3,015 matches
-
evidentă. Una dintre metodele prin care puteți afla dacă sistemul dumneavoastră cutanat elimină bine substanțele reziduale este să aruncați o privire asupra transpirației. O piele sănătoasă transpiră prin toți porii la efort sau când este supusă la căldură. Picăturile de sudoare pot apărea în diferite părți ale corpului, nu numai la nivelul axilelor. Dacă nu transpirați prin toți porii, atunci eliminarea nu se face în mod normal. Alte indicii vă pot face atenți și vă arată clar că sistemul dumneavoastră sudoripar
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
piele Cele mai bune activități cu efect drenant pentru piele sunt cele care folosesc principiul transpirației. Printre acestea trebuie să amintim exercițiile fizice. Transpirația determinată de activitatea fizică favorizează eliminarea toxinelor, iar cu cât activitatea este mai susținută, cu atât sudoarea este mai încărată cu substanțele inutile pentru organism. Astfel, fie că practicați un sport de echipă, mersul rapid sau schi fond. Importat este să depuneți suficient efort pentru a transpira bine. Pentru a determina o transpirație și mai abundentă unii
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iar el ar fi sfârșit la mânăstire. Nu, nici să n-audă de mânăstire. El voia să fie catârgiu. Ploaia, vântul, zăpada, oboseala nu-l speriau. Îi știa pe catârgii: soseau din te miri ce alte ținuturi, se ștergeau de sudoare, își scoteau pălăria și intrau în cârciumă să bea ca niște adevărați domni. În cele din urmă s-a destăinuit. Catarinella dăduse de mâncare la găini și la porc și se așezase pe bancă să curețe cicoare. Ochii i se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă de Vocea care respira un aer ce nu venea din piept, ci șuiera, ca dintr-o conductă. Întinse pasul, dar podeaua nu-i răspunse. Ea cobora în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu știe toată lumea ? Unde e nenorocitul ăla de poștaș ? Ți-am spus să nu intre în casă în lipsa mea ? Ți-am zis ori ba ? Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era nicio trebuință la ceasul de dimineață târzie. Iar pe chipiu începea să se contureze un cerc de sudoare, ca o aură înăbușită. Astfel că, atunci când polițistul ridică privirile și îi întinse, în cele din urmă, actele, tresări : — Luați loc și așteptați, spuse el, arătând undeva, în spate. Într-adevăr, așteptarea. Partea cea mai grea. Polițistul se ridică din spatele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși câinii-lupi, asmuțiți cu bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească, rănile reîncepuseră să sângereze și să doară singure. Cu răsăritul în spate, umbrele lor se lungeau, despărțind malurile pe care trupurile zdrobite și năclăite de sânge, sudoare și urină abia se țineau să nu se prăbușească. „Or să se întoarcă“, bâiguiseră unii, înainte ca ușile să se închidă, băgând de seamă cu groază că, deși aceia plecaseră, umbrele lor rămăseseră, ca niște frontiere întunecate. Întinderea aceea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu sudoare. Ochii îi erau roșii de nesomn, de băutură înghițită pe nerăsuflate, de sângele năvalnic pe care vinișoarele subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului, concentrate să privească într-un singur punct. Iar pieptul îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a doua zi Puțică se trezeau, fără s-o știe, fiecare în locul celuilalt. Magdalena rămăsese cu ochii deschiși. Dacă adorm, se tânguia, n-o să mă mai trezesc. Lucică o privea cu nesaț, îmbrățișând-o, atunci când fruntea i se muia de sudoare. Avea acea disperare a dragostei care e cel mai potrivit leac împotriva somnului. Știa că, dacă ar fi adormit primul, ar fi murit în somn amândoi. De aceea rămâneau treji, privindu-se și visând că au adormit. Nu e nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtând în spatele urechii urma glonțului, un pistol din vremea războiului, purtat prin munți, fotografia împăturită a tânărului rege în uniformă, un ochi spart, din care curgea lumina închegată, ca albușul de ou. Pentru multe dintre ele, hainele îngroșate de praf, sudoare și sânge, pecetluite cu urmele vătămărilor ori spațiilor concentraționare, erau ele însele mărturii. Veneau, fără să se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde erați ? — Luați-o mai ușor, interveni bătrânul Coropciuc. Dar nu reuși nici cu o parte, nici cu cealaltă. Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al lui Maca explicase restul. Dacă vă e mai comod, ne mutăm la secție... — Nouă ne e bine și aici, spuse Tili. Ce am făcut ca să mergem la secție ? se miră Jenică, ducându-și mâna la frunte, ca să-și ascundă sudoarea. — Nu știu. Să-mi spuneți voi... Acum o oră, acceleratul de opt a lovit un om, în dreptul barierei. S-a mai întâmplat, spuse Tili. Dacă a văzut că s-a lăsat bariera, nu trebuia să treacă... — Știu și eu asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu își dorește vreodată o schimbare a lor sau a realității ce gravitează în jurul lor. Dezvoltarea implicită a vocabularului și sporirea aptitudinilor conversaționale sunt doar două criterii prin care omul cult își consolidează poziția de lider. Singurul dezavantaj al învestirii sudorii în efort pentru dezvoltarea culturală este oboseală psihică. Un om cult, ce poate fi auzit de o întreagă lume, isi șlefuiește prepetuu îndemânările citind și meditând, însă pentru a da randamentul maxim în procesul de asimilare informațională acesta trebuie să
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la început a simțit ceva durere, apoi, însă s-a arătat cineva, care ștergea mereu sudoarea de pe fața lui cu o pânză moale și rece și care îl îndemna să aibă curaj. De aceea, când au încetat suferințele, a spus că nu s-a bucurat, ci s-a întristat, căci, zicea că (a dispărut) l-a
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
se lăsa întotdeauna în umbră un al treilea personaj. Trebuie să-l fac să apară aici ca să ne reveleze o a doua pierdere de cinci franci. Atunci vom avea rezultatul întregii evoluții. Jacques Bonhomme este posesorul a 15 franci, fructul sudorii sale. Suntem încă în vremea în care acesta este liber. Ce face el cu acești 15 franci? Cumpără un articol de modă cu 10 franci, și cu acest articol de modă plătește (sau plătește Intermediarul pentru el) chintalul de fier
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai de seamă, persistă în unele situații. Deși munca a fost impusă de Dumnezeu lui Adam ca pedeapsă, semnificația acestei măsuri era că numai muncind omul intră în marele curent al naturii și al traiului în adevăr. Îndemnul biblic "din sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana" n-a fost un blestem, ci o binecuvântare, pentru că munca generează bu-curia, adevărul, morala, sănătatea, formarea ca-racterului, libertatea și progresul. Civilizația înseamnă progres în muncă, efort pentru procurarea și sporirea celor necesare vieții. În
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
însăși către înălțimi este suficientă pentru a umple un suflet omenesc. În glumă sau în serios, niciun efort nu este inutil: Sisif făcea mușchi. "Cel care vara la umbră se așază Iarna de foame va suferi; Iar cel pe care sudoarea nu-l înspăimântă, În liniște, pâinea el și-o va mânca". Iată un adevăr care a permis formularea: "Istoria oamenilor n-a fost niciodată decât istoria foamei lor". Citându-l pe Félix Leclerc: "Sunt trei lucruri bune pe lume: munca
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
frac, toți blonzi, cântând marșul din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vechi, revenirea asupra căilor acului de-a lungul pantalonilor sau eventual înlăturarea constipulațiunilor, din contra, pun la cale lumea toată, croiesc irigațiuni și scriu rețete pentru popoare întregi. Mulțimea acestor individe reformatoare ale universului trăiește toată direct sau indirect din sudoarea claselor pozitive, fără să li deie nici o compenzație prin măg... ulirile ei. De aceea vom face un serviciu nației arătând adevăratul teren pe care d-rul este mare. Cu acest scop publicăm din nou următoarea mulțămită publică: Târgoviște Subsemnatul suferind de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un cuvânt oriunde bună - starea unuia se traduce în apăsarea directă sau indirectă a unui altuia. O escepție par a forma Svițera și Statele Unite, dar par numai. Elveția trăiește prin esport industrial și prin toți indivizii câți aleargă ca să cheltuiască sudoarea fabricei și a țăranilor pe privirea dealurilor. America, pentru că clasa desmoșteniților găsește o avere neîmpărțită pe care și-o împarte, preriile. S-o vedem când s-or împlea. De aceea se vor vedea în toată omenirea două mari serii de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rachiul devenise o trebuință și această trebuință cerea împlinire. Care a fost rezultatele ei? O populație nesănătoasă, fără energie de caracter, fără energie economică, care își vinde munca pe băutură, o populație în care mortalitatea crește în mod înspăimîntător, iar sudoarea mînelor ei se capitalizează în mînile unui dement fără patrie, fără limbă, fără naționalitate... Nu e de mirat că influența austriacă e mare. 171 {EminescuOpIX 172} Să comparăm acum suma puterilor sociale de astăzi cu suma puterilor sociale de sub patriarhalul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cei dentîi sunt italieni de confesie izraelită; cel din urmă e jidan și nimic mai mult - adică dintr-un neam deosebit prin limbă, obiceiuri, fizionomie, apucături, religie, un neam care ne urăște pe noi românii deși trăiește din sângele și sudoarea noastră. [26 septembrie 1876] UN PRECEDENT CU TEMEI N. fr. Presse relatează într-o corespondență din București că un tribunal oarecare a refuzat unui evreu austriac înscrierea cumpărăturei unei case pe următorul considerent: Convenția încheiată cu Austro-Ungaria va fi în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]