheea. Șterge cheia și vin doi oameni de fier. - Ce vrei stăpîne? - Vreau oul cel de marmură de sub pământ. - D-apoi bată-te Dzeu să te bată (fie-i lui acolo); cîte-ți fac eu, până și cheia iadului o ai, acum vrei să ni iei și toată puterea noastră? Vezi D-ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rămăsese mai toarn-un bal strașnic. Da ea aleargă ca să mai vadă de unde are bani. - Din mănunchiul ist de flori. El i-l dă. Ea mirosind se face măgăriță. El o lasă măgăriță și ese din casă. Așteaptă sufragiul să iasă stăpâna afară. - Nu-i! - Mare păcat. - Când se duce-n casă, o găsește măgăriță. Se-ntoarce ș-o ia de-acolo și pornește călare pe dânsa. Îi dă fân să mănânce (că măgăriță, da inima, de om). Ea a zis așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi va ajuta Să mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic? vai, mie, Mă las și mă duc, Te las strălucită Și eu mă usuc. Adio stăpână, Și-mi dă mâna ta, Adio iubito! Și nu mă uita. Eu alerg pietroasa cale Ce acum mi s-au deschis, De-oi muri, frumoasă moarte Pentr-un lucru eughenist. 6 Ale firei daruri toate Pre tine te-au covârșit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-ai pornit a rău Spre amoriul tău Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai trăiesc pe lume Tot cu ah!, cu mâhniciune, Și oare mai este-n lume Vre un pătimaș ca mine? Ca să merg să-i povestesc Câte trag și pătimesc De la toți împrotivire Pismă și nelegiuire. 28 Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași dori altă viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406} Nu te-ncrezi în fericire C-ar fi vis și-nșelătoriu, Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit, Dacă la a mea durere Poți ave milostivire. Aceasta-i durerea mea, Aceasta m-au omorât, Aceasta îmi curmă viața, Aceasta m-au otrăvit. Inima mi s-au negrit, Sufletul mi s-au rănit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plac de nu-ți sunt Să stricăm parola dată Și făcutul jurământ. Ar fi fost cu mult mai bine Vederea să-mi fi perit, Când te-am întîlnit pe tine Decât să te fi zărit. No. 27 Nu mă pedepsi, stăpână, Ci spune de mă iubești - La a mea mare durere Poți să te milostivești. Când cu tine eu în brațe Zi și noapte petreceam Și de-ar fi mai fost vr-o viață Mai plăcută, eu nu vream. Îmi spunea gura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu jurământ Până la mormânt; Ce cât avem viață Să trăim cu dulceață, Lipiți să ședem Să ne mângâiem, Inima din mine Cu cea de la tine Voi să le unim Și un trup să fim; Iată a mea mână Vino, fii stăpână Pre tot trupul meu Când ți-l jertfesc eu. Amorul nu cere Nici neam nici avere, Ci un duh ș-un gând De la toți de rând. 436 {EminescuOpVI 437} No. 30 Cum ziceai că mă iubești Nu gândeam să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu-și ce floare te-aș numi Doar de te-aș înnemeri. Să-ți zic floare am priboi Căci că dai gura la doi, Să-ți zic floare garofiță, Iubita mea cuconiță, Să-ți zic floare de alună Prea-iubita mea stăpână; Ce să-ți fac să-mi vii la mână Să mă mângâi c-o corună, Căci raza ta mă omoară Când vorbești din gurișoară, {EminescuOpVI 444} Iar codița de pe spate Ș-aceea mi-aduce moarte. No. 43 Ziua, ceasul despărțirii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 446} No. 44 Pietrelor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 447} Cunoscut fac Dumitale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă culci ca să-mi dau duhul. Unde sunt doi pomi și-ntre ei ceșmea Acolo eu aflu bucuria mea, Acolo mă duc, acolo să mor, Plâng întotdeuna de al meu amor. Știu că ești blajină la făptura toată, De-aceea, stăpână, și vie și moartă Eu am hotărât ca să te slăvesc Pre acest pământ și-n văsduh ceresc. No. 51 Gândesc să plec, să mă duc, Dar de un dor mă usuc Și mă cuprinde o jale Când mă depărtez în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timbrul prozei grafice este profetic și pedagogic. Miezul Pământului ascunde o civilizație atlantă ce are strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bonbon, o floare din Caraibe ce nu-și ascunde, nici un moment, capacitatea de a domina și domestici bărbați. În acest cosmos masculin al mafiei și al hold up-ului, Bonbon are strălucirea de oțel a lui Lauren Bacall sau Joan Crawford. Stăpână pe farmecele sale, Bonbon este o Morgana Bantam care s-a abandonat vrăjii negre a rapacității și cruzimii. O aventurieră inițiată în arcanele spionajului, Bonbon prelungește, peste timp și spațiu, misterul Venexianei Stevenson. Puterea pe care o exercită asupra lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și despre deșerturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să se poarte ca o stăpână. Își punea mâinile în șold și dădea dispoziții: să nu mai intrați pe aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceți bine și ștergeți-vă pe picioare, nu mă obligați să vă strig de două
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofîndu-l: "Să nu-mi mai spui "domnule scluptor" că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sânt "domnule sculptor" acum. "Stăpîne" să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?" Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecîndu-se din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Îmi treceam timpu-nvârtin’ roți pe stradă. Eu-nvârteam, mama spăla, nime’ nu-nvața nimic. Mama lor! Cine cată unu’ care știe numa’ să-nvârtă roți ca să-i dea de lucru? Ș-uite așa am găsit slujbă c-o pasăre, la o stăpână ce vinde pro’abil droguri spaniole la orfani. Uh-haa! — De, dacă condițiile-s chiar proaste... Chiar proaste?! Hei! Cum lucrez eu e curată robie! Dacă plec, anunță că-s vagabont. Dacă stau, câștig ceva ce nici nu s-apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți lustruiești mașina sport? — Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-au dat putină încredere în sine. Firește, îi porți femeii pică și pentru atâta lucru. Încep să înțeleg de unde-i vine sentimentul de nesiguranță. Am constatat că Gonzalez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care livra pizza. Dar, spre surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era personificarea eleganței: cam treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mătuși s-au năpustit spre ușă, Însă s-au oprit brusc Înainte să o deschidă. Unchiul Dikran a dat cu capul de dulapul Înăuntrul căruia lucra Încă, iar bunica Shushan a deschis speriată ochii. Doar Armanoush a rămas calmă și stăpână pe sine. Cu pași voit măsurați, s-a Îndreptat spre ușă sub privirile Încremenite ale mătușilor ei și a deschis-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se gândea din nou să-i ceară o favoare personală domnului Bitter. De aceea era atât de slăbită În dimineața asta, gândurile contradictorii care spumegau În adâncul minții ei Îi slăbiseră puterea față de sclavul ei care, cu fiecare dilemă a stăpânei sale, atârna din ce În ce mai greu pe umărul ei stâng. Era bine să-i pună Dlui Bitter Încă o Întrebare personală, de vreme ce ultima oară regretase amarnic că o făcuse? Sau poate era timpul să pună capăt acestui joc și să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari pe cerul albastru, așteptându-i să cadă În genunchi. — Taci! a urlat mătușa Banu. Taci! Nu vreau să știu. Nu uita cine e stăpânul. — Da, stăpână, a bătut În retragere domnul Bitter. Dorința ta e o poruncă pentru mine și așa va fi tot timpul cât vei purta talismanul ăla. Dar dacă-ai să vrei să afli ce s-a Întâmplat cu familia fetei ăleia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mine și așa va fi tot timpul cât vei purta talismanul ăla. Dar dacă-ai să vrei să afli ce s-a Întâmplat cu familia fetei ăleia În 1915, dă-mi doar de știre. Memoria mea poate fi a ta, stăpână. Mătușa Banu stătea dreaptă În pat, mușcându-și buzele până la sânge ca să pară neînduplecată, neavând nici cea mai mică intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rezista? Acum mătușa Banu și domnul Bitter au să călătorească Împreună În timp. Din 2005 În 1915. Pare a fi o călătorie destul de lungă, Însă În ani gulyabani e doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de argint cu apă sfințită, adusă de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]