2,009 matches
-
Cristos é fermata a Eboli. Atunci, Înainte de război, Cristos se oprise la Eboli, dar pe urmă a mers mai departe... Unde sunt mlaștinile, unde-s țânțarii, latifundiile și malaria? Uite curți cu două automobile, livezi de portocali și măslini În locul stufului de altădată, câmpurile Îngrijite... Se bucură de ele, pentru că aceasta este acum țara lui, dar Christa de ce e atât de posomorâtă? S-a rătăcit În amintirile ei, așa cum face când iese de pe autostradă și pierde, de fiecare dată, intrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de colegii de facultate, de tot ce-a fot mai frumos În viața mea se terminase. Am plecat la gară. Mai aveam două-trei ore până la plecarea trenului. Vis-a-vis de gară, se afla parcul Ciuperca, mai degrabă un lac Înconjurat de stuf (În unele zone),de formă circulară, având o bandă lată, asfaltată pe unde se putea circula cu mașina. În capătul opus se afla un restaurant, iar din loc În loc, mici cafenele din lemn. M-am așezat pe o bancă, În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la taifas cu broaștele. -Ce ați avut azi noapte, drăgălașelor? Din cauza voastră am adormit târziu. M-am foit ca de moarte în așternut, ascultând concertul vostru. -Iurac, iurac! zise-o broască de pe lac ... -Uf! Uf! Ce năduf! zise alta de sub stuf ... Iar din micul păducel; -Iuroc! Iuroc! zise repede un brotăcel, vremea bună vrea să vină ... de ce stai și te gândești și de fel nu te grăbești, ca treaba să o gătești”? ... -Bine, bine, am înțeles, că timpul va fi frumos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a bucurat. Noaptea se apropia cu pași repezi, roiurile de libelule au încetat vânătoarea pentru că purecii s-au aciuat împreună cu țânțarii până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că o parte din apă a fost deversată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să începem jocul; voi vă veți lupta iar eu voi urmări și voi mâzgăli cu acest băț, câte o linie pentru săgețile care lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor după care să înceapă a trage cu arcurile. La rândul ei, Adela și-a desfăcut broboada
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca într-o zi ele să găsească un ținut unde se poate face rost de un asemenea produs. șase în al cincilea loc: broscuțele țestoase de galapagos organizează o mică petrecere în cinstea ta, greierii-de-modă-veche își folosesc dibaci instrumentele prin stuf, pe mal sunt aranjate, cu câte un număr în dreptul lor, toate carapacele, tu dansezi cu fiecare broască țestoasă în parte, sacra-mamă a broaștelor țestoase scrâșnește din dinți de bucurie, tunetele de la miazănoapte anunță ploi care vor face ținuturile să rodească
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
copilăriei mele pescarii de pe malurile lui sunt foarte înțelepți și nu se mai sperie de nimic pietrele care ajung în luncă poartă urmele șlefuirii blânde a apelor dulci sunt mici sirene, cafenii, aurii, chihlimbării, care și acum ademenesc copiii prin stuful înalt, pe unde se aud mișcări fără să se vadă ființe. singuratică, port apele dulci ale acestui fluviu în suflet și pe buze te aștept să te oglindești în ele, să îți potolești setea cu ele. șase în primul loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Hanbei și, chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard de lemn, dar, peste rogojinile de stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide întârzia prea mult cu întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi, un timp, în lungul drumului. În sfârșit, își văzu stăpânul venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite de rouă, până se ajungea la pagoda Templului de la Răsărit. Trupurile neînsuflețite zăceau împrăștiate la rădăcina brazilor, pe marginea drumului, în mijlocul acestuia și aproape oriunde se uitau soldații. Toți morții păreau să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceeași clipă, dinspre Râul Enmyoji se auziră strigăte de război și detunături. Era Ora Maimuței. Râul Enmyoji, la răsărit de satul Yamazaki, era un afluent al Râului Todo. Zona unde se întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji, poate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o sută de leghe. Am intrat într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Mergeți în liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la baltă -, exact așa cum ați făcut dumneavoastră pe tablă, până când n-a mai rămas apă decât în mijloc, cam atât cât să umpli o găleată. Iar la un moment dat s-a evaporat și aia. N-a mai rămas decât stuful... Domnul Panciu a înțeles asocierea și râde dezarmat. Îi răspunde lui Chițu că da, înțeleg că îți arde de bancuri și să știi că atunci când am spus că vreau să vă mai înviorez cu câte o glumă, asta înseamnă că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite, dar Culae se așeză direct pe jos, sprijinindu-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască printre oameni, în civilizație, în paturi moi și pufoase, cu bananele mici și verzi, cum îi plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O plictiseau, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în același timp în inimă sau, în sfârșit, pe unde au crezut ei că stă inima mea de maimuță antropomorfă și vorbitoare. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuia să se țină după ei. Coliba la care ajunseră mergând de-a lungul malului, la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru. Pe jos avea pământ, acoperișul, de stuf și trestie se sprijinea pe un stâlp central, iar zidurile erau lipsite de orice podoabă. În fund, pe un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Păi cu ce să-i leg? Tot cu sârmă, că-mi trimitea soră-mea. Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la paie am fost trimis la stuf. Aici însă nu trebuia să tai sau să balotez, ci să fac din stuf hârtie. Proces tehnologic greu, care mi-a mâncat cei mai buni ani ai vieții. De-aia nu prea suport hârtia, fac alergie la cărți. Când văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la paie am fost trimis la stuf. Aici însă nu trebuia să tai sau să balotez, ci să fac din stuf hârtie. Proces tehnologic greu, care mi-a mâncat cei mai buni ani ai vieții. De-aia nu prea suport hârtia, fac alergie la cărți. Când văd o carte și știu cât stuf a fost tratat pentru ea, mă apucă bruiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tai sau să balotez, ci să fac din stuf hârtie. Proces tehnologic greu, care mi-a mâncat cei mai buni ani ai vieții. De-aia nu prea suport hârtia, fac alergie la cărți. Când văd o carte și știu cât stuf a fost tratat pentru ea, mă apucă bruiajul. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, după șapte ani am fost mutat și avansat, deoarece între timp făcusem o invenție. — Ce invenție? întrebă îndatoritor robotul TESA Stejeran 1. — Inventasem o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]