2,342 matches
-
a consumului de alcool (prohibiție). Ca medicament, etanolul este cunoscut ca având un efect depresiv, care scade acuitatea reflexelor sistemului nervos central. Alte forme de alcool sunt de obicei denumite cu un adjectiv de rigoare, precum "alcool izopropilic" sau prin sufixul "-ol", ca în "izopropanol". Cuvântul datează din secolul XVI, când a fost folosit pentru se denumi orice substanță la care se ajungea prin sublimare. Acesta derivă din termenul latin medieval "alcool" ("pudră de stibiu"), originar din arabă (الكحول), care este
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
este produs comercial în acest fel, în principal pentru combustibil și băuturi. Alți alcooli sunt în general produși pe cale sintetică din gaze naturale, petrol sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a alchenelor. În sistemul IUPAC, numele alcanului primește ca sufix "ol", ca, de exemplu, "metanol" și "etanol". Când este necesar, poziția grupei hidroxil este indicată prin plasarea unui număr între numele catenei și sufixul "ol": propan-1-ol pentru CHCHCHOH, propan-2-ol pentru CHCH(OH)CH. Uneori, numărul de poziție este scris în fața
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a alchenelor. În sistemul IUPAC, numele alcanului primește ca sufix "ol", ca, de exemplu, "metanol" și "etanol". Când este necesar, poziția grupei hidroxil este indicată prin plasarea unui număr între numele catenei și sufixul "ol": propan-1-ol pentru CHCHCHOH, propan-2-ol pentru CHCH(OH)CH. Uneori, numărul de poziție este scris în fața denumirii: 1-propanol și 2-propanol. Dacă este prezent un grup de prioritate mai mare (precum o aldehidă, cetonă sau acid carboxilic), atunci este necesar să
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
cele două grupe hidroxil, iar 1,2 indicând pozițiile la care sunt legate ele. Glicolii geminali (care au hidroxilii legați la un același atom de carbon), precum etan-1,1-diol, sunt de obicei instabili. Pentru trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" și "tetraol". Cuvântul „alcool" provine aproape sigur din limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este nesigură. A fost introdus în Europa, împreună cu arta distilării și cu substanța însăși, în aproximativ secolul XII
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
87%). Pentru 2,93% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,76%). Pentru 2,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Denumirea localității își trage obârșia din antroponimul «Iordache» + sufixul -an(u) cu valoare posesivă. Patronimicul respectiv apare în documentele secolului al XVII-lea (23 mai 1641, dar și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
nici cetăți, dar în schimb este o liniște desăvârșită și sunt niște peisaje mirifice (câteva exemple în josul paginii), și (încă) niște oameni deosebiți. Satul Bărăștii Iliei este atestat din anul 1482 Variantele pentru "originea" numelui "Bărăști" sunt toponime derivate cu sufixul -"ăști" de la: Terminația "Iliei" a apărut cam odată cu apariția plaselor și ulterior raioanelor pentru a se deosebi de celălalt Bărăști din zona Hațeg. În 1956 pe acte oficiale se scria simplu: sat. Bărăști, com. Furcșoara. Oamenii locului și din satele
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
sau Billund, trei zboruri pe săptămână către Londra din mai până în toamnă, precum și două zboruri pe săptămână către Reykjavik, Islanda. Ocazional, sunt organizate zboruri și către Stavanger (Norvegia), Aberdeen, Belfast sau Dublin. În realitate, fraza "Insulele Feroe" este un pleonasm, deoarece sufixele "øerne" și "oyar" înseamnă "insule" în daneză, respectiv feroeză. Insulele Feroe au o cultură oarecum proprie, dar are și elemente comune cu Norvegia, Islanda și Danemarca. Limba feroeză, vorbită de feroezi, este foarte similară cu islandeza. "Føroya Fróðskaparfelag", Societatea Științifică Feroeză
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului malsanulejo "spital": Rădăcina sân- înseamnă "sănătate", "sănătos". Cu prefixul mal- se obține sensul opus, adică "bolnav". Sufixul -ul- înseamnă "persoană", iar -ej- înseamnă "loc"; adică "loc pentru oameni bolnavi". Toate substantivele se termină în "-o". Pluralul se formează adăugând terminația "-j". Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
-ul- înseamnă "persoană", iar -ej- înseamnă "loc"; adică "loc pentru oameni bolnavi". Toate substantivele se termină în "-o". Pluralul se formează adăugând terminația "-j". Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după sufixul "-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
Comana, etc. derivă de la cumani Cuvântul „coman” (atestat în Moldova) înseamnă drac /diavol și, deși Dicționarul de regionalisme îl conectează la cumani, ipoteza este puțin probabilă din punct de vedere lingvistic. Este posibil să fie vorba de un derivat cu sufix „- man”, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Despre limba lor, s-a păstrat un glosar al unui venețian din secolul al XIII-lea, din care reiese că stătea în raport de dialect cu
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
un sat în comuna Hoghiz din județul Brașov, Transilvania, România. În prima atestare documentară (în anul 1372) Cuciulata purta numele de "Kotzalad". Denumirea este de origine maghiară, vine din antroponimul de origine turcica Kocsola "Chociola" la care s-a adăugat sufixul toponimic maghiar -d (echivalent al românescului -ești). Alte menționări: în 1589 - "Kucsalota", în 1637 "Kucstulata", iar în 1648 "Kociulata". Cuciulata este situată pe malul sudic al Oltului, la poalele munților Perșani, fiind traversată de pârâul Lupșa. Drumul Județean 104 trece
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
circulat amândouă, iar prin contopire au dat numele actual "Căpușneni". Un alt argument, al ipotezei că locuitorii din "Căpușneni" provin din Ardeal este numele de familie al sătenilor. Astfel numele de famili formate prin adăugarea la numele de botez a sufixului "-esc(u)". De exemplu "Coroescu", "Galescu", frecvente în Moldova, lipsesc în Ardeal. Iar nume precum, "Macovei", "Pânzaru", "Dulgheru", "Stoleru", lipsesc în satele de pe valea Horăieții și se găsesc numai în "Căpușneni". Prima dată satul a fost format "În Poeană" unde
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Imperiului Încă în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus că "Cele patru regiuni" sau "Uniunea celor patru regiuni". Înainte de reformă Quechua era scris în Spaniolă că Tahuantinsuyo. "Tawantin" este un grup de patru elemente ("tawa" "patru" cu sufixul "-ntin" care denumește un grup); "suyu" înseamnă "regiune" sau "provincie". Imperiu era împărțit în patru "suyu", ale căror colțuri se întâlneau în capitala Cuzco ("Qosqo"), în actualul Peru. Centrul administrativ, politic și militar al Imperiului incas era în Cazco. Tahuantinsuyo
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
în susținerea punctului de vedere sunt teiștii, pentru că ei sunt cei care afirmă un fapt ca fiind adevărat, și nu ateiștii care doar le contestă afirmațiile . Cuvântul ""ateism"" este format din două cuvinte grecești: prefixul „"a"” (care înseamnă „fără”) și sufixul „"theos"” (care înseamnă „zeu”). Astfel, un ateu este cineva care nu crede în existența zeilor - fără a fi necesar să creadă că zeii nu există, deoarece ateismul în sine este absența credinței (și crezării) în zei. Se disting două modele
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
făcut pe obiecte și persoane pentru a indica norocul. Este format din "su-" (înrudit cu "ευ- din "greacă), care înseamnă "bine, bun" și "asti" un rezumat verbal a rădăcinii "ca" "a fi"; astfel "suasti" înseamnă "a fi bine, stare bună". Sufixul "-ka" formează un diminutiv, și "svastika" putînd fi tradus efectiv prin "obiect mic asociat cu a fi bine", în mare "portbonheur" sau "obiect aducător de noroc" . Sufixul "-tika" înseamnă și "semn"; de aceea, în India se mai folosește pentru svastică
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
a rădăcinii "ca" "a fi"; astfel "suasti" înseamnă "a fi bine, stare bună". Sufixul "-ka" formează un diminutiv, și "svastika" putînd fi tradus efectiv prin "obiect mic asociat cu a fi bine", în mare "portbonheur" sau "obiect aducător de noroc" . Sufixul "-tika" înseamnă și "semn"; de aceea, în India se mai folosește pentru svastică numele alternativ "shubhtika" ("semn bun"). Cuvântul apare pentru prima dată în sanscrita veche (în epopeele Ramayana și Mahabharata). Ortografieri alternative ale cuvântului sanscrit în engleză includ "suastika
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și "marele cișmegiu" (din cișmea + sufixul giu). El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, în folclorul urban "lacul lui Dura Neguțătorul" dispare din toponimie și apare acela al "Cișmegiului". Orașul nu s-a extins foarte mult către Vest din cauza inundațiilor aproape anuale care umflau
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
populație trăiește sub pragul de sărăcie internațional de 1,25 dolari SUA pe zi. Numele original al țării în armeană era "Hayq" (pluralul pentru "armeni", ad literam), apoi "Hayastan", sub influența limbii persane, constând din numele vechi Haya/ Hayas plus sufixul persan '-ostan' (provincie). Conform explicației legendare, Haik ar fi fost strănepotul lui Noe și strămoșul poporului armean. Haiq a fost numită Armenia sau Armina de către statele ei vecine, începând cu Persia Ahemenidă, deoarece acesta era numele celui mai puternic trib
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
Anei, Victor Vasile Acațatov, nobil basarabean, și fiicele lui Bulgarov - Maria Pleșcov și Nadejda Erizan. (Numele Bulgarov era de fapt Bulgaru, întâlnit și astăzi la Vărvăreuca, fosta moșie a Varvarei Starova. Autoritățile țariste , în scopul rusificării depline a populației, adăugau sufixul -ov la numele băștinașilor. Așa s-a întâmplat și cu numele Pleșca, și cu multe altele). În fiecare an dintre 1870-1875 a bântuit ciuma dobitoacelor, numărul cailor și al bovinelor descrește astfel că nivelul economic al localității scade. Prin reforma
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Tennstadt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au făcut un popas la Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
târzii, ca Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu scris în sec. ÎI și Tabulă Peutingeriana din sec. III-IV oferă ceva informații geografice. Primul izvor consemnează 15 populații tracice de la nord de Dunăre și numele a 44 de localități, cele mai multe terminate în sufixul "dava". Ptomeleu precizează coordonatele geografice ale localităților, însă a luat în calcul o rază a pământului alta decât cea reală. Tabulă Peutingeriana mai adaugă localitățile Buridava și Pelendava. Din secolul al V-lea î.e.n. se cunosc trei surse care îi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
care Zamenhof însuși o observase ca fiind foarte logică și convenabilă. În limba esperanto cuvintele folosite pentru oameni sau animale (cuvinte ca „actor” sau „leu”) aveau tendința de a se referi la forma masculină, forma feminină fiind derivată prin intermediul unui sufix. Alternativa preferată de Zamenhof ulterior, pe care din păcate nu a implementat-o, era aceea de a face aceste cuvinte neutrale și de a deriva atât masculul cât și femela prin sufixele potrivite. Limba Ido are de asemenea un pronume
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
forma masculină, forma feminină fiind derivată prin intermediul unui sufix. Alternativa preferată de Zamenhof ulterior, pe care din păcate nu a implementat-o, era aceea de a face aceste cuvinte neutrale și de a deriva atât masculul cât și femela prin sufixele potrivite. Limba Ido are de asemenea un pronume util, ca și finlandeza, care înseamnă atât el cât și ea și poate fi folosit ca urmare când nu este necesar să fim foarte specifici. În opinia unora, ar fi fost de
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
pre-", "pri-", "ras-/res-", "s-", "za-/ze-". Perechi de verbe de aspecte diferite: Opoziția de aspect se mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv/iterativ fiind romanic, iar cel perfectiv/incoativ - slav: Aspectul iterativ se poate exprima prin sufixele "-ęi̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut, fiind înlocuit de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]