12,569 matches
-
flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor/ pot să-ți spun/ că va rămâne nescris. Căci dacă l-aș scrie,/ cine s-ar osteni să-l citească". Universul este absurd și fantastic, poetul însuși ne trimite la Poe. Mihai Ursachi subordonează formula poetică stării lirice pe care vrea să ne-o transmită; poeme în proză, versuri albe sau versuri în care ceea ce ne comunică este limpede și deschis, de structură clasică: "mi se păru ciudat ca tu la ora aceea/ sa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
M. Ion, viața este o permanentă, vânătoare. Dar roata mai reprezintă și trăsături umane: mândria rănită, orgoliul nemăsurat": "Priviți aceasta-i roata: o inimă de cerb/ înjunghiat azi-noapte, de-un fir de iarbă neagră". Și toate la un loc se subordonează ideii repetării în timp, și deci a imposibilității evaziunii și a depășirii. În același circuit existențial, ea, roata "trece fără umbre prin goluri mari de cer/ și vremea/ scursă-n urmă, și-azvârle, înainte/ rostogolind pe cele de azi un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se visează fecioare. Poemul "Început" se desfășoară ca o rugăciune: "Dă-ne nouă pâinea și scapă-ne de frigul amar." Universul se subordonează unor sentimente pe care poetul le încearcă: dragostea de țară, sentimentul victoriei, ușoara melancolie, starea de veghe: "nu-mi pot uita armele/ puse în cruce deasupra/ pretutindeni și în somn îmi duc/ arcul legat la încheietura mâinii". Un anume sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capacitatea de cuprindere spirituală și intelectuală renascentistă, ci și pentru o trăire existențială teribilă, printr-o prelungire a organelor de relație, ele devenind independente de restul trupului, care le încorsetează capacitatea de a lua în stăpânire realul. Totul însă se subordonează setei de a atinge absolutul. "Marele gând", "Duhovnicul", sau "Pescarul" reprezintă aceste limite spre care tinde omul de la naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Vezi și poemele "Fix" și "Gheață".) "A nu-ți părăsi de-a pururi matca/ Fiind și tămăduitor și accident și rană/ A nu voi să te aventurezi, a fi interior de sferă/ Aceasta e condiția umană." Condiția noastră umană este subordonată gândului ("O lume de noapte și de zi"). Gândul de fapt nu reprezintă ideea, ci o exteriorizare a organelor de relație: " Gândul, pământ plin de ochi și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
omenirii. Ce-a făcut omenirea cu armele de care a dispus până acum, o știm prea bine; ce va face cu cele pe care i le pune la dispoziție descoperirea mea, ne putem lesne închipui... Toate faptele mele le-am subordonat acestui raționament... Am fost un om sărac, am avut o nevastă și trei copii... Universitatea îmi oferea celebritatea, industria bani. Avere! Ambele căi erau însă pline de primejdii. Ca să apuc pe una dintre ele ar fi trebuit să public rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu momente de mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul personajului. Fără multe artificii tehnice, cu o siguranță manifestă a elaborării compoziției cadrului, Nicu Stan conferă imaginii expresivitate prin precizie și realism, subordonând tentația forma lismului ideilor solicitate de regizor. Unghiurile și încadratura imaginii filmului conferă valoare și adevăr vieții personajelor urmărite cu discreția unui autentic descoperitor de universuri situate dincolo de aparențe. Coloana sonoră (Nicolae Ciolca) recompune din tăceri și zgomote drumul aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
propriu la întrebările noastre) că cinematografia a ignorat multă vreme un adevăr vechi de când lumea: sufletul oricărui film este autorul, emoția actului artistic rezidă din comunicarea directă și misterioasă dintre actor și public, scopul suprem, zeul absolut căruia i se subordonează total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în "culise" sub masca discreției și modestiei asumate, un fel de Talleyrand nu mai puțin temut, crud, diplomat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ridicat la un rang înalt lirismul lui, închizând drumul spre umorul burlesc și spre cunoașterea climatului de deriziune care străbate această operă. Ce mă interesează pe mine este alerta unei lumi somnabule, excitată de un eveniment erotic, lume ce își subordonează reacțiile într-o mascaradă ce permite dezvăluirea. Găsiți similitudini semnificative cu lumea noastră? Cred că epoca mă obligă să citesc astfel opera și să caut conecțiile. Sebastian s-a retras din criza prin care trecea România, dar această retragere nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o morală [...], dar măcar alegerile și deciziile ar putea fi clarificate". Edgar Morin, pentru care "omul" înseamnă "individ, societate, specie", evocă deficiențele individualismului epocii. După el, evoluția civilizațiilor e martoră la promovarea individului, "slăbirea vechilor solidarități de grup care îl subordonau unei instanțe colective sau unei ierarhii...". El observă două tendințe contrare: tendința spre individualizare, care "nu ajunge la o înflorire fericită dezvoltîndu-se, ci prezintă perturbări și tulburări", și cea opusă, spre comunitate sau religie, pentru a exorciza tendința spre nihilism
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
este comun în înțelegerea sensului" ajungem numai dacă pornim de la corelațiile obiectivate ale trăirii. În cap. III (3) vom arăta că "trăirea" lui Dilthey nu este în nici un caz lipsită de reprezentativitate și de semnificație suprapersonală și că ea se subordonează principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bazându-se pe rezultatele "mai abstracte" ale celei anterioare ei în această succesiune 167. Comte îi rezervă psihologiei pe care în Einleitung..., iar apoi în Ideen..., Dilthey va pune atâta preț în fundamentarea științelor spiritului un rol minor: ea "este subordonată, ca fiziologie cerebrală, biologiei și pentru rest sociologiei"168. Constantin Antoniade are dreptate când afirmă că filozoful francez își motivează atitudinea într-o manieră specifică "realismului naiv"169. Argumentul lui Comte sună astfel: "Printr-o necesitate neînvinsă spiritul omenesc poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
expresia acestei îngrădiri; că, într-un fel sau altul, el trebuie să lase loc speculativului"180. Apelul la rațiune reprezintă renunțarea la o cunoaștere limitată, secvențială programatic susținută de pozitiviști și deschiderea spre o universalizare a cunoașterii, chiar dacă aceasta este subordonată de Comte unor nevoi practice 181. Or, către o astfel de cunoaștere tind la rându-le, cu mijloacele lor specifice, atât religia, cât și metafizica. De vreme ce încearcă să le ia locul, știința ar trebui să răspundă acelorași nevoi spirituale pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce luau în dezbatere limitele cunoașterii" (s.n.). 58 Ibid., p. 162. 59 Ea este "prima și cea mai elementară dintre științele particulare ale spiritului" și se diferențiază de asociaționism ca "știință explicativă, care, fiind ipotetică potrivit naturii ei, caută să subordoneze simplelor ipoteze realitățile vieții spirituale" (Dilthey, Einleitung..., p. 33). Subliniem încă de aici un aspect asupra căruia vom reveni în cap. III, 4: asociaționismului atomist, care pornește de la legile asociației stabilite de Aristotel (cf. ***, Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și cel al gândirii, precum și pentru înțelegerea modului în care acestea ajung să se identifice la eleați, redăm o explicație bine articulată a lui Hermann Cohen: "Spiritul începe să devină autonom atunci când se diferențiază de natură, pentru a și-o subordona. Dar diferențierea de natură se realizează prin diferențierea de senzație și de percepție, iar subordonarea prin relevarea spontaneității și purității gândirii; abia atunci se desăvîrșește diferențierea de senzație. Acesta este sensul doctrinei eleate despre unitatea dintre existență și gândire. Iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
amprentele unui <<stil>>" (Ființa istorică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 31-33). Ca "unitate originară" a unei conexiuni fundamentale în cunoaștere (Erlebniszusammenhang), "trăirea" lui Dilthey se înseriază într-o "conexiune a vieții" și nu este lipsită de reprezentativitate. Înțelegerea trăirilor se subordonează unui principiu hermeneutic pe care Dilthey îl aplică în mod consecvent ori de câte ori este vorba despre interpretarea faptelor, indiferent de natura acestora: cel al complementarității raportului dintre parte și întreg. Așadar, "trăirea" nu este un fenomen strict personal, fără relevanță, ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
argumente ca să privim cu circumspecție obiecțiile ce i-au fost aduse lui Dilthey în această privință. II. PROGRES ȘI DISCONTINUITATE ÎN VIZIUNEA ISTORISTĂ ASUPRA EVOLUȚIEI FILOZOFIEI Acest capitol cuprinde cele mai importante teme ale cercetării de față. Desigur, ele sunt subordonate temei principale, care pe baza ideilor enunțate aici va fi aprofundată în ultimul capitol dintr-o altă perspectivă, epistemologică. La început analizăm istorismul în genere, precum și viziunea istoristă despre filozofie. Urmărim să determinăm astfel condițiile de apariție, evoluția și caracteristicile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fundamentul normativ" al istoriei trebuie să semnalăm totuși o diferență semnificativă între cei doi istoriști. Droysen rămâne în mai mare măsură îndatorat speculației din epocă. Acest fapt este constatat chiar de către Dilthey, care în Construcția lumii istorice... arată că Droysen "subordonează istoria ordinii morale a lucrurilor" și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică"27. În schimb, pentru Dilthey este prioritară imanența vieții: sufletul însuși are o structură teleologică ("corelația structurală a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un simplu mijloc pentru un scop străin, care va trebui să fie în cele din urmă în afara istoriei, va fi deci supraistoric" (s.n.)55. Altfel spus, ea are propriu-i spirit (Zeitgeist) și se derulează în virtutea acestuia, fără a se subordona unui Spirit absolut, cum se întâmplă la Hegel. Cele înfățișate până acum creează într-adevăr impresia că istorismul (atașat de ideea unicității temporale sau valorice vezi I, nota 45) susține discontinuitatea. Logica noastră, cu operațiile ei antinomice, ne-ar determina
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire"(s.n.). Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile trebuie să ni se pară și "arbitrare": Nu există nici o istorisire a unui fapt cât de simplu, care să nu încerce totodată să ni-l facă intelibigil subordonându-l unor reprezentări generale sau unor concepte de sorginte psihică." Pornind așadar de la experiența dobândită, de la valorile și finalitățile recunoscute, individul și comunitatea caută să selecteze și să asocieze faptele de viață într-un tot inteligibil și semnificativ.113 Pe lângă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să fie "o știință universală a existenței". Promovând "o teorie a cunoașterii" pe baze teleologice, Aristotel îi conferă filozofiei o nouă dimensiune: "ca unitate a științelor, ea reflectă conceptual corelația obiectivă a realității" (s.n.)148. În acest fel, Stagiritul îi subordonează filozofiei științele particulare. Dilthey vorbește în continuare despre "școlile filozofilor", unde "discuția asupra principiilor" era dublată de o cercetare pozitivă, care a asigurat coeziunea științelor particulare. Continuitatea acestor investigații a făcut ca aici "să se constituie în răstimpul câtorva generații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și "ne apropiem de o asemenea perspectivă abia prin intermediul tuturor operelor artistice", tot astfel în fiecare dintre paradigmele filozofice "ne întâmpină aceeași unică lume" (dieselbe Eine Welt) sub forma în care-i apare ea unei "personalități filozofice puternice"; aceasta "îi subordonează uneia dintre atitudinile față de lume și unei categorii toate celelalte atitudini și categorii"216. Am putea spune la fel de bine că dacă o Weltanschauung sau alta nu satisface exigențele ultime ale "esenței filozofiei" die Weltanschauungslehre "ne apropie de viziunea integrală asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
legate de condiția "sistemului cultural"? În primul rând, faptul că există o autonomie la nivelul fiecăruia. Străbătând epocile, sistemul se cristalizează progresiv, diacronic, ceea ce ne conduce la ideea de continuitate, cu multiplele ei fațete. Dar sistemul ca atare nu se subordonează unei formule generale, unui concept totalizator, capabil să dicteze evoluția globală a tuturor sistemelor culturii la scara istoriei. Mai mult decât atât: neputând fi anticipată dintr-o perspectivă transcendentă, dezvoltarea lui este oarecum imprevizibilă; ea se derulează conform logicii lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la îndemână două mijloace principale: "Primul este înlănțuirea logică a faptelor diverșilor indivizi, înlănțuire din care iau naștere sistemele culturale. Celălalt este forța marilor unități de voință din istorie, care acționează consecvent în cadrul societății prin intermediul voințelor individuale, care le sunt subordonate." Aici, "acțiunea liberă și reglementarea activității, existența pentru sine și comunitatea se confruntă între ele", dar se află și într-o "relație reciprocă" (s.n.)108. Analizând corelațiile expresiei, mai surprindem următorul aspect, pe care l-am anunțat, de altfel, încă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în Einleitung... despre un triplu raport în funcție de care se structurează științele particulare (der dreifache die Einzelwissenschaften überschreitenden Zusammenhang): "Legătura (1) cu nexusul cauzal concret al tuturor stărilor de fapt și al modificărilor acestei realități, (2) cu legile universale ce-și subordonează realitatea respectivă și (3) cu sistemul valorilor și imperativelor proiectat prin raportul dintre om și corelația sarcinilor lui" (s.n.)110. În continuare, acest triplu raport poate fi corelat cu cele trei categorii de enunțuri specifice științelor spiritului. Astfel, enunțurile se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]