3,148 matches
-
pe lângă corp. Picioarele apropiate, întinse. Orientat cu capul ENE 15 și picioarele VSV 47. Nu a avut inventar (Pl. 156/1; 230/4). Mormântul nr. 101. Reînhumat. Oasele așezate într-o groapă căreia nu i s-a putut delimita marginile, străpunsă de o altă groapă mai nouă. Oasele, în poziție neanatomică, erau grupate într-o parte mică a gropii, la adâncimea de 1,50 m. Nu a avut alt inventar (Pl. 156/2; 231/1). Mormântul nr. 102. Înhumat, în poziție
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
la capete cu două nituri, tot din bronz, cu capetele rotunde, lățite la dimensiunea barei, iar la celălalt capăt nituit. Probabil erau prinse de încălțămintea din piele. Pe mijlocul curburii se află un spin destul de lung, rotund în secțiune, carte străpunge corpul pintenului și se îndoaie pe încălțăminte. În acest fel, acești pinteni erau prinși de încălțăminte permanent (Pl. 136/3,4; 202/5,6). Baza arcului de cerc este de 7,2 cm, lungimea spinului de 3,4 cm la
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
la bătrânețele Ecaterinei, îi oferea „ultimele plăceri lumeștiʺ și pe care Derjavin îl compara cu nimeni altul decât cu... Aristotel!... În ce privește generalii, care deschideau fața conducătorilor, lăsându i „biruitoriʺ în istorie, cazul Suvorov, a celui care, de pe un cal falnic străpungea du pă 1 945 cu privirea triumfalistă priveliștile Milcovului din mijlocul unei comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fancy, each complaint, dislike, He may enguard hîș dotage with their pow'rs Că poți să zgudui bărbăția-mi într-atît, Ca aste lacrimi, izbucnindu-mi far' să vreau, Te-nvrednicesc lor. Vifor asupra-ți, cețuri! Rănile vii din părintesc blestem Străpungă-ți orice simt. Bătrîni, proști ochi, De plîngeți iar de-aceasta, am să vă smulg Și zvîrl cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
asta. Ce-ai de gînd? CORNWALL: Mișelule! (Trage sabia) SLUJITORUL 1: Ei, vino, dar, și ia ce-ți da mînia! Se luptă, Cornwall e rănit) REGAN (Unui slujitor): Dă-mi sabia. Un țăran se răzvrătind? Ia o sabie și-l străpunge pe la spate) SLUJITOR 1: Oh, m-a ucis! Șir, ți-a rămas un ochi Să-i vezi pedeapsă. O! (Moare) CORNWALL: Mai mult să vadă,-opri-l-voi. Ieși, piftie! Where is thy luster now? GLOUCESTER: All dark and comfortless. Where's
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o folosești în felul pentru care O biciui. Cămătarul spînzura pe-escroc. Prin haina-n zdrențe-apare orice viciu; Mantii și blănuri ascund tot. Puneți păcatu-n aur, Si lancea tare a dreptății, blînd, se frînge; În zdrențe, paiu-unui pigmeu îl și străpunge. Nimeni nu face rău, nimeni, spun, nimeni. Li-s garant. Află-asta de la mine, prietene, ce poți Gură s-o-nchizi ce-acuză. Pune-ți ochelari And, like a scurvy politician, seem To see the things thou dost not. Now, now
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
duci pe mine? Ha, ha, ha, păi ăla era măă... și înainte de a spune cum era acela, slobozi iar câteva cascade de râs gros și cleios, ăla era de cinci ori ca tine, numai cu un deget te-ar fi străpuns dintr-o parte în cealaltă, că l-ai terminat tu, asta să i-o spui lui mutu, cine să te creadă că l-ai înfruntat tu în față pe ăla, nici pe la spate nu ai fi îndrăznit să-l lovești
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-l asculte. Nu-i trecu prin cap nici o idee de care să se agațe și zise la întâmplare. - Aveți copii? Ei ce zic? Moșul lăsă roaba din mâini și se uită lung la Simiuc de parcă ar fi vrut să-l străpungă dintr-o parte în cealaltă. Rosti apoi liniștit. - Copii? Hm... am acum să n-am, am o fată dar ea nu vine decât vara aici, e studentă la ASE, mai are un an și poate își va găsi și ea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Să nu faci asta, s-ar supăra mortul, nu te duce. Vocea sa rugătoare, gâtuită parcă de un spasm interior îl făcu pe Niță să arunce crenguța ceea verde și să înainteze cu un pas înaintea prietenului său căutând să străpungă întunericul acela cu privirea pentru a descoperi pe movila din dreapta mica schelărie de lemn știută, schelăria cea pitică dar atât de enigmatică și stranie la ceas de noapte. Era întuneric, nu se vedea, dar știa că este acolo și acolo
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lui se schimbaseră multe; îl cuprinse un sentiment asemănător cu cel pe care îl are o femeie normală, frumoasă și sănătoasă din toate punctele de vedere, care face prima dragoste la șaizeci și ceva de ani. Între timp, trenul a străpuns așa-zisa centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tu trebuie să-ți reamintești unde te afli! Unde?... uimit și dezorientat, bâigui fără să vrea. În timp ce pronunță cuvântul mai sus amintit, un junghi fierbinte, ca o săgeată aprinsă, trimisă de mâna unui iscusit vânător direct în măruntaiele vânatului, îi străpunse întregul organism, începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a pus piciorul pe altceva decât pe zăpadă și nu s-a deplasat decât cu schiurile sau cu sania trasă de câini sau reni, acum, aflându-se în fața acestui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Astfel, prin contrast, devin și mai evidente lăcomia, egoismul atroce și meschinăria clanului de parveniți căruia îi aparțin cei din familiile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Aceștia sunt surprinși în rețeaua unor conflicte de interese, legate de moștenirea averii lui moș Costache. Străpungând opacitatea existenței lor banale, naratorul heterodiegetic dezvăluie liniile de forță ale caracterelor, sondează psihologii, deplasând adesea accentul de pe evenimentul exterior pe cel interior. Dea lungul celor douăzeci de capitole, perspectiva narativă omniscientă este, în general, obiectivă. Ea este însă frecvent
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
era ajutorul. Se închinau, cum am spus înainte, idolilor și aduceau demonilor jertfe; și totuși cei ce slujeau idolilor n-au putut fi îndreptați prin superstiția idolească. Dar când s-au mutat la învățătura lui Hristos, cugetarea li s-a străpuns cu adevărat în chip minunat, încât au lepădat cruzimea și nu se mai gândesc la lupte, ci în toate s-au făcut pașnici și plini de dorința de prietenie”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
învățătura Lui. Iar dacă e așa, cine se va mai îndoi acum în cugetul său că a avut loc învierea lui Hristos și că e viu Hristos, mai bine-zis, că El însuși este Viața? Oare e fapta unui mort să străpungă cugetarea oamenilor, încât să-i facă să se lepede de legile părinților și să cinstească învățătura lui Hristos? Sau dacă nu e lucrător - lucru propriu celui mort - cum poate face pe cei vii și lucrători să se oprească din lucrarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce merg în iad nu simt pedeapsa, nici cei ce merg în împărăția (lui Dumnezeu nu simt) binefacerea”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 10, în PSB, vol. 34, p. 155-156) „Privește la cel cu mâinile străpunse de piroane, la Cel a Cărui coastă a fost împunsă cu sulița, puneți degetele în urmele cuielor, pune mâna ta în rana suliței și atunci vei putea ghici cât de adânc a trebuit să fi intrat ele înlăuntru și din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
moarte un tânăr care era dus la groapă și îl redă mamei lui (Lc. 7, 11-17). A dat viață celui ce zăcea, printr-o poruncă făcută cu glas tare. Apoi înviază din morți partea omenească a persoanei Sale care fusese străpunsă de cuie și de suliță și purta ca mărturie a învierii semnele cuielor și rana făcută de suliță”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în PSB, vol. 30, p. 398) „Mântuitorul nostru Iisus Hristos, făcându-se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la reflecție, iar pribegia pe o "mare verde" cu luntrea "Metamorphé" e călătorie inițiatică. Întocmai ca la Blaga, la care "toate lucrurile" respiră mister, preocupă tainicul, nepătrunsul, tărâmul interzis: "În fiecare picătură este o inimă. Și picătura ce o va străpunge prin ere fără număr îi este săgeată hărăzită. Iar tu, omule, ai o inimă și o lacrimă" (Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea). Iarăși ca la autorul Nebănuitelor trepte acționează implacabil cenzura transcendentă. Tentația de a forța "ușile tainei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vrăjit, primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (din Marea înfățișare, 1977): "Poezie, memoria pietrei"; "Poezie, hohotul marelui Logos"; "Săgeată străpungând eonul, imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică, inteligent grupaj de eseuri; fundamentală e pledoaria pentru Poesia perennis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce-l mai vizitau. Și să povestească, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași: în bătălia de la Piscul Diavolului, când regimentul său a străpuns liniile inamice, bunicul erou s-a împiedicat în iureșul atacului, a căzut și -vai! și-a pierdut ochelarii. Cum se afla în mijlocul trupei, a fost dus de val și a înaintat mai multe sute de metri și adevărată minune! nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lor și cu grecii și cu indienii, ca și Islamul de mai tîrziu, dar în mod cert aici, în Orient, mai avem cel puțin o altă sursă străveche și originală de civilizație, e vorba desigur de cea chineză. Orientalii sunt străpunși mai adînc de ceea ce Baudelaire numea "vîrful ascuțit al infinitului", al înălțimii de dincolo de înălțime și adîncimii de dincolo de adîncime. Filosofia lor e mai curînd religie ("ce nu găsești în Mahabharata nu găsești în toată lumea"), sau un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ce-l mai vizitau. Și să povestească, iarăși și iarăși, cum și-a recuperat el în mod miraculos și vitejesc! ochelarii săi speciali, fără de care abia de vedea la doi pași: în bătălia de la Piscul Diavolului, când regimentul său a străpuns liniile inamice, bunicul erou s-a împiedicat în iureșul atacului, a căzut și -vai! și-a pierdut ochelarii. Cum se afla în mijlocul trupei, a fost dus de val și a înaintat mai multe sute de metri și adevărată minune! nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a avut ca efect restrângerea mărilor, iar apele celor trei fluvii au reușit să se împletească într-unul singur. Astfel s-a format Dunărea așa cum o cunoaștem noi astăzi 7. Nevoită să-și măsoare puterile cu munții, Dunărea i-a străpuns cu furie, despicându-le pieptul la Cazane. A reușit să despartă pentru totdeauna Munții Carpați de cei Balcanici. Fluviul și-a putut continua curgerea spre Marea Sarmatică în care s-a vărsat în spectacolul de lumini, culori și sunete ale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tentați să-i descriem doar prin ceea ce vedem la suprafață. Ne vom grăbi să spunem că au o întindere apreciabilă, deoarece formează cel mai lung lanț muntos al Europei, înălțimile medii care îi caracterizează și excesiva lor fragmentare, pentru că sunt străpunși de numeroase văi și depresiuni. Ori vom zice despre poziția centrală pe care o ocupă pe continent și desfășurarea lor cvasicirculară (arcuirea lor rezultând din ciocnirea ariei orogenetice cu placa Est Europeană și microplaca Ponto Moesică). Nu înseamnă că este
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
izvoarelor cu apă limpede care răbufnesc din munți, rostogolindu-se printre stânci. Observăm cum se desfășoară sub ochii noștri Carpații (Orientali, Curburii, Meridionali, Banatului și Apuseni). În curgerea lor, pâraiele și izvoarele se adună pentru a forma râuri învolburate ce străpung Subcarpații, podișurile (Transilvaniei, Moldovei, Getic, Mehedinți și Dobrogei) și dealurile (Banatului, Crișanei și Silvaniei). Râurile străbat apoi lin câmpiile (Română și de Vest), pentru a-și continua drumul spre Dunăre (sau, foarte rar, spre principalul afluent Tisa, așa cum e cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
adâncurile Terrei: Eurasia. Supercontinentul se lățește în emisfera nordică pe care o domină prin enormitatea lui. Are țărmurile scăldate de toate oceanele lumii și e străbătut de la un capăt la altul de cel mai lung lanț muntos din lume. E străpuns de fluvii însoțite de câmpii mănoase, unde au înflorit civilizații mărețe. Imensitatea și diversitatea reliefului au transformat Eurasia în principala scenă pe care s-a jucat istoria umanității. Cadrul natural și-a pus amprenta, inevitabil, asupra evoluției socio politice a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]