14,769 matches
-
la Henry Roth - doar incestul din copilărie; la Philip Roth - doar erotomania juvenila; la Mateiu Caragiale - doar arivismul social generat de complexul de paria... și așa mai departe. Punând laolaltă toate aceste constatări de neîmplinire și adaugându-le alte câteva poveri sufletești, putem încerca să întrezărim ce colcăia în subsolul superbei proze a lui John Cheever și în viața de dincolo de imaginea publică a gentleman-ului în pulover de shetland, cu pipa, câine Labrador și maniere impecabile. Blake Bailey n-a omis
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
atât mai importantă cu cât anul 2012 a fost declarat An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. Biserica evidențiază necesitatea unității dintre spiritual și medical în eforturile pentru vindecarea bolilor și accentuează legătura dintre sănătatea sufletească și cea trupească, în relația dintre Dumnezeu, medic și pacient. Suferința și boala afectează nu numai omul exterior, ci și armonia sau sănătatea omului lăuntric. Din acest motiv, tămăduirea sau vindecarea, ca dar divin, este numită și mântuire sau salvare
Irinel Popescu şi Mihai Lucan, decorați cu cea mai înaltă distincție a Patriarhiei () [Corola-journal/Journalistic/65703_a_67028]
-
de toamnă este dragostea. Plimbările printre frunzele căzute pot fi foarte romantice, iar anotimpul ajuta la crearea unor legături mai serioase decât cele create pe timp de vară. În perioadele ploioase, oamenii încearcă să aibă parte de mai multă căldură sufletească. Experții subliniază că toamnă este cel mai potrivit anotimp pentru sex. Nivelul de testosteron variază de-a lungul anotimpurilor, dar toamnă el atinge cota maximă. Totodată, s-a constatat că glandele hormonale feminine sunt mult mai active toamnă decât în
Toamna, anotimpul ideal pentru sex by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65729_a_67054]
-
în două sau trei secvențe pe de-a-ntregul reprobabile de sadism moral și chiar fizic. Pe acestea mă abțin să le detaliez eu, aici. Destul că se găsesc în Creștetul ghețarului. Mult mai interesantă e, cum spuneam, latura de document sufletesc. De altfel, chiar sistemul de redactare al jurnalului trimite la un atare tip de lectură: numeroase pagini fac rabat de la regula notației directe, comprimând dintr-o dată mai multe zile, acutizate deja în memorie și în afecte. Aici se simte cel
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
nici unul nu a învins în plan istoric, căci amîndoi au murit înainte de căderea comunismului (Nicolae în 1984 la Timișoara și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
abuza a căpătat în română un sens și o construcție nouă: „Natacha are un soț gelos, care o abuzează" (apropo. ro, 28.09.2004); „o bate, adică o abuzează fizic, totodată îi spune cuvinte urâte, o jignește, îi provoacă suferință sufletească, deci o abuzează și emoțional" (clopotel.ro, 19.05.2009). În aceste construcții tranzitive, sensul verbului este „a agresa". Participiul abuzateste chiar foarte frecvent, în construcții cu sens pasiv: „Cum să recunoști un copil abuzat sexual" (calificativ.ro); „antreprenorul abuzat
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
silit fiind să se ascundă după înăbușirea răscoalei, a fost adăpostit la mînăstirea de la Gura Motrului de Eufrosin Poteca. Cît despre partea memorialistică, se vede lesne că, spre deosebire de scrisori, șubrede prin tonul fastidios de perorație goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din Pesta, caz în care, povestindu-și amorul pentru curtezana unguroaică, arhimandritul capăta fervori de arnăut scăpat de la pușcărie
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea. Că aproape toate narațiunile de aici sunt scrise cu farmec și, cum se zicea, cu condei
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
ieși cu amărăciunea celui căruia i s-a jucat o farsă. Sînt trei semne după care poți depista o inteligență nelivrescă, adică monitoricească, care se apucă să încropească cărți, după pilda lui Paul Doru Mugur. Primul e lipsa de atmosferă sufletească. Un autor monitoricesc are un scris clorotic, uscat și lapidar, cu fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
care se apucă să încropească cărți, după pilda lui Paul Doru Mugur. Primul e lipsa de atmosferă sufletească. Un autor monitoricesc are un scris clorotic, uscat și lapidar, cu fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic, cuvenit numai spiritelor cu ștaif. Căci lipsa de talent e cronic vanitoasă. Al doilea semn este incoerența. Autorul monitoricesc adună fragmente fără să
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Mircea Mihăieș Trăim - mai mult ca oricând - în epoca urâtului, a exhibi-ționismelor mizerabile, a kitsch-ului îmbrățișat cu entuziasm de o generație nu doar incultă, ci și de-o deprimantă goliciune sufletească. Oamenii nu mai cred în nimic, viteza derulării evenimentelor ne face superficiali, nu mai avem timp să aprofundăm și nici să înțelegem ce se întâmplă cu noi. Știu, fiecare epocă are idolii pe care-i merită. Dar cum să cedezi
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
o conversie, adică din schimbarea direcției unui sentiment. E ca și cum, îndreptîndu-ți atenția în altă parte, simți că șirul zilelor curge sub bolta altei perspective. Din acest motiv, o convertire se sprijină pe o răsturnare de optică, adică pe o ruptură sufletească, caz în care credința, ca să apară, trebuie să fie precedată de o zdruncinare. Cu alte cuvinte, nu există convertiri blînde, adică alunecări duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
te credeai capabil, numai că dospirea are nevoie de un ferment, iar fermentul în cauză nu e dintre soiurile pe care organismul le produce de la sine. Pe scurt, credința nu e un sentiment fiziologic, aflat în prelungirea firească a metabolismului sufletesc, ci o reacție de apărare la un factor deconcertant: se strică ceva în relația cu lumea și atunci începi să crezi. Cei care susțin că au crezut de cînd se știu și că nici o clipă din viața lor nu s-
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
veni să creadă cât de mult îl iubesc. E adevărat, dragostea noastră era ceva de la sine înțeles, mereu prezentă, dând impresia că nu avea să se sfârșească niciodată, eventual putând numai să fluctueze în intensitate ca, în general, toate stările sufletești ale omului. Cu Hugo, m-am simțit întotdeauna bine, amorul fizic satisfăcându-mă de fiecare dată. Mă dăruiam lui pe de-a-ntregul, uitând de lumea din jur. Pătrunsă de el, mă abandonam cu voluptate plăcerii, trăind clipa care mă subjuga
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
eșecul americanilor în Războiul din Vietnam. Urmărind în ordine cronologică evenimentele dintre anii 1963 și 1970 - asasinarea președintelui Kennedy, Ofensiva Tet, moartea lui Martin Luther King, căderea Saigonului -, Arborele de fum (2007) prezintă într-o manieră surprinzător de umană chinurile sufletești și fizice prin care au avut de trecut cei învinși și, totodată, cei aparent învingători. Un roman pe care mulți critici nu s-au ferit a-l numi o „capodoperă" și care a provocat reacții entuziaste în rîndul marilor nume
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
românul care nu-și uită astăzi de păsurile lui”, arăta Pompiliu Eliade într-o conferință la o serbare populară în 1903, îndemnând locuitorii Bucureștilor să petreacă, să uite de necazuri și să trăiască laolaltă cu semenii o clipă de înălțare sufletească. Sub domnia lui Carol I, semnificația sărbătorii de 10 Mai a fost amplificată an de an. În 1947, a fost înlăturată monarhia și odată cu ea și 10 Mai din calendarul sărbătorilor românilor. Regimul comunist care a venit la putere și-
Cum a devenit 10 Mai Sărbătoarea Națională a românilor. Ascultă Imnul regal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64375_a_65700]
-
colegi din rațiuni ideologice, un mizantrop căruia micile tracasări îi pot da ziua peste cap (telefoanele intempestive sau gesturile nepoliticoase îi spulberă dispoziția scrisului), dar totuși un căpos dârz care și-a făcut din scris o rețetă zilnică de igienă sufletească; apoi, un încuiat pentru care cele mai importante femei din viață au fost mama și bunica, un adept intratabil al lui Lovinescu și un interiorizat incurabil, tremurând de trac atunci Gheorghe Grigurcu, O provocare a destinului. Convorbiri cu Dora Pavel
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
di una guida turistica davanti al tramonto", 2008. Stabat Mater e un roman istoric și psihologic totodată, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei de cameră, Maddalena, din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
plecat înainte de sfârșitul slujbei fără motive întemeiate. Am facut din acestea o regulă. 150. N-am crescut copiii și finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învățat poruncile lui Dumnezeu. I-am învățat la râu, contribuind la uciderea lor sufletească. 151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am vazut că persistă în greșeli. 152. Nu am ascultat de părinți atunci cand m-au învățat de bine. 153. Nu mi-am iubit la fel toți copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
râvna nesocotita, habotnicie( post mult încât poate m-am și îmbolnăvit, milostenie fără socoteală încât suferă cei din casă etc.). 187. Nu m-am rugat totdeauna cu fața către răsărit. 188. Am dat importantă mai mare celor trupești decât celor sufletești. 189. În loc de a ma împăca cu aproapele, l-am tras la judecata. 190. Nu mi-am iubit soțul (soția) că pe mine însumi. Din pricina mea a făcut păcate. 191. Am facut diferite pariuri diavolești, prin care mulți și-au pierdut
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet, magia vieții, urmată de detașarea consecutivă, încă din volumul
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
sa pe un colaj bine ales pe muzica Fugii lui Johann Sebastian Bach și a Marii Fugi de Ludwig van Beethoven. Ne-am obișnuit până acum cu un Ion Tugearu aplecat spre coregrafii cu un story, cu personaje și stări sufletești bine creionate. De această dată, el abordează o partitură modernă de tip abstract, care apelează la câteva cupluri de prim-balerini și soliști ai Companiei de Balet, cărora le oferă posibilitatea de a-și pune în valoare calitățile tehnice, dar
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de 15 ani, Ilie Constantin a simțit pe propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub semnul eseului poate fi privită ca un bilanț pe
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
mele este ilustrată prin spovedania lui Ivan, spovedanie, care e un soi de „delir al sufletului său bolnav”. (Serghei Bulgakov) Astfel, dacă în prima parte a acesteia asistăm la monologul unui individ care vrea să creadă că, în adâncurile sale sufletești, crede în Dumnezeu, deși nu acceptă lumea, în jumătatea cealaltă a solilocviului, aceeași credință este supusă unui examen definitoriu, cel care-l susține, singurul de fapt, rămânând... Fiul de origine divină: Iisus Christos, care ne-a lăsat moștenire pilda vieții
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
strălucit scriitor foarte tânăr, un exemplar spirit superior în plină formare, atras, dintr-un admirabil instinct cultural, de teme majore-dinamită, și (un detaliu care, în logica nietzscheană, împărtășită de noi, este important) un om de o frumusețe și o curățenie sufletească îmbelșugate, rare, tot mai rare în lumea de azi. ...„În societatea domniilor voastre sunt de prisos” constată pierdut oarecum, cu o stranie înflăcărare, prințul, recunoscând că vanitatea nu are nici un amestec în această declarație. Nu e vorba nici de un început
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]