3,280 matches
-
el a dat la mexicani lecții de alba-neagra, adică mi-a explicat la fix cât îmi dă, cum îmi dă și ce trebuie să fac să ardă permanent candela la mormântul, cavoul de acum, a lui Macatist, să tămâiez, să stropesc, să fac toate cum este tradiția teologică la noi, că știa că cunosc toate astea că făcusem Facultatea și fusesem tare la folclor, de la chesia aia cu Păstrămaț, cunoșteam dar nu de la el, dar făcusem la Facultate la folclor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cotul ca să pot răspunde, printre pardon pardon și mă scuzați (spuse pe un ton foarte decent și respectuos, așa cum aș vrea să mi se adreseze mie tinerii dacă aș fi bătrân), un tataie a plescăit din limbă și m-a stropit cu salivă pe sacou. I-am văzut un dinte de aur și, lângă el, o gaură mare în gingie: - Ce te împingi așa, domnule? Tu nu vezi? - Nu m-am împins, am vrut doar să... Dar nici asta n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am dat seama cât de mult îmi urăsc colegiiși cât de mult mă urăsc și ei pe mine. Când întoarce carnea pe plită, Magda mă stropește cu ulei (noi folosim un ulei special care nu sare, dacă îl pui în cantitatea potrivită; de altfel orice exces afectează gustul, dar pe ea n-o interesează, ea nu vrea decât să trântească bucata de carne în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu mă mai interesa nici măcar dacă colegilor le e ciudă sau nu. În definitiv, e obositor să urăști, iar în ziua asta trebuia să iau o pauză și să mă bucur de rodul muncii mele. Magda nu m-a mai stropit, Andrei a țipat ceva mai încet, iar doamna director a promis că-mi va mări salariul. Am zâmbit și am fredonat Indiana toată ziua. Când am luat o pauză, pe la ora patru, mi-am comandat un meniu complet și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai întâmplă. — Sunt sigură că nu. Doar că am tensiunea cam mică. — Și cum a reușit să-i spună doctorul asta fără s-o facă să leșine, îi zisei eu lui Hugo. — Ești o cinică și o răutăcioasă, zise el. Stropind-o cu apă de trandafiri pe don’șoara Mimoza de colea. — Bun, îi dăm drumul? întrebă MM. Ca de obicei, întrebare ei avea forța unui ordin, iar cei care apăreau în scena care urma să fie repetată ieșiră în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
torent. Apoi, fără copaci, izvoarele au secat și azi nu mai există râul Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit câmpurile cultivate și le-a oferit peștii lui. Era viața indianului și indianul o respecta, lăsând-o drept moștenire fiilor lui, exact la fel cum părinții săi i-o lăsaseră lui. Dar apoi, într-o zi, un alb a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urce cu bacul pe râul San Pedro. Nu, nu poate fi ușor și va dura luni de zile. Se întoarse sub parasolar și începu să miroasă în bidoane până găsi ce căuta. Îl chemă pe indian: — Ia bidonul ăla și stropește mașina. Ai înțeles? A trebuit să-i repete de trei ori, dar reuși să-l facă pe celălalt să-i dea ascultare. Când tractorul fu îmbibat cu benzină, căută un chibrit în bucătărioara muncitorilor, introduse într-un bidon o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
imprecise, care se confundau cu sunetul furios al claxonului și trosniturile flăcărilor ce se aprinseseră în trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se gândească la studenți În timpul liber. Amestecând, Întrebă: Cum a fost căpitanul-doctor? El scoase două pahare și turnă vin În amândouă. Se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi condescendent. Zâmbetul din oglindă aducea a rânjet, gingiile păreau stropite cu sânge, însă nu era nimeni care să vadă imaginea de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta către casă, neluat în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în viteză maximă pentru a prinde culoarea verde a semaforului, iar el fu stropit din cap până-n picioare, ridică pumnul în aer și slobozi o înjurătură suculentă în urma mașinii. În astfel de zile, șoferii sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imposibil. - Știu, dragă domnule, nu trebuie să ridicați tonul, nu sunt copil. Cunosc oamenii de la primele cuvinte. Nici dumneavoastră nu faceți excepție. De fapt, vă așteptam. Nu zâmbiți, vă rog, vorbesc foarte serios. Știam că veți veni, că veți fi stropit de un taximetrist grăbit și că veți traversa exact pe acolo - arătă cu degetul către intersecție -, în timp ce un alt șofer vă va face semn să vă grăbiți. V-aș sugera să trageți aer în piept și să nu mă luați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niciun dubiu. Însă ziarul avea pe manșetă ziua... următoare. Îl făcu sul și-l înfipse în pieptul bătrânului:Cine sunteți dumneavoastră? Un accident de circulație nu este ceva nou, nu trebuie să fie neapărat chiar acel taximetrist care m-a stropit. De la ce emisiune sunteți, dacă nu sunt indiscret? Tipăriți și ziare pentru a părea cât mai credibili? Aveți un buget demn de toată lauda. Gata, ați câștigat, acum dați-mi premiul sau râdeți de mine, nu mă interesează. Sunt așteptat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit. Nu-l văzu. Dispăruse. Ca și cum nici nu ar fi existat vreodată, iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a doua zi. Un ziar pe care îl ținuse, totuși, în mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-n sus... - N-o vei face. Scriitorule, îți mai spun o dată. Lucia nu există. Nimic nu există. Crezi că ploaia asta inversă există? Numai tu o vezi. O vezi în mintea ta. Acolo a murit și taximetristul care te-a stropit. Te-ai gândit ah, ce-aș vrea să te văd mort, erai nervos, și gata. A intrat într-un pom. S-a dus. Mintea este un motor neobosit, Scriitorule. Rotițele se învârtesc, uneori cu viteză mare, alteori cu viteză mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în alt măr, într-o altă viață, într-o altă iluzie? Găsește tu răspunsul. După atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du-te acasă și găsește răspunsul. Dă cu laptopul de pământ. Sau dă-i foc. Stropește-l cu benzină și arde-l. Du-te în debara. Apucă geamantanul, deschide-l, stropește banii cu benzină, dăle foc. Purificare prin ardere. Spune-i cum vrei. Dar numai în felul acesta (cu toate că nimic nu este sigur, totuși, surprizele dau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du-te acasă și găsește răspunsul. Dă cu laptopul de pământ. Sau dă-i foc. Stropește-l cu benzină și arde-l. Du-te în debara. Apucă geamantanul, deschide-l, stropește banii cu benzină, dăle foc. Purificare prin ardere. Spune-i cum vrei. Dar numai în felul acesta (cu toate că nimic nu este sigur, totuși, surprizele dau buzna peste tine exact atunci când te aștepți mai puțin) poți scăpa de Magician. Și de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul creionat în minte, iată-i pe amândoi, lipiți unul de celălalt, mâna sa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
George Încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la sine În timp ce vărul George stătea cu burta la soare pe cele mai frumoase plaje din lume. Secretul, ne dezvăluise vărul George În fața unui morman de mititei bine stropiți cu bere la Terasa lui Chioru’, unde se găseau cei mai buni mititei din tot Bucureștiul, era să nu mai cauți să Înțelegi lumea, ci să o instrumentalizezi. „Ascultă-mă pe mine“, spusese vărul George ștergând-și cu un șervețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
George încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la sine în timp ce vărul George stătea cu burta la soare pe cele mai frumoase plaje din lume. Secretul, ne dezvăluise vărul George în fața unui morman de mititei bine stropiți cu bere la Terasa lui Chioru’, unde se găseau cei mai buni mititei din tot Bucureștiul, era să nu mai cauți să înțelegi lumea, ci să o instrumentalizezi. „Ascultă-mă pe mine“, spusese vărul George ștergând-și cu un șervețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce sunt și cum te contorsionează umilirile, dar, și cum te fac să te simți, În al nouălea cer, zvâcnirile fulgerătoare ale clipelor, când, te simți stăpân pe creasta valului; au Înghițit noduri, au tăiat În carne vie, și-au stropit deserturile meselor cu dulci și frumos mirositoare speranțe, mă rog, au servit, cam Întreg meniul unei al dracului de zguduitoare campanii electorale. Și au convins, În foarte mare măsură, electoratul, de voința, de făgăduințele, de realmente realizabilele și mult binefăcătoarele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]