3,238 matches
-
criza identității care se presupune că ar sta la baza sentimentului alienării prezent în unele opere poetice, pe de altă parte, eforturile definirii subiectului absolut al artei se canalizează în direcția reelaborării conceptului de identitate ca o categorie înscrisă în subiectivitatea eu-lui, dar indisolubil legată de alteritate. Conceptul de alteritate la care se referă această abordare nu este însă cel al unei alterități alienante, concept care s-a întemeiat pe perspectiva freudistă a scindării eului creator și care a prilejuit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea morală, condiție a umanității noastre ființă”, cheia acestei Înțelegeri fiind responsabilitatea pentru Celălalt. Responsabilitatea a fost desemnată În nenumărate moduri: „capacitate”, „sentiment”, „virtute”, „Îns ușire” (a conștiințeiă, „principiu”, dar niciodată ca „structură” a subiectivității. Într-adevăr, pentru Emmanuel Lévinas, responsabilitatea morală se prezintă drept structura esențială a subiectivității: În primul rând pentru că responsabilitatea este Întotdeauna responsabilitate pentru Celălalt, dintru Început, chiar din momentul În care Eul ia contact cu lumea (În care Celălalt există
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
acestei Înțelegeri fiind responsabilitatea pentru Celălalt. Responsabilitatea a fost desemnată În nenumărate moduri: „capacitate”, „sentiment”, „virtute”, „Îns ușire” (a conștiințeiă, „principiu”, dar niciodată ca „structură” a subiectivității. Într-adevăr, pentru Emmanuel Lévinas, responsabilitatea morală se prezintă drept structura esențială a subiectivității: În primul rând pentru că responsabilitatea este Întotdeauna responsabilitate pentru Celălalt, dintru Început, chiar din momentul În care Eul ia contact cu lumea (În care Celălalt există dejaă; În al doilea rând, pentru că responsabilitatea nu se originează nici exclusiv În natura
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
rând, pentru că responsabilitatea nu se originează nici exclusiv În natura Eului și nici a Celuilalt; este rezultatul „Între” - lui (de l’entre euxă, adică expresie a unui raport. Pentru Lévinas, această responsabilitate pentru celălalt nu este un simplu atribut al subiectivității, ci definește Însăși structura subiectivității: “Subiectivitatea se construiește În Însăși mișcarea prin care este responsabilă pentru altul ce merge până la substituirea pentru celălalt.” Este vorba de a Înțelege identitatea Însăși a eului uman, plecând de la responsabilitate, adică plecând de la Încărcarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
originează nici exclusiv În natura Eului și nici a Celuilalt; este rezultatul „Între” - lui (de l’entre euxă, adică expresie a unui raport. Pentru Lévinas, această responsabilitate pentru celălalt nu este un simplu atribut al subiectivității, ci definește Însăși structura subiectivității: “Subiectivitatea se construiește În Însăși mișcarea prin care este responsabilă pentru altul ce merge până la substituirea pentru celălalt.” Este vorba de a Înțelege identitatea Însăși a eului uman, plecând de la responsabilitate, adică plecând de la Încărcarea eului cu această responsabilitate pentru
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nici exclusiv În natura Eului și nici a Celuilalt; este rezultatul „Între” - lui (de l’entre euxă, adică expresie a unui raport. Pentru Lévinas, această responsabilitate pentru celălalt nu este un simplu atribut al subiectivității, ci definește Însăși structura subiectivității: “Subiectivitatea se construiește În Însăși mișcarea prin care este responsabilă pentru altul ce merge până la substituirea pentru celălalt.” Este vorba de a Înțelege identitatea Însăși a eului uman, plecând de la responsabilitate, adică plecând de la Încărcarea eului cu această responsabilitate pentru celălalt
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sunt Eu numai dacă sunt eu responsabil. Eu pot să mă substitui tuturor dar nimeni nu se poate substitui cu mine. Aceasta este identitatea mea inalienabilă de subiect.” Astfel, Lévinas vorbește de responsabilitatea morală ca structură esențială, originară, fundamentală a subiectivității. Aici este un paradox: responsabilitatea constă În a mă dirija spre celălalt În ciuda mea. Nu există alegere. Subiectivitatea, dincolo de orice libertate sau non - libertate este obligată structural față de aproapele său: identitatea subiectului ține de imposibilitatea de a se sutrage responsabilității
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
substitui cu mine. Aceasta este identitatea mea inalienabilă de subiect.” Astfel, Lévinas vorbește de responsabilitatea morală ca structură esențială, originară, fundamentală a subiectivității. Aici este un paradox: responsabilitatea constă În a mă dirija spre celălalt În ciuda mea. Nu există alegere. Subiectivitatea, dincolo de orice libertate sau non - libertate este obligată structural față de aproapele său: identitatea subiectului ține de imposibilitatea de a se sutrage responsabilității, Însărcinării cu altul. Există, aici, o pasivitate a subiectului În fața intervenției responsabilității, care ne amintește de maniera În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Îi permite să fie responsabilă. Lévinas denunță această reducere a responsabilității de către predecesorii săi la un logos care nu este un dialog, ci un monolog al Ființei cu propria sa mișcare de a fi. Înțelegând responsabilitatea ca structură determinantă a subiectivității, Lévinas o situează nu În ființă, „unde ea nu răspunde de nimic și de nimeni”, ci În intriga lui „alt - fel - de - a ființa”. Ea se articulează, mai precis, În „eteronomia Întâlnirii” (cu Celălaltă care Întrerupe autonomia conștiinței individului, asigurând
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ființă, „unde ea nu răspunde de nimic și de nimeni”, ci În intriga lui „alt - fel - de - a ființa”. Ea se articulează, mai precis, În „eteronomia Întâlnirii” (cu Celălaltă care Întrerupe autonomia conștiinței individului, asigurând trezirea morală a subiectului. Astfel, subiectivitatea responsabilă se articulează mai Întâi În deschiderea către Celălalt, care există Înainte de orice cunoaștere, Înainte de orice intenționalitate a conștiinței: “Nimeni nu mai poate găsi legea acțiunii sale În adâncul sufletului său [...] Pentru ca eu să-mi cunosc injustiția - pentru a Întrezări
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și care este fundamental etică 200, subiectul este convocat imediat să răspundă nu numai de actele sale ci și de cele ale Celuilalt. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea morală, condiție a umanității noastre Dar, „Oare - se Întreabă Lévinas- subiectivitatea nu va fi primit, prin convocarea de a compărea dincolo - de - ființă, și dincolo de Înlănțuirea rezonabilă a propriilor semnificații, o nouă identititate? (s.n.Ă” Si oare, această nouă identitate nu este chiar esența umanității noastre? Responsabilitatea - principiu fondator al unei
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este În drept să ne ceară socoteală pentru actele noastre sau, cel puțin să ne considere responsabili pentru consecințele dezastruoase ale acestor acte. Noțiunea de responsabilitate se Încarcă cu un sens nou: În această nouă accepțiune, responsabilitatea este constitutivă de subiectivitate: „...În definitiv identitatea subiectului etic poate să se afirme În acest mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai este o modalitate ce exprimă esența ființei: „Dezinteresarea suspendă esența. Dincoace sau dincolo de esență, dezinteresare și gratuitate, ruptura de esență este etică”. Din punctul de vedere al ființei morale el este „condamnat
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
infinita Înălțime a Însăși ființei În beneficiul căreia se exercită actul de bunătate. Dumnezeu nu ne comandă decât prin oameni pentru care merită să acționezi.” Responsabilitatea pentru Celălalt vine de dinainte de orice asumare liberă a faptelor și acțiunilor, deoarece definește subiectivitatea. Sartre spunea că „De fapt, noi suntem o libertate care alege, dar nu noi alegem de a fi liberi: noi suntem condamnați la libertate”212. Exact În aceasta constă inversiunea raportului responsabilitate - libertate pe care ne-o propune Lévinas: suntem
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să începem să ne interogăm și mai mult asupra statutului criticii literare în ziua de ieri și de azi. Am dori să stabilim, dacă acest fapt este viabil, limita dintre constrângere și libertate într-o recenzie de carte, granița dintre subiectivitate și distanțarea de carte prin scris. Cum ați defini sintagma "critică literară"? Ați fi de acord cu paradoxul că o astfel de activitate intelectuală înseamnă de fapt scrierea unei ficțiuni și nu o opinie despre ficțiune? Puneți o întrebare evident
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
obiectul lor. Or, critica și istoria literaturii nu pot fi funcționale într-o cultură, dacă nu se întemeiază pe principii și norme, cât de cât obiective, în încurajarea și selectarea valorilor. Și totuși, ce este omeneasca obiectivitate, decât o paradoxală subiectivitate acceptată de toată lumea? Chestiune de inteligență și talent persuasiv în afirmarea unui punct de vedere. Cel mai asiduu teoretician al criticii literare făcute cu artă și program, în aria culturii noastre, a fost Călinescu. Împotriva rigidității maioresciene, el admite că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
discurs total opus a ceea ce tocmai am descris. Discursul trebuie să fie heterocentrat, în care locutorul folosește rar persoana I, utilizează puține verbe ce exprimă judecata și aprecierea personală, concentrându-se pe un discurs descriptiv în care intervine puțin propria subiectivitate. În acest sens, astfel de emisiuni nu oferă telespectatorului acest gen de discurs și nu favorizează nici o formă de cultură sau de angajament politic. Concluzie Numeroși sociologi și psihologi au insistat asupra faptului că societatea în care trăim favorizează în
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
au trecut și poate mai trec încă nepercepute sau neapreciate la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de efectuat într-un anumit interval de timp. Prin această teorie, Walras pune pentru prima dată în evidență existența unei cereri individuale de monedă. Este aceasta măsurabilă? Dificil de spus, fiind o problemă ce ține mai mult de psihologia și subiectivitatea individului. Teoretic, putem însuma cererile individuale de monedă și obține cererea globală. Ei trebuie să i se opună o anumită ofertă de monedă, o cantitate de bani care să satisfacă cererea. Oferta pusă în circulație de organismele monetare poate fi
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius Daniel Popescu 30 Spațiul sinelui "gemelofagia" 49 Politica și condeierii 54 Dominique StraussKahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză 58 Cine face cărțile? 63 La ce bun romanul? 67 Literatura rescrierii 72 Subiectivitate și limbaj 76 Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... 80 Dragostea fin de siècle 86 2. PREMII LITERARE (20102013) 97 O familie de mincinoși 99 Moartea de hîrtie 102 Men in black 105 Toamnă belicoasă? 110 Sun Tzu à
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
produsul finit, oricît de reușit, e secundar în comparație cu procesul, cu "facerea" unui text, în care autorul, naratorul, personajele și cititorii sunt deopotrivă implicați, opera rămînînd astfel deschisă, infinită, nesupusă reificării, iar literatura evoluînd sub semnul dinamismului complice și al intertextualității. Subiectivitate și limbaj Pînă la teza de doctorat cu același titlu a doamnei Raluca Bădoi (Cluj), filosofia lui Emmanuel Lévinas, deși în mod evident legată organic de problema transcendenței, nu a fost privită din perspectiva novatoare și dinamică a transdisciplinarității. De
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și oportun în analiza viziunii celui care, excedat de raționalitatea sterilă a abordării ființei umane, s-a străduit toată viața să caute și să dezvăluie vocea Celuilalt și calea spre Altul. Și aceasta, printr-o percepție cu totul specială a subiectivității, în care subiectul, traumatizat de propria-i prezență, de propriu-i trecut, se "dezbracă" de sine pentru a se oferi celuilalt, un subiect puternic prin neașezare, prin ființarea pe cale, fără răgaz, prin riscul asumat de a-și pierde orice autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică. Pasiunea și plăcerea descoperirii lui Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe fondul unui dialog fertil cu spiritualitatea iudaică, dar și cu cea creștină. Poate că cea mai evidentă, deși diafană și greu sesizabilă întîlnire dintre teoria lévinasiană și transdisciplinaritatea în cheia căreia autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
transdisciplinare, și fragila dar indispensabila punte a lui între, care să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi, ci merge mai adînc, spre acel a-topos unde Infinitul poate investi chipul orizontal pentru a-i conferi verticalitate spiritual:. Faptul de a se întreba și a se interoga nu suprimă răsucita îngemănare a Aceluiași și a Altuia în subiectivitate, ci trimite la aceasta. Este vorba de o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]