2,132 matches
-
fie dintr-un punct de vedere pur teoretic, fie din perspectiva consecințelor lor practice. Să nu credem totuși că spiritul câinilor e ca un nor de vreme bună care trece ușor, ca o dimineață de primăvară scăldată într-o lumină suavă, ca un eleșteu de grădină pe care plutesc lebede albe, dacă ar fi așa n-ar începe Găsit să scheaune, brusc, jalnic, Și eu, și eu, spunea el. Pentru a răspunde la o asemenea dezlănțuire a unui suflet necăjit, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit. Pe măsură ce sapa se apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească Între ele, să se ucidă și să moară. Soarele va fi oare mai puțin strălucitor din această pricină, vinul va fi mai puțin suav? — Coboară-ți glasul, Omar, Îl sperii pe copil. Și În odăile Învecinate sunt urechi care ascultă. Omar se Încăpățânează: — Nu m-ai chemat tu oare ca să-mi ceri sfatul? Ei bine, am să ți-l dau fără ocolișuri: părăsește această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu apucăm, lăzile erau pe terminate. Tânărul logodnic zâmbea batjocoritor. M-a găsit tocmai pe mine mai reprezentant, șuieră el nervos spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se zbârcesc, Numai tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967, Iași) „Lirica Otiliei Cazimir are atributele specific e unei feminități delicate. E suavă, plastică și colorată. Poeta e captivată de teme legate de viața sentimentală (iubirea stă pe primul pl an). Constantin Cioraga Din prefață la „Poezii” 1928‐1963, Editura pentru literatură 1964 BIOGRAFIE Măicuța lui fusese dulce și frumoasă. Stăteau la margine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucurie poetică a impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute, Van Gogh la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din orice mi-ai spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper. Fără sprijin Ce rost mai am și de ce mai sunt, Dacă nu pot să-mi completez colțul mulțumirii Cu ființa suavă, cu un blând alint, Descifrând astfel misterul iubirii? Aș vrea... ca atingându-ți palma, Să știu că am găsit un sprijin, Să realizez că am găsit urma, Înspre feminismu-ți blajin. Nici noaptea nu mă mai adoarme, Nici toate din juru-mi
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră în întâmpinarea Reginei înconjurată de mii de Elfi suavi, iar goana plină de farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost îndelung studiată și apoi trimisă Ministrului Matematicii la București. După trei zile sosi prin fax răspunsul: Întrucât Profesorul Moș Eveniment și-a depășit atribuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și l-a aruncat pe amândoi în așa fel încât acum eram acoperiți în întregime. Puse o mână pe pieptul meu și capul pe umărul drept și în cea mai suavă voce îmi zise: Somn ușor! Sunt aproape sigur că în continuare a șoptit și "iubitul meu", dar impresia asta poate fi din nou pusă pe seama oboselii mele groaznice și a dorinței arzătoare de a fi iubit de ea, năzuință care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și îmi topea plăcut pielea ce rămânea unde fusese și înainte, gândurile păreau să-mi dispară, să se evaporeze. Mâna caldă îmi întoarse leneș capul de la fereastră și o voce suavă îmi șopti în ureche: Deschide ochii! Era Ana, dulcea mea Ana. Părea atât de frumoasă în lumina tânără a dimineții... Ochii îi păreau oceane de liniște și de compasiune, iar obrazul îi era alb ca o petală de trandafir. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era Ana, dulcea mea Ana. Părea atât de frumoasă în lumina tânără a dimineții... Ochii îi păreau oceane de liniște și de compasiune, iar obrazul îi era alb ca o petală de trandafir. Părul i se revărsa pe umerii ei suavi și dulci și era incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a mă scula eu, zise încet ca o mustrare mieroasă. De ce nu m-ai sculat și pe mine? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mânerul părea a fi nimic mai mult decât o prelungire a tecii. Până și plăselele erau minunat lucrate. Tulpini de argint porneau din vârful tecii și se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză suavă sau cu câte o floare ce nu făcea decât să-i sporească frumusețea. Mâna i se crispă pe mâner. Vru s-o scoată din umbra amorțelii din interiorul tecii, dar nu putu. Timp de o clipă, păru să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uita la ea și vedea numai ce dorea, iar ea se uita în ochii lui și vedea că nu mai trebuie să se ferească de ce simte. Își ridică mâna slăbită și o așeză pe obrazul său alb și îl mângâie suav. El făcu același lucru. Îmi pare rău că nu ți-am zis de tatăl meu... Te înțeleg. Nu-i nimic. Dar... Nu o lăsă să mai spună nimic și o sărută ușor, luându-i răsuflarea. Își ridică fața de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la Design, nu ? Pe bune acum, Tristan n-ar putea să arate mai tare ca un gay nici dacă ar purta colanți din piele de leopard, ar avea În mână o poșetă și s-ar vântura Încoace și-ncolo fredonând suav hituri de-ale Barbarei Streisand. — Nu, zic, reușind cu greu să-mi mențin sobrietatea. Nu mă văd cu Tristan. — Foarte bine ! spune Connor, dând aprobator din cap de parcă tocmai ar fi marcat o sută de puncte și nu prea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perete Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii în zidul gros de cărămidă, căldura năvălea în valuri. Afară era
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă,pentru poetul G.G. Ursu actele și faptele istorice nu sunt deosebit de clare: „Bârladul meu e-o apă și-un oraș,\A fost întâi orașul,a fost apa ?\ In mine cânta un pian gingaș,\Suav,din adâncimi, îi sună clapa.” Un lucru este cert pentru turiști,bârladenii sunt oameni primitori. In lucrarea sa, „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir ne amintește: „...unii așteaptă cu masa de prânz până la al nouălea ceas din zi și,ca să nu mănânce
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Jones”. Insă acțiunea se desfășura la Londra. A doua zi,în tren,povestesc intriga acestor filme unor colege de navetă.Lămâița,fräulein doktor,mă întrerupe și mă întreabă curioasă: ”Juca și o actriță roșcată?”.Îi confirm. Drept mulțumire îmi cânta suav o arie de Bizet: „Amoru-i un copil pribeag ce n-a știut de lege niciodată; de nu ți-s dragă,tu-mi ești drag, și de mi-ești drag,să te păzești!”. Sincer să fiu,mă tem de o nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]