12,817 matches
-
ști în această materie; nu lipsește nici indicele alfabetic al poeziilor; din dorința de completitudine, este reprodus, pe post de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui Ion Pop. Cum se vede, nu voința de a vâna insolitul îi stăpânește pe editori, ci aceea de a ne oferi un instrument filologic, pe cât posibil, complet și util pentru o relectură a operei lui B. Fundoianu. Nu cunosc nici o altă ediție recentă care să facă asta. Păcat doar că, din rațiuni fără
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
am trăit cu toții speranța că arcul libertății, deschis mai larg ca niciodată de la crearea României moderne, va defini destinul nostru european și euro-atlantic, reașezat în noul spațiu favorabil, al schimbărilor geo-strategice. Suntem, în continuare, precum în secolul XX, însă, prea stăpâniți de instinctul distrugerii. Vanitatea, în rândul elitelor intelectuale, este mai puternică decât instinctul binelui național. Continuăm, în sinea noastră, să ignorăm, să disprețuim Statul, sau să-l instrumentalizăm în numele puterii, așa cum a făcut-o regimul comunist, împotriva căruia ne-am
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
-ul și să-i spună 'pa'", a susținut Oprescu. Primarul Capitalei a ținut să reitereze ideea că va rămâne independent. După 17 ani, eu când am spus că am încheiat, am încheiat. Am rămas același independent din 2008. Nu am stăpâni și vreau să vă spun că asta este o senzație formidabilă - pentru că acolo (n.r. în partid) ai un stăpân, vrei nu vrei, acolo ai un conducător, ai o disciplină de partid. Or, dacă nu ai toate lucrurile astea, tratezi și
Oprescu: Cred cu tărie că la finalul acestui an PDL va trece în Opoziţie () [Corola-journal/Journalistic/45450_a_46775]
-
puțin timp în urmă, Radu F Alexandru a declarat că este onorat de numirea sa în CNA și a precizat că nu va mai participa la scrutinul din noiembrie, de-acum fiind interesat exclusiv de domeniul audio-vizual pe care-l stăpânește, până acum nu și-a depus demisia din Senat, pentru a putea asigura voturile necesare Puterii.
Radu F Alexandru nu pleacă din Senat. Află care este motivul () [Corola-journal/Journalistic/45558_a_46883]
-
am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare, Preste care lupi și pardoși s-au făcut stăpâni deplin Zgâriind cu gheare lunge al Valahiei drag sân!” (Levantul, p. 5). Am ținut să-l reproduc așa, vers sub vers, și nu în varianta economică pentru a pune mai clar în evidență un detaliu numeric. Sunt exact paisprezece versuri
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
cu care epistoliera acceptă toate greutățile pentru că este convinsă că activitatea ei este spre binele celor găsiți în Noua Franță. Într-o scrisoare adresată Ursulinei Marie Buisson, Marie de l’Incarnation îi mărturisește acesteia că „se roagă Domnului să o stăpânească pe deplin” (66). Referințele trupești sunt șocante atunci când se referă la trăiri care se doresc a fi doar spirituale. Bucuria cea mai mare a Mariei este câștigarea de noi suflete pentru Domnul, aceste suflete vor înlocui pe îngerii apostați. Odată
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
vârful unei clădiri, un afiș gigantic făcea reclamă la un tratament pentru hemoroizi și fisuri anale. Totul protestând că e prea vast și prost făcut pentru ca bieții oameni să știe ce să facă, cum să-l păstreze sau să-l stăpânească. Arăta ca unul dintre acele tablouri de secol XIX, pictate de englezi și francezi în Orientul Mijlociu, cu băștinași care și-au ridicat colibele murdare și bazarele haotice pe ruinele palatelor antice romane sau grecești, pe forumuri și agore, între pilaștrii
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
părea că trupul ei era al unei tinere de nici douăzeci și cinci de ani. - Ați văzut cum arătam la sfârșitul anului trecut, nu-i așa? Mutsuko a continuat apoi cu o voce care trăda încordarea pe care încerca să și-o stăpânească: - Acum suntem în mai. Oare ce urmează să mi se mai întâmple? Vocea ei era joasă, dar pieptul îi tresălta de parcă abia respira. * Mutsuko ieși din baie înfășurată într-un prosop. Un fior mi-a străpuns inima la vederea profilului
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
al lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
și pe unii pesemne că nu uită că i-a mai văzut o dată, probabil că mă ține minte și pe mine. Mă impresionează până la lacrimi faptul că se simte atât de răspunzător, atât de încrezător și de săritor, că e stăpânit de o dorință fierbinte de a fi de folos. Încă nu e în stare să o facă.“ A făcut o pauză, apoi a adăugat: „Gândește-te ce absurd e totul. Până nu demult nici nu exista, iar acum e năpădit
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
față de opera sau de persoana lor. Explicația trebuie căutată în mâhnirea profundă, înciudată, în furia care-l cuprindea văzând că personalități valoroase își pot irosi darurile și-și pot pierde chiar viața pentru că n-au fost în stare să se stăpânească, să-și înfrâneze viciile, să-și dea seama că-și datorează și le datorează și celorlalți să nu-și îngroape talantul talentului, ci să-l păzească, să-l înmulțească, să se slujească de el și să-l slujească. Am reprodus
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
europeană deschisă artiștilor dansului, indiferent de originea lor. Atât Paolo, cât și sora sa, Maria Taglioni - socotită una dintre cele mai mari balerine ale tuturor timpurilor, prima stea internațională, în sensul actual al termenului, una dintre primele balerine care au stăpânit arta pointelor, care răspundea aspirațiilor romantismului, prin senzația de inefabil și plutire, cum spunea Théophile Gautier, și căreia Victor Hugo îi scria pe o carte pe care i-a trimis-o, „À vos pieds, à vos ailes” - erau copiii balerinului
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
acesta declara că prima sa lucrare plastică i s-a întâmplat la vârsta de trei ani, când a pictat un automobil pe circumferința soarelui! Lucrările sale impresionează, în primul rând, printr-o debordantă explozie de imaginație, constant fabulatorie, aproape suprarealiste. Stăpânește cu o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un anume hieratism care
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
pentru întregul meu popor și pentru mine, că m-ai învrednicit să calc pe urmele lui Mihai Viteazul. Privește, Doamne, din înaltul cerului, și de acum înainte pe poporul tău, așa de crud încercat de veacuri, și ajută-l să stăpânească de-acum în pace moșia, pe care și-a recăpătat-o cu atâtea jertfe, după voia ta!»”. Desigur, Caragiale nu este Nostradamus. Sau nu este până la capăt. În ceremonia de la Alba Iulia din Poetul Vlahuță par a se amesteca momentul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,/ Vrrr... timpu’n sbor, pe care cutremurat l-ascult.” (Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o clipă stăpânesc acest ținut trăind sub apăsarea singurului basm fără nuntă. Sau pregătind, fără putință de scăpare, nunta necesară a fiecăruia, fie el fecior de crai, neascultător, sau cioban. Iată, în Lumină, iarna, pastel care n-are nimic a face cu descrierile
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
sincer, prietenos. Era ca și cum, la vederea și în relația cu uriașul bătrân în cizmele lui țărănești, cu barbă gri, sprâncene severe și blândul râs al bătrânei guri fără dinți, fiecare din cei prezenți s-ar fi trezit în chip misterios stăpânit de aceleași simțiri și gânduri. Căci în pieptul fiecărui om mai trăiește încă o sclipire din trecutul paradis al copilăriei. Treptat se lăsă din nou liniștea. Așteptarea, indecizia și neobișnuința generală cu această nouă atmosferă, pe care el o produsese
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
militar, așa cum scrieți în cărțile dumneavoastră?” Auzind asta, ochii i s-au aprins cu o strălucire irezistibilă, aproape fanatică. Își puse mâna caldă, grea pe umerii mei și repetă cu un glas pe care părea să nu și-l mai stăpânească prea bine - se putea observa clar că vroia să fie auzit de toată lumea -, „da, prietene, vă confirm exact ceea ce am scris, vă sfătuiesc direct să refuzați acest așa-numit serviciu militar, indiferent ce și cum s-ar putea întâmpla.” Și
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
copilărie vegetală, de care abia dacă își mai aduce aminte. Acest gest de traducere plastică a unor poezii, plutind într-un vag nedefinit, ar fi mai greu de transpus în cuvinte și iată și motivul pentru care se nasc, altminteri stăpânite cu mână sigură, din culoare. Câteva nuanțe de brun, de la cel închis, la cel abia sugerat, nervurile fine ale desenului și pleoapa care se închide ori se deschide în alb peste suprafețele exploatate cu acribie, sunt de ajuns să atingă
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
și nici în cărți, de onorurile postume și de funeraliile fastuoase. Mai mult: am crezut întotdeauna că moartea însăși i se părea indecentă. Pe undeva în Ocolul zilei în optzeci de lumi 2 un grup de amici nu-și pot stăpâni râsul în fața evidenței că un prieten comun a comis ridicola greșeală de a muri. Din pricina asta, pentru că l-am cunoscut și l-am îndrăgit atât de mult, am refuzat să împărtășesc lamentări și elegii pentru Julio Cortázar. Am preferat să
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
această variantă ca fiind cea „reală”, cea supusă adevărului istoric, nu e o simplă licență artistică. Nu vom merge mai departe cu dezvăluirile, chiar și așa incomplete cum au fost cele de până acum. Destul să precizăm că Félix Palma stăpânește perfect arta suspansului, a loviturilor succesive de teatru (un pic amețitoare) a neprevăzutelor răsturnări de situație. Dacă Partea întâi are scopul de a-și antrena cititorii în tehnica transformării neverosimilului în acel banal perfect explicabil dar implicit, și perfect dezamăgitor
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
Te blăstăm pă tine anume să-mi moștenești ce am eu în minte și-n suflet, puterile și neputințele mele! În veci!” (p. 264) Sugeram însă la începutul cronicii ceva despre forța cu care maturul e capabil să se lase stăpânit de copilărie. De gândurile de atunci. Dar nu mai puțin, de forma de atunci a acestor gânduri. Căci, oricât de profund, romanul Màriei și al Tabitei ar avea mult de pierdut dacă n-ar fi, totodată, și un roman al
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
comandamentul într-un comunicat transmis de KCNA. În pofida lansării cu succes, pe 12 decembrie, a unei rachete cu rază lungă de acțiune - asimilată de Seul și aliați săi unui test balistic -, unii experți apreciază că Phenianul este departe de a stăpâni tehnica necesară lansării unei rachete intercontinentale, capabile să lovească Statele Unite. Hawaii și Guam sunt considerate, de asemenea, în afara razei de acțiune a rachetelor cu rază medie de acțiune dezvoltate de către Coreea de Nord, care ar putea, în schimb, că atingă baze din
Coreea de Nord ameninţă că loveşte SUA, Guam şi Hawaii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56567_a_57892]
-
opinci (meniți să prevină insectele și șerpii, ca să nu îi calce în picioare) și să îi lege de un alt mădular... N-aș exagera importanța acestui text și în nici un caz nu aș avansa ideea unui Brătescu-Voinești „secret”, imoral și stăpânit de luxură, doar pe baza lui, mai ales că, în intenția sa, textul trebuia publicat doar după moarte. Însă este clar că putem vorbi din nou despre luciditatea conștiinței critice a autorului, care și-a construit profilul literar printr-un
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
să vedem ce mai fac ai mei de la Cutca. Am dat de-un șantier: grămezi de saci, unelte, șanțuri de fundație pentru casa nouă, plasată exact pe locul unde fusese bucătăria de vară, faimoasa cohie. Iar cohia - nicăieri. Mica înflorea, stăpînită de o surescitare. Construiau și dărîmau, adică înălțau casa cea nouă a lui Tinu și dărîmau casa părintească. Dacă aceasta fusese vreodată grozavă, atunci cînd a clădit-o Ticu, acuma, în mod sigur, nu mai era. Eu însă aș fi
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]