2,072 matches
-
deranjeze nimeni. Dacă am nevoie de ceva, te sun... O dădea afară, și nici măcar Într-un mod prea subtil. Nu că n-ar fi meritat-o - Își depășea evident atribuțiile, se băga unde nu-i fierbea oala cu un voluntarism strident -, dar era, totuși, femeie, orișicât. Am intervenit Împăciuitor: - Dacă nu e posibil astăzi, pot să revin altă dată, nu-i nici o problemă. M-aș simți stânjenit să știu că am abuzat de bunăvoința dumneavoastră. Eu... oricând doriți... - Am stabilit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Grecia? Roma nu reprezenta Încă mare lucru pe harta Europei anilor 300 Înainte de Hristos, o mențiune a lui Diodor conform căreia Alexandru resimțea cetatea lui Romulus și Remus ca pe o amenințare fiind considerată de cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am și spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un adevăr la Îndemâna tuturor și o fantasmă este că adevărul fantasmei nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuprinde nimic. Absolut nimic. Sunt câteva file albe, atât. Statutul e o simplă legendă. Dacă nu mă crezi, poftim... Howard a ieșit amețit și nici eu nu mă simțeam foarte bine. M-a trezit din starea acută de bulversare sunetul strident al videotelefonului. De pe micuțul ecran al aparatului mă privea țintă cu ochii ei albaștri blonda Sonia Anderson. Era prima oară când mă apela. - Mister Adam, ați promis că astăzi Îi veți da un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se presupunea că umezeala le dădea mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii următori, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nu te-ai înșelat." Ochii Melaniei Lupu poposiră cu satisfacție pe silueta bărbatului. Avea cam 35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm țurca! Nu înțeleg de ce mai întrebi. E aproape 10. Trebuia să fii de mult la lecții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros proaspăt. Pământ, aer, brad. Garoafe albe încununau miezul, un buchet de trandafiri de un roșu adânc. Pe panglica din șaten, literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum patru ani am fost orbi, iar acum spun că, probabil, continuăm să fim orbi. Indignarea a fost generală sau pe aproape, protestele săreau, se ciocneau, toți voiau să intervină, până și ministrul transporturilor, care, fiind dotat cu o voce stridentă în general vorbea puțin, dădea acum de lucru coardelor vocale, Cer cuvântul, cer cuvântul. Prim-ministrul se uită la președintele republicii ca pentru a-i cere sfatul, dar era vorba de pur teatru, mișcarea timidă a președintelui, oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe tavă alegerile și douăsprezece zile înainte ca Henry Peoples să reușeasă să o găsească pe dispăruta Aurora - am cedat nervos și am făcut-o. Spre imensa mea surpriză, cererea în căsătorie mi-a fost întâmpinată cu hohote de râs strident. — Ah, Nathan, mi-a spus ea, nu fi prost. Ne simțim foarte bine așa cum suntem. Ce rost are să tulburăm apele și să ne legăm la cap când nu ne doare? Căsătoria e pentru tineri, pentru puști care vor copii. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în față, se afla în momentul acela la finele unei probleme ce îi răpise destul de mult timp. Tocmai când trebuia să-și noteze răspunsul exact, activitatea pașnică a celor cufundați în lectură fu întreruptă de un chiorăit sonor, prelung și strident. La acest semnal neașteptat de nimeni, brusc toate privirile s-au îndreptat spre el. Era pus într-o situație jenantă, chiar penibilă. La aceasta, se adăuga și faptul că în sală se mai aflau și două studente ce frecventau des
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător, mereu flămând și cam leneș. După părerea lui Bidaru, acesta era punctul lor forte. Cu ajutorul bătrânului urs, a lui MoșMartin, care-și făcea programul numai la comandă supus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul 184 Rareș Tiron de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]