2,316 matches
-
ale cuvîntului în texte vechi, e cert că forma actuală constituie o refacere modernă. Termenul este construit probabil prin analogie, din verbul a fura și sufixul -ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele din Internet am găsit recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii de echivalențe. Termenul apare în mesaje personale din Internet, în comentarii sportive, dar și în articole de publicistică politică: "a fost furăciune pe față" (euroechipe. 123start.ro); "să fi mirosit Guvernul că-i rost de o
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
ro). E cert că adjectivul furăcios ar trebui inclus în dicționarele noastre curente; în vreme ce furăciune ar mai putea aștepta, o vreme, în cele de argou și limbaj colocvial. În termeni jurnalistici, concluzia acestor observații ar fi o dublă știre: un sufix vechi și aparent neproductiv creează încă derivate, iar familia lexicală a verbului a fura se îmbogățește.
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
adaptată ca substantiv neutru, marcată de desinența de plural -uri, este asociată cu o semnificație tipică femininelor ( nume de profesie feminină). Mai mult: se reface un masculin hoster prin analogie cu numeroasele împrumuturi sau derivate în care -er apare ca sufix de agent pentru persoane de sex masculin (rocker, rapper, zvoner etc.).
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
ales în cel feminin (dar o asemenea impresie - prejudecată? - ar trebui dovedită), apar tot mai des unele diminutive adjectivale la modă, formații (neatestate de dicțioare; deși au fost probabil folosite spontan mai de mult, cel puțin în limbajul copiilor) cu sufixele -ic(ă) și -el. Asemenea diminutive se întîlnesc acum nu numai în oralitatea familiară, ci și în mesajele de pe Internet și chiar în presă. Sînt forme care irită adesea prin exagerare și afectare - alintare infantilă; putem constata unele reacții de
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
în schimb dulcișor), scumpic, scumpel (în DEX există doar scumpușor și scumpișor) și drăguțel (în DEX doar drăguleț, drăgulic, drăguliță). Diminutivele în discuție aparțin registrului familiar din mediul urban, în vreme ce în DEX apar echivalentele lor populare - rurale, tradiționale. De fapt, sufixul adjectival -el (pentru o formă de genul masculin) nu e surprinzător; el urmează tiparul cumințel, curățel, frumușel etc., caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar; și poate tocmai
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
mediul urban, în vreme ce în DEX apar echivalentele lor populare - rurale, tradiționale. De fapt, sufixul adjectival -el (pentru o formă de genul masculin) nu e surprinzător; el urmează tiparul cumințel, curățel, frumușel etc., caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar; și poate tocmai prin devierea de la modelul dominant (dar și printr-o eventuală tendință de regularizare a sistemului) s-ar explica preferința actuală pentru formele expresive, afective, în -ic, -ică
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
cloudsmagazine.com). Forma scumpic apare în contexte asemănătoare: „Poza 3 drăguț, scumpic, nu?”; „Un fluturaș scumpic!” (clopotel.ro); „Tu ești un scumpic, îmi ești tare drag, ascult cu multă plăcere muzica ta...” (guestbook.dr.myx), fiind concurată de cea cu sufixul -el: „koala (...) este un animăluț foarte scumpel” (FanClub Forum, iulie 2002); „ai un băiețel scumpel foc. Să-ți trăiască!” (co .mmunity. webshots. com); „Ești un scumpel, dulce de tot!!!” (sens.md). Afectarea diminutivală atinge uneori culmi greu suportabile, extinzîndu-se asupra
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au deformat idealurile moderne" (p. 10) ș.a.m.d. Chiar termenul paramodern sugerează o imperfecțiune față de standardele recomandate (e sufixul din paraliteratură, nu cel din paraleu; cititorul frustrat e totuși consolat să afle că statutul para- e aplicat și culturii franceze, sau chiar profesorilor titulari din universitățile americane). Mecanismul argumentativ e concesia: este recunoscut un mic bine, pentru a denunța
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
cu început sonor efectiv). Exprimarea simbolică a masei se face cu formula: nH&nD, respectiv număr de înălțimi în-pachet și număr de durate în-conjuncție („clipite” în momentul unei secvențe). Literar, convenind denumirea sunetului cu termenul de son, exprimăm masa prin sufixele generice de mono și pluri, sau cu cele particulare, indicând numărul înălțimilor în-pachet(ate): bison, tri-, tetra- etc. Exprimarea duratelor fiecărui son conjunct într-o secvență trebuie făcută în raport cu întreaga durată a ei. De exemplu: în registrul de octavă, fiecărei
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
al lui Alecsandri, cîteva pagini publicate în 1869 în Convorbiri literare. Cuvîntul cu care începe rechizitoriul pedanților este onoare (fostă onor). Cum nu există rațiuni de alfabet, sau de sistematizare a dicționarului - autorul lui amestecă, fără prea multă grijă, cuvinte, sufixe și sintagme - care să-l propună pentru primul loc, drama efeminatului onor arată, fără îndoială, rădăcinile unei probleme care rodea secolul XIX, trăgînd o punte de la româneasca "eretică" a lui Negruzzi la vederile Junimii. Onorul, acela al lui Budai-Deleanu (în
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
la nedumerire, de la nedumerire la decepție, de la decepție la aversiune. E interesant de observat că, spre deosebire de adepții lui Kant, Hegel, Schopenhauer sau ai altora, care se numesc kantieni, hegelieni, schopenhauerieni etc., zelatorilor lui Marx li se spune marxiști - cu un sufix specializat pentru opțiunile politice: socialiști, comuniști, fasciști, leniniști, troțkiști, hitleriști... A adera la marxism însemna, cu evidență, a te subordona unei politici, nu a subscrie unei gîndiri. O dată pasul făcut, gîndirea era dată în lături, în locul ei instalîndu-se dogma. Caracterul
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
Rodica Zafiu Sufixul -giu (cu varianta -angiu) a intrat în limba română prin împrumuturi din turcă, într-o epocă de influențe puternice, ajungînd destul de repede să fie un element productiv, atașat unor baze românești mai vechi sau mai recente pentru a crea noi
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
bostangiu, harabagiu, herghelegiu, toptangiu, bragagiu, lustragiu -, cît și termeni curenți, neutri - geamgiu, tinichigiu, macaragiu, barcagiu, camionagiu. În texte de acum cîteva decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care îl cuprind au intrat în sfera peiorativului prin evoluție semantică (de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
în 1939 (cu explicații etimologice și o listă bogată de cuvinte), Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943 (cu numeroase exemple de creații din presa anilor '30) și mulți alții. Iordan constata că "împotriva așteptărilor, acest sufix, care, prin originea lui turcească, pare a ne trimite la o lume oarecum îndepărtată, este neobișnuit de viguros"; lingvistul observa și "predilecția pentru teme recente" a sufixului, explicînd-o prin efectul stilistic de contrast care accentuează ironia. Din creațiile timpului, unele
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
din presa anilor '30) și mulți alții. Iordan constata că "împotriva așteptărilor, acest sufix, care, prin originea lui turcească, pare a ne trimite la o lume oarecum îndepărtată, este neobișnuit de viguros"; lingvistul observa și "predilecția pentru teme recente" a sufixului, explicînd-o prin efectul stilistic de contrast care accentuează ironia. Din creațiile timpului, unele s-au dovedit efemere - actagiu, bombagiu, declamagiu -, altele s-au impus și au pătruns în dicționare: biliargiu sau calamburgiu sînt înregistrate în DEX. Sînt mulți termeni în
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
cusurgiu, damblagiu, palavragiu, pomanagiu, chilipirgiu etc.; foarte adesea elementul negativ era deja prezent în cuvîntul de bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de cartier" - cafeneaua.com"). Fiecare nouă creație de acest tip întărește modelul, accentuînd conotațiile negative ale sufixului. Rămîne de stabilit care e productivitatea actuală a sufixului -(an)giu. Ea pare a fi destul de ridicată în limbajul familiar, mai ales în crearea unor formații ad-hoc în stilul jurnalistic: mapagiu "cel Ťcu mapať; birocratul care nu muncește", în titlul
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de cartier" - cafeneaua.com"). Fiecare nouă creație de acest tip întărește modelul, accentuînd conotațiile negative ale sufixului. Rămîne de stabilit care e productivitatea actuală a sufixului -(an)giu. Ea pare a fi destul de ridicată în limbajul familiar, mai ales în crearea unor formații ad-hoc în stilul jurnalistic: mapagiu "cel Ťcu mapať; birocratul care nu muncește", în titlul "Mapagiii " (România liberă 2739, 1999, 1). Dicționarele de argou
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
de argou al limbii române, de Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003), cu sensuri similare: complice, ajutor al unui hoț. Să amintim că derivatul feminin de la substantivele în -(an)giu, nu totdeauna în uz, dar ușor de produs, e format cu sufixul -oaică: ale cărui conotații peiorative sînt și mai accentuate: chiulangioaică, scandalagioaică etc. Un derivat recent, ingenios și sugestiv - clipangiu - e, foarte probabil, o creație personală (am găsit-o în cronicile lui Alex Leo Șerban și Mihai Chirilov), dar care urmează
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
stilistice generale: "în rest, De Palma se dovedește ce-a fost întotdeauna și nu ne dădeam seama: un clipangiu ratat" (articol reprodus de cinemagia.ro); "se dă regia pe mîna unui clipangiu la modă" (observatorcultural.ro). Clipangiu ilustrează perfect capacitatea sufixului -angiu de se atașa unor baze neologistice, de a rămîne fidel unuia dintre sensurile sale de bază (indicator de profesie) și mai ales de a marca ironia și deprecierea: autorul de clipuri nu pare a fi, din perspectiva criticului de
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
2002); „după discuții și paradiscuții, același ministru socotea la sfârșitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de marcat negativ ca para-. Un loc aparte între formațiile cu sufixul grecesc para- îl ocupă paraleu (mai ales în formula leu-paraleu), în care intensitatea nu produce efecte negative, de excedare, ci mai curînd admirație. Atestat deja la Cantemir, cuvîntul e integrat azi fără ezitări contextelor moderne: „piața locurilor de muncă nu
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
produce și deraieri glumețe, parodice, în care accesoriile invocate sunt bâte, cuțite sau diverse atribute naturale ("moda se accesorizează cu papuci de plastic, ghiul, lanț, ceafă groasă", suchacool.blogspot.com). Un împrumut care a prins foarte bine, pentru că include un sufix productiv și în română, e fashionist (de la engl. fashion); de la acesta s-a format femininul fashionistă, cu mărci clare, morfologice, de adaptare. Cele două substantive au mai multe sensuri: se referă la persoanele care se ocupă cu moda ("stilist", designer
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]