KorAP: Find »[drukola/base=stărui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...171 >

4,267 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Însoțească la jandarmerie. Da. Nu putea proceda altfel. Dar nu va scăpa prilejul de a-i aminti că, dacă Stéphane o chemase automat pe ea, era din cauză că În ea avea Încredere. Bătu darabana energic În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc mîine, vreau să-mi petrec seara asta alături de familie... Lucas șovăi Între dorința de a stărui ca ea să meargă se odihnească și aceea de a-i mărturisi admirația pentru curajul de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina mea! - Într-un anume fel, da... CÎnd te văd, pierd pămîntul de sub picioare... ZÎmbetul lui mulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
crede că Christian a acționat cu atîta lașitate. - Tatăl dumitale ar fi trebuit să te Învețe că bărbații au și ei slăbiciunile lor. - Nu și Christian! replică ea cu duritate. Scriitorul se Înclină cu un zîmbet scurt și nu mai stărui. Dar de ce oare ar fi mințit-o Fersen În mod deliberat? părea să spună privirea În care o Învălui. * * * Ochii verzi ai Mariei, a cărei poză era prinsă În ace pe panou În mijlocul pozelor lui Gildas, Yves, Nicolas, Chantal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Fersen. Nici eu. Cine e adevăratul tată al fiicei dumitale, doamnă Le Bihan? Poate tocmai pentru că Pierric descoperise lucrul ăsta ai Încercat să-l omori? Nici un răspuns. - Chiar dacă există prescripție pentru bebeluși, lucrul ăsta va atîrna greu În momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie În brațe. - N-o asculta pe baba asta nebună, e gata să spună orice ca să-ți facă rău. - Asta nu e orice. Se desprinse. - Iartă-mă, dar am nevoie să rămîn singură. Lucas Înțelese că era zadarnic să mai stăruie, dar simți o Împunsătură În inimă constatînd că nu avea cum s-o Împace. Ajungînd la hotel, Marie avu surpriza să-l găsească acolo pe Milic. O aștepta, adormit Într-un fotoliu de la intrare. ZÎmbetul pe care Îl avu cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
continua cercetările și trebuia să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o Încercare să-l sune pe Fersen, dar nimeri peste căsuța vocală și Închise. Mobilul lui Lucas era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital. Alături de Gwenaëlle, tocmai afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
simți strîngîndu-i În brațe. Dar cineva o Împiedica. Un glas Înăbușit, venind de foarte departe, Îi rostea numele și Îi spunea să se Întoarcă. Glasul lui Lucas. Nu avea nici un chef să-l asculte, era atît de ostenită. Dar glasul stăruia. Rezistă, Marie, te implor. Avu atunci un gînd pentru Ryan, pentru ceea ce el Îi spusese exact Înainte ca totul să sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de regret fraților ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Tonul lui se făcu mai puțin amabil. - Fiica dumitale trebuie să se arate foarte prudentă, Jeanne. Altă dată s-ar putea să aibă mai puțin noroc... Jeanne se schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că dorește să mai adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai departe. Jeanne rămase tăcută un moment, de parcă ar fi cîntărit această perspectivă, iar chipul pe care-l Întoarse În cele din urmă spre fiica ei avea expresia celor Învinși. - Ce s-a petrecut În noaptea de 20 mai 1968? stărui Marie. Jeanne Închise ochii pe jumătate. O noapte blestemată pentru o legendă blestemată. Care Începe printr-un joc și se termină cu o dramă. Un far care nu funcționează. Niște copii care agită felinare. Un vas care se zdrobește de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că ai amenințat-o pe Gwen c-o omori? Tatăl Juliettei se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dată, chiar Înainte să mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să pricep ceva, ceva ce deja cunosc... cum să spun... fizic. În trupul meu... Făcu o strîmbătură, arătînd că știa bine că e vorba de ceva irațional. Lucas stărui. - De cînd ai coșmarul ăsta? - Eram foarte mică, mama m-a dus chiar la un medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a trecut pe la opt-nouă ani, și apoi a reînceput, foarte violent, În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o supărătoare tendință de a se face nevăzuți, declară Fersen. Cum explicați acest lucru? - SÎnt obosit... Și se Îndreptă spre pat. - Ce lucru cumplit i-ați putut face fiului dumneavoastră mai mare pentru ca să se dea drept mort a doua oară? stărui Lucas. - Pentru mine, Erwan a murit În ziua cînd a părăsit această casă. - Spuneți mai degrabă cînd l-ați alungat, interzicîndu-i să mai pună piciorul aici cît trăiți dumneavoastră, rectifică Marie. Toate astea pentru a ascunde amorul clandestin cu Yvonne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dar Loïc? Trebuia să fie foarte atent. - Jurasem să nu spun nimic, declară el prudent. - Gwen mi-a povestit că atunci ai șters-o. Ca un laș. Chipul skipperului se făcu alb ca hîrtia. - De ce n-ai spus nimănui nimic? stărui ea. - Voiam s-o fac. Te asigur că voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu mi-a lăsat răgazul să vorbesc, mi-a tras o mamă de bătaie pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

cerșește unei bătrâne bogate: „Doamnă, de trei zile n‑am mai pus În gură o fărâmă de hrană!” „Vai, bietul de dumneata, trebuie să te forțezi să mănânci” l‑a sfătuit doamna. - Nu văd cum ai putea da greș, am stăruit eu. Tot ce ai de făcut e să Înaintezi o ofertă. În cel mai rău caz te alegi cu un mic avans. Care nu poate fi sub două mii cinci sute de dolari. Ba aș spune cinci mii de dolari. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Ravelstein. Îl vedeam zăcând tăcut sub plapuma de puf. Ochii Întunecați Îi erau Înfundați În orbite. Capul Îi era Îngropat În perne. Atitudinea lui Îți sugera că s‑ar odihni. Dar nu se odihnea. - Asta i‑a trecut, nu? a stăruit Battle. Dar n‑a mai dat peste el și altceva? Ceva nou? Mai exista și altceva. Următoarea lui infecție a fost denumită de neurologi Guillain‑Barré, atunci când, În cele din urmă, au reușit să o identifice. Nu mai fusese diagnosticată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
l contrazică dacă pretinde că În zilele lui de glorie a făcut parte din gherilă și a luptat Împotriva germanilor? - De asta are o mutră atât de tristă și de distantă. Așa că ce ne‑a mai rămas? Chestiunea evreiască, a stăruit Ravelstein. - În vremurile acelea era de dorit să nu fii evreu; era chiar un mare atu. Dar nu se știe niciodată. Ce‑i interesant Însă la Kurbanski e că‑i francez. - Da. Intrăm În localul lui și ni se adresează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
subiect mare - subiectul subiectelor. Ceea ce e ciudat. Dar eu n‑am pretins niciodată că aș fi o persoană rațională, modernă. O persoană rațională nu și‑ar da Întâlnire cu morții În zona crepusculară - oriunde ar fi aceasta. - Și totuși, a stăruit Rosamund, faptul că gândul acesta e atât de persistent te obligă să ții seama de el. - Dar de ce eu? Aș putea să‑ți Înșir, În mai puțin de un minut, alți cinci oameni mai calificați decât mine ca să scrie despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
eram de acord, atât cât părea posibil ținând seama de ignoranța mea. El avea suportul clasicilor. Eu, desigur, nu‑l aveam, dar când greșeam, nu‑mi foloseam energia ca să‑mi acopăr erorile. Am Învățat, În viață, ce prostie e să stărui că ai avut dreptate. - Simțeai nevoia să ai dreptate dar nu puteai și să te sustragi și, totodată, să ai dreptate. - Planul Velei era ca Grielescu să ia locul lui Ravelstein. Dar la Paris, când Abe a dat buzna În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
play‑boy, oarecum deviat, dar ordonat În obiceiuri, s‑a așezat să‑și satisfacă o necesitate naturală - cea de zi cu zi - și a fost Împușcat de un asasin pitit În cabina de closet alăturată; a murit pe loc. Rosamund stăruia să mergem de la aeroport direct la spital. Dar eu Îi ceream să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ști pe ce lume e. Când am vorbit despre proces, reprezentantul băncii s‑a Îngălbenit și, Într‑un fel, Îl compătimeam, deși nu mă simțeam bine nici eu și inima mi‑era cât un purice. - Îmi datorezi acest lucru, a stăruit Vela. Ce voia să spună? Dar eu din principiu nu discut cu oamenii iraționali. M‑am mulțumit să clatin din cap și să repet: - Nu se poate face așa ceva, nu se poate și n‑am să accept. - Nu? - Tu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar că este, rămâne gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că nu era sigur de nimic. Cine ești tu? stăruie a doua oară părintele. ─ ? Cine ești tu? întreabă părintele și a treia oară, rezemându-se confortabil la picioarele Cuviosului Antonie cu toiagul său de doi stânjeni. Cred că ar fi mai bine să plec. În tinda bisericii, dă nas în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
să tacă, pictorul toarnă ceva gălbui în paharele din tavă. Noroc cu Aurora, care e în formă. ─ Măi băieți, zice ea. Hai noroc și să vă spun cum stă treaba. Și le spune. În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima oară de foarte, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

în momentul liberării. Lângă Dominic, Gasperină Brandraburlea, valutistul, agita un steag tricolor, cu stema decupată. Pancovici avea și cu Gasperină un diferend. Îi făcuse, în vară, un dosar pentru evaziune fiscală și Gasperină era acum în discuții cu miliția economică. Stăruise colonelul Goncea să se mușamalizeze afacerea (era vorba de câteva tone de cartofi pe care Gasperină, șef de fermă la Șoptireanca, le-ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]