10,694 matches
-
-l evit? - Și ce ți-a plăcut cel mai mult de la excursie? Sărutările mele? - Nicidecum. Acea liniște a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
Acasă > Literatura > Proza > STEJARUL Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ...înalt,semeț și mândru,cu fruntea-n vântul veri calde și îmbrăcat în straie parfumate,păzește timpul să nu fugă.Și solitar fiind pe malul
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ...înalt,semeț și mândru,cu fruntea-n vântul veri calde și îmbrăcat în straie parfumate,păzește timpul să nu fugă.Și solitar fiind pe malul oceanului de grâu verde,stejarul privește-n zare spre un viitor ce sosește într-o cavalcada de secunde-trubaduri ce trâmbițează sosirea acestui viitor în care el,stejarul va sta tot drept înfruntând vitregiile anotimpurilor ce-i întăresc trupul cu un nou strat de mândrie.... * * * La
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
îmbrăcat în straie parfumate,păzește timpul să nu fugă.Și solitar fiind pe malul oceanului de grâu verde,stejarul privește-n zare spre un viitor ce sosește într-o cavalcada de secunde-trubaduri ce trâmbițează sosirea acestui viitor în care el,stejarul va sta tot drept înfruntând vitregiile anotimpurilor ce-i întăresc trupul cu un nou strat de mândrie.... * * * La umbră mândrului și temerarului stejar,o clipă se așează.... Este un om,umil călător aflat pe drumul său spre un țel trecător
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
un viitor ce sosește într-o cavalcada de secunde-trubaduri ce trâmbițează sosirea acestui viitor în care el,stejarul va sta tot drept înfruntând vitregiile anotimpurilor ce-i întăresc trupul cu un nou strat de mândrie.... * * * La umbră mândrului și temerarului stejar,o clipă se așează.... Este un om,umil călător aflat pe drumul său spre un țel trecător și odihnindu-se secundă,ascultă versul frunzelor alintate de adierea blândă ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
pe drumul său spre un țel trecător și odihnindu-se secundă,ascultă versul frunzelor alintate de adierea blândă ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
să stins și el acum un an zise Gheorghe apoi pufai din pipa și privi spre fereastră observând că ninge destul de tare. -Tot asa ningea și în acea zi când mă întorceam de la București.Tata mă aștepta la gară sub stejarul cel bătrân,era cocoțat pe capră saniei trase de doi armăsari negri.Iar când am plecat,tata a struntit caii și am pornit spre casă.Mă simțeam atât de bine plutind deasupra zapezi,în bătaia vântului și savuram fiecare sărut
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
ce sunt parte integrantă din minunatele Podgorii ale Hușului, renumite în întreaga lume pentru vinurile din diferite soiuri (Zghihară, Busuioacă, Aligotte, Cabernet și altele). Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrățișare cu adierea ușoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar și tei ce se întinde de-a lungul șoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar și cu triluri și strigăte ce se pierd în ecoul pădurii precum niște doine de jale sau, dimpotrivă, ode ale
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
în lumina difuza ce anunță începutul zilei și plin de adorație,îmi ridic privirea către fruntea soarelui ce lucește duios dintre faldurile diafane ce decorează cerul și atras de zborul rândunelelor,le privesc cum plutesc pe adierea ce alinta fruntea stejarilor ce-mi umbresc curtea pe care o părăsesc după ce îmi aprind o țigară și plimbandu-mă fără o țintă anume,ajung în dreptul livezi cu cireși ce aparținuse bătrânului Postelnicu și continuând să trag din țigară,admir cireși înfloriți realizând că
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
torturând cauciucurile ce chelelăiră pe asfalt în timp ce mașina se zmuci că împinsă de curentul timpului și cu viteză maximă trecu pe langă bărbatul ce-și linse buzele de plăcere și după ce luminile de poziție ale Mustangului,dispărură după pâlcul de stejari din apropiere,bărbatul aruncă țigarea și știind că de motel îl desparte doi kilometri de autostradă, grăbi pasul pentru a ajunge la motelul situat pe partea dreaptă a drumului. * * * Mulțumită de cum ieșise din scenă și sperând că impresionase acel străin
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
sus încât privirea mea nu-l poate atinge și se prăbușește în negura unduitoare asemeni unei draperii din mătase fină. Și aerul devine tot mai rece și-o adiere trezita din somn,zâmbește luni și fruntea-ș înaltă din pădurea de stejari și așează peste mine nu covor țesut din parfumuri fine.Îar eu inspir adânc absorbind mireasma răcoroasă a nopți și atras de clipocitul luminos ce străbate cerul,îmi ridic privirea și admir prelungirea și prăbușirea unei stele și parcă resimt
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache repet punctele în neștire... las drumului acoladele și insinuările întâmplărilor absurde. rătăcesc în virgulă. strig cuvintele. răscolesc o amăgire. apoi, tăcută, mă arunc în iarba arsă. într-o zi sau acum, în mijlocul gândurilor, stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei. golită de umbre, alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre... printre zboruri fără sens. Referință Bibliografică: amăgire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi
AMĂGIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354321_a_355650]
-
cu credință în Dumnezeu, monahul Chesarie și fiul său, Nicolae, au pus bazele unui schit. Biserica „în formă de treflă, cu o singură turlă pe naos, cu ziduri groase de peste 1 metru, din cărămidă și piatră, întărită cu traverse de stejar” a fost sfințită la 6 decembrie 1829, având hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena.” (Nicodim Dimulescu/Florin N. Șinca - Mânăstirea Crasna, județul Prahova, scurt istoric, p. 6) A fost pictată în 1834 de către Costache Eladie din Ploiești și de fiul
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
una nesemnificativă, totuși necesară și aceea, a oficialităților. Ș i ca s ă î nt ă reasc ă simbolistica faptei sale, p ă rintele ad ăug ă lemnului adus de la munte ș i lemn cioplit din p ă durea satului, stejari care au î mp ă rt ă ș it cu osta și i r ă nile schjelor de obuz. Cicatricile din carnea lemnului, aflate la vedere, se pl â nge p ă rintele-paroh, î i amintesc și de asprimea repro
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
splendidă imagine a unei românce alergând pe calul ei alb, în cadru natural de o frumusețe mirifică, inima românului tresălta de emoție și bucurie nesugrumată. Glasul inconfundabil, tremurat de adâncă emoție al realizatoarei emisiunii făcea să vibreze până și brazii, stejarii, firul de iarbă, cântecul păsărilor, cele mai mici făpturi create de Dumnezeu. Imaginile, ipostazele românilor adevărați din toate colțurile țării, din toate zonele folclorice recunoscute dar și din cele descoperite, erau sub privirile nesățioase ale tuturor spectatorilor, nu putea sta
GLORIA IN AETERNUM. MĂRIOARA DE LA MUNTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353785_a_355114]
-
prozatorul, care ne încântă nu o dată cu suvenirurile și memorialul său de călătorie, își regăsește ritmul și în corespondența particulară. Incendiul bisericii din Mircești este relatat ca o imagine cinematografică:”În satul Mircești exista o biserică veche, durată din lemn de stejar și ornată cu arabescuri foarte frumoase, pe care le săpase un sculptor necunoscut de-a lungul grinzilor. Acel templu modest, cap d`operă pierdut în câmp și înconjurat de mormânturi, era deservit de un preot care printre alte daruri avea
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. foto: Sarutul de Constantin - Brancuș Mugurel
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353935_a_355264]
-
în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”. Aș zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși nu se poate. Nici toți
VIITORUL TRECUTULUI de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353950_a_355279]
-
Leagăn de speranțe tu îmi dăruiești. Doar întreabă cerul într-un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii care trec plutind? Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc la clipa care plânge. Iar de lupta noastră fi-va în zadar, Să-mi promiți că zborul nu se frânge. FÂNTÂNI DE VISE Fântâni de vise, sălcii plângătoare
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
au mâncat-o lupii pe genunchii săi primeam mere mari cât un veac din care mușcam cu sete în timp ce pe obraji se scurgea sucul lor se apropia timpul măsurat de el cu bătăile inimii se ridica în picioare ca un stejar basmele țineau loc cuvintelor fata de crai salvată în tinerețe era adorata noastră seara sub lună ne ridica ca pe un bidiviu fermecat să-l călărim săream peste scaune ne prăvăleam râdeam odată cu timpul care ne îngăduia trenurile de astăzi
BUNICUL de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353101_a_354430]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > MARIA IEVA - PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI Autor: Maria Ieva Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Dincolo de freamătul cuvântului, în inima pădurii de stejar, printre crăpăturile timpului, am încercat să-mi găsesc rădăcinile... Era o dimineață obișnuită de martie și soarele stătea gata să se înalțe pe cer. Vedeam cum aburi de tăcere se ridicau peste vârful colinelor, curgând nesfârșit. Nu aveau aripi și
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
vârful colinelor, curgând nesfârșit. Nu aveau aripi și totuși zburau. Venisem aici să înțeleg puterea adâncului și dintr-o dată m-am simțit cuprinsă de bucuria zborului; era ca și cum aș fi învățat levitația. M-am lăsat în genunchi, lângă tulpina unui stejar bătrân, de teamă să nu urmez calea aburilor. Mușchiul verde îi acoperea rădăcinile groase de la suprafață și o parte din tulpină. Mi-am așezat palmele peste scoarța lui noduroasă și cu mâinile tremurânde l-am mângâiat. Îl simțeam cum mă
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
pot îmbrățișa cerul; visez o dimineață în care primăvara înmugurește în fiecare colț al sufletului meu; o zi în care fiecare om va putea să simtă bucuria, bucuria înaltului și bucuria adâncului... și îngerii la început au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]