76,894 matches
-
bun-simț sau de conștiință. Nu polițistul șpăgar e de vină pentru miile de tineri care mor în fiecare an în gropile din România. România cred că e singura țară pretins civilizată în care îți este efectiv frică să mergi pe stradă, atât ca pieton, cât și ca șofer. Nu mai e nevoie de nicio aptitudine, practica sau psihologică, pentru a obține un permis de conducere. Îmbogățiții peste noapte își permit “tancuri” de sute de mii de euro în care ei și
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
Dacă ați văzut filmul Amintiri din Epoca de Aur, băgați un ochi și la conferința asta de la MȚR: Amintindu-ne comunismul. Perspective teoretice asupra memoriei comunismului. Discuțiile, zic organizatorii, nu vor ocoli subiecte precum nostalgia și condamnarea comunismului, nume de străzi și bibelouri, comunismul la muzeu și în cărțile școlare, memorie generațională, memorie vizuală, memorie colectivă sau istorie orală. Mâine, joi, 1 octombrie, conferința se va deschide cu avanpremiera filmului documentar Bucharest Past Present (43 min.) regizat de antropologul Alyssa Grossman
“Remembering Communism” la MŢR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82690_a_84015]
-
-mi lăsăm lacrimile să curgă. Mi se părea că plânsul e pentru morții care mor la vremea lor. Să plâng mi s-a părut atunci un sacrilegiu. Când am crescut, am aflat că Revoluția n-a fost Revoluție. Că în stradă s-a ieșit de-a-n pulea. Că s-a murit degeaba. Că copilul mamei care încremenise de durere la Piata Română a fost un fraier care s-a lăsat manipulat de Securitate, de CIA, de KGB, de criptocomuniști, de Armată
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
o să vă țină de frig. (Evenimentul Zilei, decembrie 2006) Mda... “s-a murit pentru libertate” - singurul adevăr al acelor zile. le mulțumesc și eu “fraierilor”, cu aproape lacrimi. Aveam atunci 18 ani...am trăit intens, emoționant, viu, Am ieșit în stradă am “ars”împreună cu ceilalți, am strigat, am fugit,am privit elicopterul urcând spre cer și sufletul mi s-a umplut de bucurie.Am votat cu Rațiu,am fost in piata Universității unde iar am strigat ,am cântat și apoi am
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
va sta al naibii de bine împreună! felicitări Dragoș.,am stat cu inima cât un purece până s-a zis rezultatul.,mi-am dorit foarte tare să rămâi în concurs și...ai rămas:)bravooooooooo Și până la urmă a răsărit soarele și pe strada ta Bv! Succes în contiuare este prima dată când intervin pe un blog. starea care s-a creat aici mă face să reacționez, cu toate că sunt o persoană 100% anti-conflict și căreia nu-i place să se bage-n seama doar
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
că nu fac altceva. aș vrea să-l întreb pe d-nul “rățoi” dacă a donat vreodată sânge pentru un copil bolnav de leucemie său și-a rupt jumătate din pâinea integrală învelita în pungă de hartie unui amărât de pe stradă, măcar în ideea de a-i da copilului lui o lecție de suflet și de a-și da lui-insusi dreptul să acuze aceste probleme din jurul lui. da, domnule, e adevărat că nu te cunosc, dar din cate-ti place să
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
von Mutius trebuia să-și țină conferința în frumoasa Sală Liedertafel. Citind această ultimă denumire, am însă senzația că mulți cititori ar putea schița un gest de nedumerire: sala Liedertafel? Și, totuși, aceasta se afla în plin centrul Capitalei, pe Strada Academiei, iar unii dintre noi poate că au mai și apucat-o, dar sub alt nume. Căci numaidecât după 23 august 1944 a fost botezată Sala "Libertatea" și a adăpostit sediul Partidului Social Democrat, de sub șefia lui Const. Titel Petrescu
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
Libertatea" și a adăpostit sediul Partidului Social Democrat, de sub șefia lui Const. Titel Petrescu. Iar după înghițirea acestui partid de către P.C.R. a devenit sală de spectacole a proaspătului Teatru }ăndărică, până când a dispărut cu totul, înlocuită de noile clădiri dintre străzile Edgar Quinet și fosta stradă Regală. în 1930, Sala Liedertafel împlinea frumoasa vârstă - parcă așa i se spune, nu? - de 78 de ani. Căci, ca fundație, ea ființa încă din septembrie 1852 când, la inițiativa profesorului transilvănean Friedrich Walter, circa
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
Partidului Social Democrat, de sub șefia lui Const. Titel Petrescu. Iar după înghițirea acestui partid de către P.C.R. a devenit sală de spectacole a proaspătului Teatru }ăndărică, până când a dispărut cu totul, înlocuită de noile clădiri dintre străzile Edgar Quinet și fosta stradă Regală. în 1930, Sala Liedertafel împlinea frumoasa vârstă - parcă așa i se spune, nu? - de 78 de ani. Căci, ca fundație, ea ființa încă din septembrie 1852 când, la inițiativa profesorului transilvănean Friedrich Walter, circa douăzeci de iubitori de muzică
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
dată. într-adevăr, câți mai sunt cei care știu unde era frumoasa casă a lui Alexandru Marghiloman (dărâmată spre a face loc cinematografului "Patria"); cine mai bănuiește că în spatele Magazinului Eva (sau cum s-o mai fi numind acum) era Strada Mercur, cu casa lui Titu Maiorescu în care-și dădeau întâlnire atâtea glorii ale literaturii noastre; câți sunt cei care-și mai amintesc unde se afla Muzeul Simu sau statuia lui Take Ionescu, pentru a rămâne în același mic perimetru
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
întâlnire atâtea glorii ale literaturii noastre; câți sunt cei care-și mai amintesc unde se afla Muzeul Simu sau statuia lui Take Ionescu, pentru a rămâne în același mic perimetru al orașului? După această paranteză, să ne înapoiem, însă, în Strada Academiei și anume acolo de unde am pornit: conferința doamnei Marie von Mutius. Mi-e cu atât mai ușor s-o recomand, cu cât pot face apel la un articol apărut în "Adevărul literar și artistic" din 1 aprilie 1928, de
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
m-au părăsit. și tu nu mai vii nu mai ajungi nu-mi mai ajungi. și eu nu am decât pagina asta. în care-mi înfășor anii inima teama. IV eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe și ridurile ți se vor netezi când le voi rosti au să
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
performanță", dacă vreți, e, de asemeni, integrală. Mai întâi, Carol însuși, acest nexus al celor două serii de sensuri: "crai" și "roșu"... Pentru ca el să poată să (tr)a(ns)pară, tomnaticul crai Pantazi e pus să locuiască "pe liniștita stradă a Modei", cu chirie, la o bătrână franțuzoaică, într-o casă a... regelui Carol 3! Aici dă Gore buzna, într-o zi, cu "carlinul" (lui Haralambescu): rasă de câini al cărei nume se trage dintr-un Carlo (Bertinazzi), după cum "șarla
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
-i, hereda amintitelor culori, de vreme ce aceasta le poartă ab initio în propria-i plasmă, ca într-un album vrâstat de rubrici! Iar dacă boala "hărăzită" ei e scarlatina, - aceea care i-o transmite, molipsind-o, e o copilă oarecare de pe stradă, umblând, însă, în "faetonul" unei lăptărese. Printr-un scurt, ultim, jet de alburi seminale și de sanguine roșuri, are s-o încheie, în rest, și Pașadia, - cel "închinat", altminteri, altei masle. III. Că nu am stăruit, până acum, asupra tâlcului "în
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatec, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu flori. Șoferul nu pățise nimic
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
fir de mătase roșie are umbre splendide ca un apus de soare". Printre înalții oaspeți străini se aflau mareșalul Foch, "învingătorul de la Marna", și "dragul nostru vechi prieten" generalul Berthelot, șeful Misiunii militare franceze, venită la Iași în 1917. Pe strada, acoperită cu baldachin, Ferdinand și-a așezat singur coroana de oțel pe cap, cum se plănuise, după care el însuși a încoronat-o pe Regină, aceasta făcând - nu ne-ar veni să credem pentru firea ei dominatoare - un gest de
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
de stat cu partid unic. Dispăruseră scrumierele unice, de sticlă rubinie, șlefuite cu polizorul, în geometrii specifice, nelipsind insemnele nobiliare ale proletariatului, secera și ciocanul. Fuseseră înlocuite cu produse indigene, identice celor ce se găseau la primul bar din colțul străzii. Singurul tablou original, de fapt tot o reproducere, dar nu oricum, reprezenta o vedere panoramică din Toledo. Era subliniată, în centru, silueta masivă a fortăreței militare, cunoscută sub numele de Alcázar și Catedrala Primată, construcție începută sub Fernando III cel
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
-se automat deasupra apartamentului, într-un alt apartament identic, unde se afla locuința și biroul S. 4; mai pe înțeles, pupitrul ofițerului de cifru și informații al Ambasadei, cel care asigura toate comunicările cu Centrala din București, instalată, undeva, pe strada Rosetti. Aveam, așadar, un pândar modern, la un heleșteu fără pește, și un jitar informatizat până și în buricele degetelor. Presupun că în toate reliefurile mai înalte fuseseră însămânțate microfoane minuscule, imposibil de detectat cu privirea degetelor unui nepriceput. Profesie
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Madrid să vând secrete de stat, nici nu mă interesau secretele altora. Nu-i, însă, deloc plăcut să te știi măsurat în fiecare clipă de balanța microfoanelor invizibile. E ca și când te-ai plimba în pielea goală, fără să știi, pe stradă sau printre cei ce se uită la tine ca la o paiață, veselindu-se în ziua de Drăgaică. Am păstrat taina numai pentru noi, ne-am cumpănit cu mai multă grijă cuvintele și am așteptat momentul potrivit ca să elimin opera
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
să mă conving un an mai târziu, din cea mai autorizată sursă posibilă. L-am scos pe ofițerul de la comunicații "la plimbare", necutezând să dau ordin ca unul dintre diplomați, obligați prin regulament să facă acest lucru. Și-am bătut străzile din jurul casei, vorbind vorbe, până mi-a mărturisit că nu știe unde ne aflăm, deși eram la doi pași de incintă. Contrariată de întârziere, soția sa nu i-a dat crezare, și ca să se convingă apelase la practica aborigenilor, ascultându
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Tarom, din ziua de 30 noiembrie 1991. Am venit cu șapte, pentru că cel de al optulea mi-a fost refuzat, chipurile, de artist; foarte exact, de domnul Corneliu Baba. Locuiserăm o vreme, prin ^62, în același bloc "al Culturii", din strada Slavici, 3, eu la o "mansardă cu filodormă" de la un medic oltean, plecat în Deltă. îl prețuiam mult și cred că și dumnealui mă aprecia puțin. Cerusem una din lucrările lui, Regii decăzuți, ciclu uluitor, foarte apropiat de El Greco - vroiam
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
complet surd. La început, se enervă, sesizând cră n-a auzit clopoțelul ceasului deșteptător, ceea ce l-a făcut să întârzie la serviciu. El, care n-a întârziat niciodată în aproape douăzeci de ani de carieră! În graba mare, abia pe stradă observă că parcurge un univers complet tăcut. Parcă ar fi fost un pește într-un acvariu. Tramvaiele, mașinile, oamenii, totul făcea parte din acel ocean mut. Se opri în loc și inima începu să-i bată nebunește. Toată lumea știe că lipsa
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci. Dar să presupunem că lupii ar fi hoinărit noaptea pe străzile înguste ale Alfamei sau prin
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci. Dar să presupunem că lupii ar fi hoinărit noaptea pe străzile înguste ale Alfamei sau prin livezile de măslini; de ce s-ar fi temut însă regele, el, care găzduia în palat o adevărată grădină zoologică, un elefant, un rinocer, cîțiva leoparzi, în timp ce unele mînăstiri din oraș se lăudau cu crocodilii din
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
la ieșirea spre ocean din rada Lisabonei, pe atunci încă numit Restelo, numele de Belém (Betleem) apărînd doar odată cu mînăstirea. De ce s-ar fi dus protagonistul atît de departe pentru a cîștiga cîțiva bănuți, cînd mînăstirile cu preocupări caritabile și străzile comerciale ale Lisabonei se aflau intra muros rămîne o enigmă. La fel de enigmatic este și un alt moment, cînd naratorul se referă din nou la Belém, singurul toponim pe care pare a-l cunoaște legat de Lisabona. întorcîndu-se, după douăzeci de
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]