2,276 matches
-
din nou culoarea podoabei capilare, de această dată adoptând un blond auriu — odată cu pas Aguilera avea să fie inclusă (alături de Gwen Stefani sau Dita Von Teese) în categoria celebrităților care au readus în atenție stilul hollywoodian al anilor 1930. În stagiunea 2004-2005 Aguilera a înregistrat o serie de duete; primul dintre acesta este imprimat în compania lui Missy Elliott, poartă numele „Car Wash” și a fost inclus pe coloana sonoră a filmului "Povestea unui rechin". Au urmat „Tilt Ya Head Back
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
Compoziția a primit o nominalizare la premiile Grammy la categoria „Cea mai bună colaborare pop”, iar materialul "Burlesque" a intrat în cursa pentru trofeul „Cea mai bună coloană sonoră”. Christina Aguilera și-a continuat colaborarea cu emisiunea-concurs "The Voice" pe parcursul stagiunii 2011-12, însă în luna septembrie a declarat că nu își dorește prelungirea contractului odată cu încheierea sezonului trei al competiției. De asemenea, ea a anunțat lansarea celui de-al șaptelea album de studio al său, numit "Lotus", pe 13 noiembrie 2012
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie permanentă de 1.400 guldeni și se mută la Viena Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. . Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii "Simfoniile Londoneze" - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
400 guldeni și se mută la Viena Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. . Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii "Simfoniile Londoneze" - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
devine director muzical al orchestrei ""American Symphony"" din New York. Colaborarea cea mai îndelungată a fost aceea cu orchestră simfonica din Baltimore (1969-1984). De-a lungul activității sale în Baltimore, Comissiona a inițiat un concurs național pentru tinerii dirijori, a extins stagiunea muzicală, a mărit personalul orchestrei, a inaugrat sală nouă de concerte ""Joseph Meyerhoff Hall"", a făcut turnee cu orchestră în Statele Unite cât și în Europa, a introdus în programele orchestrei multe lucrări noi de compozitori americani contemporani, ca de ex.
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
Renault F1, constructorul francez devenind acționar majoritar. În Malaezia, Button obține cel mai bun rezultat al carierei, locul patru, fiind aproape de un prim podium, pe care îl ratează în ultimul tur în care este depășit de Michael Schumacher. La finalul stagiunii se clasează pe locul șapte la general. La începutul anului 2003 își pierde locul la Renault, fiind preferat Fernando Alonso, dar se alătură echipei BAR unde îl are coechipier pe fostul campion mondial Jacques Villeneuve. În primul sezon, cel mai
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
să obțină primul pole-position al carierei, însă în cursă s-a clasat doar al doilea. A încheiat sezonul pe locul trei în clasamentul piloților. Anul 2005 a început slab, fiind chiar descalificat în calificările din San Marino, dar la jumătatea stagiunii, în Canada, Button a obținut al doilea pole-position. Avea să încheie sezonul doar al nouălea. Din 2006, echipa BAR a fost cumpărată în întregime de constructorul japonez Honda, și Button a fost păstrat între titulari. Sezonul a avut suișuri și
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
aici se aseamănă și uneori chiar trimite la scrierile lui Jorge Luis Borges și Hermann Hesse. Brezianu este, de asemenea, autorul a numeroase antologii și traduceri din literatura engleză și americană. În versiunea lui, a fost pusă în scenă, în stagiunea 1985-1986, la Teatrul „Constantin Nottara" din București, piesa Cum vă place, de Shakespeare, iar Democrația de Iosip Brodsky a fost jucată, în 1991-1992, la Teatrul „Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea.
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
a suportat o costisitoare călătorie la Paris, împreună cu echipa de producție și montaj, când ar fi avut tehnica necesară la București. De asemenea, el pune la îndoială călătoria lui Iancu Brezeanu în Franța, căci aceasta ar fi intervenit la începutul stagiunii; în plus, marele actor se retrăsese din Societatea cinematografică înainte ca turnarea filmului să fi început. În octombrie 1925, Nestor Cassavan îl combătea pe Blossoms în revista sa, „Cinema”, susținând că francezul care realizase filmările fusese un anume Indigues. Ancheta
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
reprezentație a piesei în București, la grădina Rașca, în interpretarea trupei condusă de actorul ieșean Gheorghe Cârje: Vasile Toneanu (Zelig Șor), Gheorghe Cârje (Manasse), Irina Leonescu (Lelia). Succesul piesei va determina includerea ei în repertoriul Teatrului Național din București în stagiunea 1904-1905. Premiera a avut loc la 5 februarie 1905, în distribuție fiind nume mari ale teatrului românesc: Constantin Nottara (Manasse), Vasile Toneanu (Zelig Șor), Aristide Demetriade (Matei Frunză), Marioara Voiculescu (Lelia), Achille Georgescu (Nissim), Aurel Petrescu (Lazăr), Eugenia Ciucurescu (Roza
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
Zelig Șor), Aristide Demetriade (Matei Frunză), Marioara Voiculescu (Lelia), Achille Georgescu (Nissim), Aurel Petrescu (Lazăr), Eugenia Ciucurescu (Roza Blum), Ion Constantiniu (Emil Horn). Succesul piesei s-a confirmat și pe această scenă, în decursul a doar două luni până la încheierea stagiunii fiind date 26 de reprezentații. Alexandru Davila, directorul Teatrului Național, a menținut piesa în programul stagiunii 1905-1906 însă, într-o atmosferă de naționalism exacerbat, reprezentația din 12 martie 1906 este interzisă căci "„În mintea păzitorilor spiritului românesc nu putea fi
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
Ciucurescu (Roza Blum), Ion Constantiniu (Emil Horn). Succesul piesei s-a confirmat și pe această scenă, în decursul a doar două luni până la încheierea stagiunii fiind date 26 de reprezentații. Alexandru Davila, directorul Teatrului Național, a menținut piesa în programul stagiunii 1905-1906 însă, într-o atmosferă de naționalism exacerbat, reprezentația din 12 martie 1906 este interzisă căci "„În mintea păzitorilor spiritului românesc nu putea fi considerată literatură dramatică națională o piesă scrisă de un evreu.”" O nouă încercare a lui Davila
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
a fost confirmat pentru Campionatul Mondial de către Federația Italiană de Fotbal. Începând cu ediția din 2006, FIFA a schimbat regulile de calificare astfel că selecționata campioană mondială "en titre" trebuie să joace meciuri de calificare pentru a se califica în stagiunile finale; doar țării gazdă îi este asigurată participarea fără meciuri de calificare. Se așteaptă ca acest aranjament să continue la viitoarele ediții. Următoarele echipe, afișate după regiune, s-au calificat pentru stagiunile finale. Numărul din paranteze reprezintă clasarea țării pentru
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
meciuri de calificare pentru a se califica în stagiunile finale; doar țării gazdă îi este asigurată participarea fără meciuri de calificare. Se așteaptă ca acest aranjament să continue la viitoarele ediții. Următoarele echipe, afișate după regiune, s-au calificat pentru stagiunile finale. Numărul din paranteze reprezintă clasarea țării pentru competiție. Valuarea sa a fost decisă folosindu-se următoarele două criterii: Aceste clasări au fost relevante doar pentru selecționarea primelor opt echipe și alocarea lor în fiecare grupă. Celelalte națiuni au fost
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
7,5 milioane de francezi au petrecut deja o noapte în închisoare. Cine este responsabil pentru asta ?”". Recenziile primite de serial au fost în mare parte pozitive. Redactorul revistei "Télépoche" a considerat că serialul a reprezentat „lovitura de grație” a stagiunii: „construit ca un puzzle uimitor, această dramă violentă din lumea închisorii își înconjoară publicul cu un suspans captivant”. Marie Barber de la cotidianul "L'Humanité" remarcă fizicul deosebit al actorului Wentworth Miller și totodată inteligența de care dă dovadă Michael Scofield
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
corespunde o realitate politică caracterizată prin liberalism și progres economic. Nici Offenbach, nici Halévy nu mai aveau motive să atace vehement un sistem în care prosperaseră și în care era acum posibilă o anumită libertate de opinie. Punctul culminant al stagiunii din 1867, anul unei noi Expoziții Universale, a fost pentru teatrul "Les Bouffes Parisiens" înscenarea "La Grande-Duchesse de Gérolstein" cu Hortense Schneider în rolul principal. Ludovic Halévy a semnat și acest libret. Demisionat de curând din Corpul Legislativ, el și-
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
acestea. Offenbach tocmai avea în vedere reprezentarea "Visului unei nopți de vară" pe muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a "Ruinelor Atenei" de Beethoven atunci când a fost descurajat de insuccesul dramei "Le Gascon" de Théodore Barrière (1823-1877), cu care se inaugurase stagiunea la 2 septembrie 1873. Offenbach a renunțat în mod precipitat la aceste proiecte ambițioase, apucându-se în schimb să-și transforme primul său triumf, "Orfeu în infern", într-o feerie muzicală. Succesul enorm pe care l-a avut această adaptare
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
parte între 1873 și 1874 de peste 200 de reprezentații la "Théâtre de la Renaissance". În piesă a debutat o nouă vedetă pariziană, cântăreața Louise Théo. Cea mai apreciată operă offenbachiană din această perioadă a devenit însă "Madame l'Archiduc", lansată în stagiunea de iarnă din 1874. Ea amintea aproape cu duioșie de lumea nu demult apusă a aristocrației, cu o intrigă bazată pe substituiri de personaje. Renumele unui om de o generozitate neobișnuită îl făcea pe Offenbach să fie des înconjurat de
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
interpretării acelei melodiei. Din păcate, Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp, a ruinat teatrul "Gaîté" cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică, precum drama "La Haine" de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș al teatrului parizian, care a dat faliment
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Channel) și s-a construit un acces și un prime time mai puternice. Totodată, s-a propus dezvoltarea campaniei „Sala de concert la tine acasă”, derulată în perioada 1 septembrie - 30 decembrie 2011 și s-a continuat și dezvoltat propria stagiune teatrală de marți seara și de operă de miercuri seara, inițiind o nouă serie tematică definitorie - consacrată filmului documentar românesc (difuzată vineri, de la ora 22.15). Astfel, s-a considerat că, pe lângă o economisire vizibilă a bugetelor de producție, anul
TVR Cultural () [Corola-website/Science/303582_a_304911]
-
15 octombrie 1900, s-a derulat sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann József și Rendes Vilmos. Primul spectacol în teatru a avut loc la 15 octombrie 1900, în limba maghiară. În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească pe scena orădeană cu reprezentațiile Teatrului Național din Cluj, al cărui director era poetul și dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
se constituie Asociația „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian românesc. Sub direcția Comitetului Central al Asociației pe 18 septembrie 1928 ia ființă Teatrul Asociației Vestul Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea. Stagiunea se deschide în 13 octombrie 1928, cu piesa Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în rolul principal evoluând Zaharia Bârsan. Pe scena orădeană s-au jucat piese scrise de renumiți scriitori români ca Mihail Sorbul, I. L. Caragiale, Lucreția Petrescu, Octavian Goga
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
teatrului cu intenția de a recrea teatrul românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest. Ministerul Artelor susține eforturile Asociației, iar în 19 Decembrie 1945, actorii angajați, în frunte cu artistului Ștefan Iordănescu, viitorul director, sosesc în Oradea. Inaugurarea noii stagiuni va avea loc în seara zilei de 4 ianuarie 1946, când se va pune în scenă melodrama, celebră în epocă, a celor doi autori D’Ennery și Cormon, Cerșetori în haine negre. Deși pe data de 1 aprilie 1946, teatrul
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
și Galați, el va funcționa în continuare ca un teatru privat, fiind într-adevăr privat de fondurile guvernamentale pe care le merita potrivit noului statut. Din lipsa subvențiilor și a unui public interesat, Teatrul de Vest va activa doar două stagiuni, după care se va muta la Arad (1948). Timp de șapte ani, Oradea rămâne din nou fără teatru profesionist în limba română. La începutul anului 1954, actorii Grigore Schițcu, C. Simionescu, Gore Teodorescu și Maria Vasilescu sunt invitați la Secția
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
își face un titlu de onoare din faptul că a lansat mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere artistice, precum Victor Ioan Frunză, Alexandru Darie și Alexandru Colpacci. Totodată, Trupa „Iosif Vulcan” a avut privilegiul, în special în ultimele stagiuni, de a colabora cu nume celebre ale teatrului românesc: Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Alexander Hausvater, Petru Vutcărău, Claudiu Goga și mulți alții. Datorită acestor colaborări fructuoase teatrul orădean a reintrat în atenția criticii de specialitate, a crescut în mod constant
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]