7,229 matches
-
tradițional-poetice, cu prestigiu în școală, dar sunt și un indiciu al saturației față de schematismele jurnalismului actual. Pentru cine a cunoscut perioada totalitară, textul comentariului, plasat în contextul său de producere, evocă excesul de politizare, unanimitatea forțată, conformismul epocii: nu floricelele stilistice sunt supărătoare, ci amintirea caracterului lor obligatoriu, absența oricărei voci contrare. Dacă ne raportăm însă la contextul actual, supărarea comentatorilor e de înțeles: ei folosesc textul ca un exemplu de voce diferită, într-un spațiu public în care jurnalismul a
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
traducere despre istoria Egiptului de James Baikie. Romanul Rhadopis din Nubia (Radubis), tradus de Irina Vainovsky-Mihai, arabistă și scriitoare de prestigiu, cu o frază curgând în ritmurile admirabil șlefuite ale originalului, al cărei talent l-am admirat deja în dificilele (stilistic) cărți ale lui Rawi Hage, face parte dintr-o suită de trei scrieri din 1939-1944. După cum lămurește chiar autorul, acea perioadă a „sentimentelor naționaliste” a reaprins interesul pentru istoria veche. Cele trei romane sunt consacrate unor teme dominante în literatura
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
cel puțin în această carte. Cu trei-patru însușiri prinse într-o schemă generală nu capeți un portret, ci te alegi cu o himeră ridicată pe un profil-robot. Adică cu o schiță. Din acest motiv greutatea volumului stă în virtuozitatea lui stilistică, și nu personajele care au inspirat-o. Dacă înnegrim cu carioca toate numele proprii și citim din nou cartea, fără a ști cărei persoane îi e îndatorat textul, efectul estetic va fi intact. E un alt fel de a spune
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
mai ușor. Pentru că în momentul în care cuvintele se așază între ele în așa fel încât încep ele însele să fie poezie, atunci poezia începe ea însăși să existe. Poezia, totuși, este o meserie destul de grea. - V-au interesat inovațiile stilistice? - Nu. - Dar inovațiile stilistice ale poeziei actuale? - Sunt prea complicate și nu le înțeleg. Încerc totuși să le pricep și după aia le pun deoparte." (p. 10) Câteva pagini mai jos, parcă molipsiți de anume versuri ale lui Beniuc, cei
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
momentul în care cuvintele se așază între ele în așa fel încât încep ele însele să fie poezie, atunci poezia începe ea însăși să existe. Poezia, totuși, este o meserie destul de grea. - V-au interesat inovațiile stilistice? - Nu. - Dar inovațiile stilistice ale poeziei actuale? - Sunt prea complicate și nu le înțeleg. Încerc totuși să le pricep și după aia le pun deoparte." (p. 10) Câteva pagini mai jos, parcă molipsiți de anume versuri ale lui Beniuc, cei doi îl întreabă pe
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
la pândă un nou „lot Noica" Vă propun patru titluri: Levantul, Jurnalul de la Păltiniș, închisoarea noastră cea de toate zilele și Așteptîndceasul de apoi. Nota lor comună e că toate sunt cărți de excepție: versurile lui Cărtărescu sunt o bijuterie stilistică, jurnalul dumneavoastră a marcat o epocă, memoriile lui loanid sunt înfiorătoare, iar romanul lui Dinu Pillat e o mostră de noblețe intelectuală. Un răuvoitor vă va spune că, în vreme ce Levantul și Jurnalul păltinișean au putut apărea în anii lui Ceaușescu
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
largă și de retorică pentru a putea adăposti un suflu profetic” (p. 391). Sigur că, scoase din context, aceste caracterizări pot părea mai aspre decât sunt în realitate. Leam evidențiat pentru că toate denotă un fair play estetic și mai ales stilistic, pentru care, în general, criticii literari de meserie sunt foarte rar înzestrați. Mircea Cărtărescu știe să admire, dar nu vrea s-o afirme convențional. Frazele lui nu ocupă în pagină mai mult spațiu decât e necesar să ocupe și nu
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
Dacă la început întreruperile verbale nu exprimau decât prin ricoșeu crevasele unui chin mai adânc, de data aceasta continuitatea vorbește pe șleau despre falii deja sedimentate. Nu e întâmplătoare, ca o contrapondere a atâtor și-atâtor disoluții, imaginea pragului. Evoluția stilistică consună cu maturizarea formulei. Stoiciu nu mai resimte, astăzi, urgența transcrierii în timp real. Dislexicul de altădată a devenit nostalgic și profetic, ceea ce îi permite să instrumenteze numeroase schimbări de perspectivă. Salturile sunt mai ample: „Constat în fiecare zi că
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
suflul polemic al lui Robert {erban nu vizează neapărat pe un comentator sau pe altul, ci o întreagă tendință, foarte superficială de fapt, de valutare a poeziei contemporane. Adeseori gargara în jurul temelor mari declanșează adevărate furtuni de entuziasm, pe câtă vreme rafinamentul stilistic e taxat semidoct drept manierism. Dar cum să vorbești despre așa ceva în cazul unui autor a cărui principală calitate e franchețea? Doar pentru că volumul se deschide cu o confesiune care nu disimulează travaliul? Prea puțin! Poemul e realmente frumos: „scot
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
preferat și ce vi se pare cu adevărat remarcabil în opera sa? În prezent, James Salter. Este un scriitor înțelept, cercetător, erotic și reflexiv. Își stăpânește energia extrem de bine în situații în care alții dau greș - din punct de vedere stilistic și în relație cu conținutul. El pare să descopere și să analizeze complexitatea vieții fără a transpune suferința în ceva mai mărunt și fără să creeze bucurii forțate. Cărțile lui sunt o lectură chinuitoare - din cauza suferinței, a dorinței neîmplinite și
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
rămas valoarea pur literară a scrisului maiorescian - pentru că există și o asemenea latură. Topografia gîndirii criticului pare astăzi stabilită în integralitate; singura zonă a operei în care lectura contemporană poate întîrzia cu oarecare interes a rămas aceea a relevanței ei stilistice. Semnificația stilistică a unei opere de critică nu este mai puțin interesantă, în cazul de față, decît încărcătura ei de idei. Intrat în istoria literară drept critic - poate drept criticul literar prin excelență - Maiorescu va rămîne în cultura noastră mai
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
pur literară a scrisului maiorescian - pentru că există și o asemenea latură. Topografia gîndirii criticului pare astăzi stabilită în integralitate; singura zonă a operei în care lectura contemporană poate întîrzia cu oarecare interes a rămas aceea a relevanței ei stilistice. Semnificația stilistică a unei opere de critică nu este mai puțin interesantă, în cazul de față, decît încărcătura ei de idei. Intrat în istoria literară drept critic - poate drept criticul literar prin excelență - Maiorescu va rămîne în cultura noastră mai degrabă ca
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
genuină. Și cînd te gîndești că ploaia de acuze cu care fusese întîmpinat Maiorescu la primele sale studii se rezumase la „antipatriotismul” și la „cosmopolitismul” criticului! Se vede că șocul provocat de asemenea aberații l-a urmărit multă vreme... Performanța stilistică maioresciană a fost atinsă în comentariile moralistului. Dacă noutatea adusă de Maiorescu în literatura noastră a reprezentat-o crearea unui stil intelectual, pare evident că în această arie, a dezbaterii etice, el poate atinge perfecțiunea. Chiar și în cele mai
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și anume dragostea de viață, gratitudinea, un cât de mic sâmbure de bucurie. Este remarcabil felul în care amprenta stilistică a discursului unuia se ciocnește de o anume directețe a discursului celuilalt. De fapt, asistăm la un meci, nu unul dintre Diavol și Bunul Dumnezeu, ci unul dintre doi maeștri ai discursului. A-ți găsi cuvintele nu este aici o
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
cardinale ale Florenței umaniste din „Le occasioni” (1939), fie de poezia din „La bufera e altro” (1956) datorată etapei milaneze a unui Montale confruntat cu efectele noii societăți de masă și ale consumismului frenetic. Opțiuni tematice personalizate de inconfundabila grifă stilistică montaliană. Nu lipsite de importanță sunt figurile feminine care au însoțit rând pe rând cărțile poetului. Spre deosebire de adolescentina Arletta ce duce cu gândul la leopardiana Silvia aflată sub semnul fatalității, Clizia (nimfă iubită de Apollo), inspiratoarea „Prilejurilor”, este o emblemă
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
mai sus, deci „a evidenția” - o variantă impusă doar prin scris de E. Lovinescu, spre dezaprobarea marelui filolog Lazăr Șăineanu, sub cuvânt că nu există în franțuzește. El predomină (sau „predomnește”) astăzi, s-a banalizat, e deci de un efect stilistic mai redus. Multe din neologismele ereticului academician, mai ales italienisme, au rămas și-i caracterizează stilul, ceea ce în comunism îi era îngăduit, deși câte un romanist titrat ca Iorgu Iordan i-l reproșa în sfera lor academică, uneori și în
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
folosirea unei terminologii noi, scandaloase, nu fusese constatată reprobativ de nimeni. Cu doar câțiva ani înainte de Istoria... sa, obținuse cel mai mare succes de critică și de lectură cu Enigma Otiliei, un roman cât se poate de echilibrat ca performanță stilistică; acțiunea se petrece înainte de răscoalele din 1907 și cei mai mulți eroi s-au născut înainte de sfârșitul lui 1899, ca și Călinescu însuși. Este paralel cu Craii de Curtea Veche, dar câtă diferență! În afara unor expresii mai „bătrânicioase” puse în gura câtorva
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
de care depinde rezultatul întrecerii „Danny a făcut diferența! A fost omul meciului!” (sport.ro). Clișeul a fost ironizat acum câțiva ani de Răzvan Exarhu, într-un text care ilustrează obișnuita sa atenție la nuanțele limbii și o savuroasă fantezie stilistică: „pentru că dictatorul a fugit, acum toată lumea face diferența. Problema ar fi că nu face diferența între ceva și altceva, ci face diferența în sine. Brânza poate face diferența, Costel face diferența, totul face diferența” (razvan.exarhu.ro, 22.02.2007
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
e aproape o lecție deschisă: „Stai! Dați parola! «Viața e hotărâtă pe marile birouri», am zis/ către capul chel ce a țâșnit de sub rochia Klarei.” Toate ca toate până aici, doar că Ion Mureșan vrea, într-un acces de masochism stilistic, să se mai dea o dată peste cap, în pofida propriului standard: „(Dacă rochie se poate numi o ploaie de dinți de pisică)”, adaugă el, nu foarte convins, între paranteze. Era, după părerea mea, ultimul lucru care se cuvenea făcut. Procedeul însuși
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
62) Față de suprarealismul pe care jură, Mircea Horia Simionescu face, totuși, un pas înainte. Nu numai în sensul livrescului, ci al unui întreg complex expresiv care cuprinde cam tot ce ține de perfecta stăpânire a limbajului. De aceea, o matrice stilistică limpede nu prea poate fi delimitată. (Amprenta stă, cum anticipam, în atmosferă.) Versetele de unică folosință sunt operă de imaginație la toate nivelurile. Diferă între ele ca dimensiune, ca frazare, ca ton, ca sonoritate, ca normă. Când o anume formulă
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
sau Mircea Cărtărescu la Cristian Teodorescu, Radu Țuculescu sau Alexandru Vlad). Sub aspectul vârstei, optzeciștii predomină, dar nu dețin monopolul. Interesant mi se pare un detaliu al cărui punct de plecare e deontologic, dar ale cărui consecințe sunt de ordin stilistic. Și în 7postmoderni, și în oglindă... Ion Bogdan Lefter scrie, să zicem, despre Nedelciu sau despre Crăciun sau despre Gogea. Numai că în fiecare carte scrie altceva și, mai mult decât atât, scrie altfel Orice s-ar putea reproșa, dar
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
din neputința de a poseda simultan amîndouă însușirile. Norocul generației mele este că, avînd în Gabriel Liiceanu un exemplu de îmbinare a lor, am putut înțelege de timpuriu prăpastia dintre impotența conceptuală care nu prinde viața și expresia cu virtuți stilistice care o prinde. Am putut înțelege că pragul subtil al limbii îl atingi cînd umpli conceptul cu o emoție pe care o nuanțezi apoi prin gradări lexicale, că există așadar un efort al minții pe care îl poți resimți ca
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
cu participarea unor înalte fețe bisericești, de importanța cardinalului Poupard. Cei care salutam acolo evenimentul, încercînd a sublinia frumusețea totală a efortului, nu-l despărțeam de opțiunea ascetică din care se zămislise această emblemă, diametral opusă franjurilor ornamentale și circumlocuțiunilor stilistice. * Finitul, în această perspectivă, nu înseamnă cumul amplificator, ci mîntuință printr-un salt radical într-o calitate curios abruptă, într-o prăpastie de sustracții care au pozitivat esențial nespusulși absența, îndreptățind, ai crede, maxima unui ilustru arhitect - „less is more
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
în mînă fără de sforțare, se introduc în atelier, cordial, nu pentru o creșăpitorească, asemenea acelora din Provence la vremea Crăciunului, ci pentru a rosti un regn care e dincolo de duioșii animaliere, străbătut de un har ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are acum nevoie de o verticalitate suptă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]