19,182 matches
-
acțiune. Organizarea actuală face ca forța lor să fie imensă. Dogmele pe care le vedem luând naștere vor dobândi curând puterea vechilor dogme, adică forța tiranică și suverană care să le pună la adăpost de discuție. Totuși, la drept vorbind „stăpânii lumii, întemeietorii de religii sau de imperii, apostolii tuturor credințelor, oamenii de stat eminenți și, într-o sferă mai modestă, simplii șefi ai micilor colectivități umane au fost întotdeauna în mod inconștient psihologi, având despre sufletul mulțimilor o cunoaștere instinctivă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pregătește pentru popoarele latine timpurile decadenței. [...] Mulțimile nu au fost niciodată însetate de adevăr. Ele întorc spatele evidențelor care nu le sunt pe plac, preferând să zeifice eroarea, dacă eroarea le seduce. Cine știe să le iluzioneze este cu ușurință stăpânul lor, cine încearcă să le deziluzioneze este întotdeauna victima lor. [...] Nu cu rațiunea, iar adesea în pofida ei, s-au creat sentimente cum sunt onoarea, abnegația, credința religioasă, dragostea de glorie și de patrie, care până azi au rămas marile resorturi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
azi au rămas marile resorturi ale tuturor civilizațiilor;” În mulțimile umane, conducătorul joacă un rol considerabil. Voința sa este nucleul în jurul căruia se formează și se identifică opiniile. Mulțimea este o turmă care nu s-ar putea lipsi de un stăpân. [...] Conducătorii nu sunt, cel mai adesea, oameni de gândire, ci oameni de acțiune. Ei sunt puțin clarvăzători și nici nu ar putea fi, clarviziunea ducând în genere la îndoială și inacțiune. Conducătorii de mulțimi se recrutează mai ales dintre nevrotici
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unui om înconjurat de prestigiu o convingere puternică unită cu o extremă îngustime de spirit. Totuși aceste condiții sunt necesare ca să ignori obstacolele și să știi să-ți impui voința. Mulțimile recunosc din instinct în acești fanatici ai convingerii pe stăpânul care le trebuie. Într-o adunare parlamentară, succesul unui discurs depinde aproape numai de prestigiul oratorului și nicidecum de argumentele pe care le invocă. Potrivit opiniei lui Emil Cioran „România numai atunci va avea sens în lume când ultimul român
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de a stăpân. [...] Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest sens: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
you de U2 în situația asta“, își zise), și se întinse în pat. Vincent rămase singur și disperat. Se simțea de tot căcatul, așa că trase apa, dar nu ajută la nimic. „Bravo, Vincent“, își zise. „Ți-ai trădat prietenul și stăpânul, și de ce? Din curiozitate? Din răutate?“ Se gândi preț de o milisecundă, apoi căută în banca de date o carte. Hagakure de Tsunetomo Yamamoto. Citi: „Bushido, calea războinicului, constă în moarte. Dacă cineva va fi confruntat cu două alternative, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stabilească dreptul de proprietate asupra lui. Ai mai aruncat o privire pierdută cărților din jur (mai bine-zis: cărțile te priveau cu expresia pierdută a câinilor din cuștile hingherului care văd un fost tovarăș de-al lor îndepărtându-se în lesa stăpânului venit să-l elibereze) și ai ieșit. Cartea abia publicată îți oferă o plăcere specială; nu e numai o carte pe care o iei cu tine, ci noutatea ei, care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă cu femei albe... — La Oquedal, albii și indienii se aseamănă. Sângele e amestecat încă de pe timpul cuceririi spaniole. Dar stăpânii nu trebuie să se încurce cu slugile. Noi putem face tot ce vrem, cu oricare din noi, dar așa ceva nu, niciodată... Don Anastasio se născuse într-o familie de proprietari, chiar dacă era mai sărac decât un cerșetor... — Ce legătură are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Ramotswe, spuse el. Menajera se uită la Mma Ramotswe și o salută cu o înclinare scurtă a capului. — Mă bucur să te cunosc, Mma, zise Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit despre tine. Menajera se uită la stăpânul ei. — Aha, ați auzit de mine, comentă ea. Mă bucur că vorbește despre mine. Nu mi-ar plăcea să știu că nu vorbește nimeni despre mine. — Așa-i, replică Mma Ramotswe. E mai bine să se vorbească despre tine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aceeași părere, Mma, replică Mma Ramotswe calmă. Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera se uita când la Mma Ramotswe, când la stăpânul ei. — Cine-i femeia asta? se răsti ea la el. Ce caută-n bucătăria mea, să-mi spună mie chestii de-astea? Vă rog, spuneți-i să se întoarcă-n barul de unde ați agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a întâmplat. CAPITOLUL ZECE Copiii sunt viitorul Botswanei Menajera impulsivă a domnului J.L.B. Matekoni stătea degeaba la ușa bucătăriei, cu pălăria ei roșie, ponosită așezată neglijent pe cap, gata-gata să-i cadă. Starea ei de spirit se înrăutățise de când stăpânul îi dăduse veștile acelea tulburătoare și își petrecea fiecare clipită gândindu-se cum să evite catastrofa. Slujba pe care o avea la domnul J.L.B. Matekoni îi convenea de minune. Nu avea mare lucru de făcut; bărbații nu-și băteau capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să evite catastrofa. Slujba pe care o avea la domnul J.L.B. Matekoni îi convenea de minune. Nu avea mare lucru de făcut; bărbații nu-și băteau capul cu curățenia și lustruitul veselei și, dacă erau bine hrăniți, puteau fi niște stăpâni ideali. Și ea chiar îl hrănea bine pe domnul J.L.B. Matekoni, indiferent de afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată. Dacă va trebui să lucreze într-un hotel, nu va mai putea să se întrețină cu prietenii ca până acum. În situația actuală, primea vizitele bărbaților in timp ce stăpânul era la slujbă - fără știința lui, evident - și mergeau în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni, unde e patul acela mare, dublu, pe care-l cumpărase de la Central Furnishers. E tare confortabil - se irosea aiurea cu un burlac, zău așa - și bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua în curând -, era dispusă să se concentreze asupra stăpânului ei încăpățânat, care nu era decât o mămăligă, ca toți bărbații. O să-i pregătească un prânz pe cinste. Avea în frigider carne - carne pe care, mai devreme, plănuise s-o ia acasă cu ea, dar pe care acum o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
este fidel și asta ar pune capăt mariajului înainte să înceapă. Dar apoi căruciorul cu rotile intră în casă și dădu ochii cu fetița pe care frățiorul ei împingea de la spate. Nu mai știa ce să creadă. De ce-i aducea stăpânul pe copiii ăștia în casă? Or fi niște rude de-ale lui. Copiii unui văr de departe. O vorbă botswaneză din bătrâni spunea că trebuie să ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
om respectabil. Oamenii ăștia sunt hoți - nu încape nici o îndoială - și n-ar trebui încurajați să locuiască în case batswana respectabile. Domnul J.L.B. Matekoni n-are decât să fie filantrop, dar caritatea are și ea limitele ei. Se holbă la stăpânul ei. — Stau aici? Câte zile? El nu se uită în ochii ei. I-o fi rușine, gândi menajera. Rămân aici pentru mult timp. Nu am de gând să-i duc înapoi. Ea rămase tăcută. Se întrebă dacă nu cumva asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
direct la acest bărbat. Apoi, vezi cât de mult timp petrece acolo și stai de vorbă cu menajera. Dă-i o sută de pula și-ți va povesti totul. Menajerelor le place să pălăvrăgească despre ce se-ntâmplă în casele stăpânilor. Stăpânii își închipuie că menajerele nu văd și nu aud nimic. Le ignoră. Apoi, într-o bună zi, ajung la concluzia că menajera a văzut și a auzit toate secretele lor și de-abia așteaptă să clevetească cu prima persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la acest bărbat. Apoi, vezi cât de mult timp petrece acolo și stai de vorbă cu menajera. Dă-i o sută de pula și-ți va povesti totul. Menajerelor le place să pălăvrăgească despre ce se-ntâmplă în casele stăpânilor. Stăpânii își închipuie că menajerele nu văd și nu aud nimic. Le ignoră. Apoi, într-o bună zi, ajung la concluzia că menajera a văzut și a auzit toate secretele lor și de-abia așteaptă să clevetească cu prima persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
despre cealaltă femeie dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd slujba. — Ne-a amenințat, adăugă cealaltă, că ne dă afară imediat dacă-i spunem ceva soției. Și ne plătește bine bărbatul ăsta. Plătește mai bine decât oricare alt stăpân de pe toată strada. Așa că nu ne putem permite să pierdem slujba asta. totul e să ne ținem fleanca... Se opri și în clipa aceea se uitară una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
femei m-a rugat să aflu ce învârte nevastă-sa. Asta-i tot. Cele două servitoare se calmară, dar cea în vârstă încă părea îngrijorată. — Dar dacă-i povestiți lui cum stă treaba, o să vină și o să-i ceară socoteală stăpânului nostru și ar putea să-i zică neveste-sii că bărbat-su’ are o amantă. Și-atunci, s-a zis cu noi. N-are nici o importanță cine v-a trimis. — Ba da, replică Mma Makutsi. Nu trebuie să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Menajera mai în vârstă se uită la ea. — Sora mea se-ntreba care-o fi treaba cu băiatul. Vedeți dumneavoastră, femeia aia elegantă are un băiat. Nu ne place femeia, dar băiatul ne este drag. Iar băiatul, înțelegeți, este fiul stăpânului nostru, nu al soțului femeii. Amândoi au nasuri foarte mari. N-avem nici cea mai mică îndoială. Te uiți la ei și-ți dai seama imediat. Ăsta-i tatăl băiatului, chiar dacă el locuiește cu celălalt. Vine aici în fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cine sunt copiii ăștia? CAPITOLUL CINCISPREZECE Menajera ursuză și rea acționează Acritura de Florence Peko, veșnic nemulțumita menajeră a domnului J.L.B. Matekoni, suferea de dureri de cap din momentul în care Mma Ramotswe îi fusese prezentată drept viitoarea nevastă a stăpânului ei. Era predispusă la dureri de cap provocate de stres și orice lucru neobișnuit îi putea declanșa o migrenă. Procesul fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]