3,156 matches
-
parc; patrie; picnic; plantă; plantele vegetale; plăcere; poezie; poluată; porumb; poveste; pretutindeni; priceput; primăvară; primejdie; primordial; principiu, deal; priveliște; proaspăt; proaspătă; pustietate; putere; rar; rău; realitate; recreere; refugiere; relief; renaște; respect; responsabil, viață; rîu; sat; sfîntă; soarta; Sorin; spirit; strașnic; suflu; tăcere; Terra; timp; peste tot; trasee; tristă; uscată; vale; văzduh; vegetală+animală; verde, viață; vergi; veselă; vietăți; vis (1); 800/206/67/139/0 nădejde: speranță (251); încredere (153); sprijin (36); bază (30); prieten (25); ajutor (15); credință (15); curaj
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vreme rea (3); zbor (3); adie (2); aer rece (2); bășină (2); boare (2); copaci (2); domol (2); energie (2); frică (2); haos (2); libertate (2); lin (2); meteo (2); mișcare (2); moară (2); nisip (2); rapid (2); schimbare (2); suflu (2); tare (2); vapor (2); vîrtej (2); viscol (2); viteză (2); alizee; amintire; amintiri; anotimp; apă; aripi; așa și așa; asprime; asupritor; atmosferă; boală; bogăție; cădere; călător; călduț; casă; cînt; climă; culme; depărtare; depresie; derivă; deșert; disperare; efemer; eliberare; entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nimicnicie; ninsoare; noapte; noutate; nu; obstacol; oprea; opus; din părți; perpetuare; pînze; pîrț; plăcere; plecat; de ploaie; ploi; pom; pomii; potrivnic; prăpăd; prielnic; prospețime; pufos; pupa; din pupă; rafală; rapiditate; răcorire; răcoros; repede; sălbatic; singurătate; statut; stricatul părului; suflare, aer; suflu puternic; sufocare; supărare; supărător; sus; susur; șarpe; șuiera; șuierat; teamă; trecător; tremur; uragan; urît; uscăciune; ușurință; vacă; val; vară; de vară; veselie; viață; vifor; vînt; vînturi; viu; zbucium; zburlit (1); 788/190/65/125/0 vîrf: munte (246); ascuțit (61
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pa; palavră; palavre; parolă; părinte; părintească; părinți; pasăre; pauză; piață; pilă; plăcută; popor; povești; cele mai bune prietene; prietenie; profesor; proverbe; putere; puterea omului; puțină; rănește; relații; replică; săracă; sărăcia omului; scriitor; sec; sfîntă; silabă; simplă; sociabil; spune; spus; succes; suflu; sună; supărare; supărătoare; știre; taclale; a tăcea; tăcut; trăncăneală; viață; viu; vînt; voie bună; vorbe; zgomot; zicere (1); 804/203/ 63/140/2 vrea: dorință (160); dorește (122); dori (56); voință (40); bani (30); a dori (29); cere (16); poate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
acestui obiectiv, mișcările se execută simultan sau alternativ. • Se vor asocia cu mișcări de respirație, adaptate la toate pozițiile, pe care pacientul le adoptă în timpul programului, considerându-se că trebuie acordată o mare atenție modului în care pacientul respiră, întrucât „suflul” de care acesta trebuie să dispună pe parcursul programului de reeducare funcțională este o condiție esențială. III. Etapa de dezvoltare a echilibrului în ortostatism Prin echilibru se înțelege starea unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și în integritatea organică. După teoria fundamentală chineză, lumea este un ansamblu pe trei niveluri: Omul, Pământul și Cerul. Energia circulă între aceste stări și omul se situează undeva la mijlocul drumului dintre elementul solid al energiei condensate (Yin), Pământul, și „suflul” al energiei disipate (Yang), Cerul. Omul există prin legătura echilibrată care unește aceste două energii: propria sa energie. MTC este o medicină energetică întrucât diagnosticul sau evaluarea unei situații se raportează întotdeauna la un nivel de potențial energetic, un nivel
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și din aerul respirat. Suma energiei înnăscute și a energiei dobândite formează energia vitală. Tocmai această distribuire armonioasă a energiei vitale în organism îi permite să funcționeze bine. În chineză, cuvântul energie se traduce prin Qi (se pronunță „Ci”), adică „suflu”. Influxul nervos este, de asemenea, una dintre componentele Qi-ului. Noțiunea „Qi” va fi dezvoltată pe parcursul lucrării. Qi-ul scaldă organismul și circulă pe căi preferențiale, meridianele, unde se știe că este mai multă energie decât în alte părți. Numeroase lucrări și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
Tabel de plenitudine Tabel de plenitudine-umezeală Zgomote digestive Observații Interpretări Clapotaj gastric persistent Zgomot peristaltic important Vid de energie în stomac Vid de energie în splină asociat cu tabel de frig sau de căldură pe intestine Zgomote circulatorii Observații Interpretări Suflu cardiac în general Tahicardie ușor auzibilă Tahicardie puternic auzibilă Bradicardie ușor auzibilă Bradicardie puternic auzibilă Vid de energie sau vid de Yang în inimă Vid de Yin în inimă Plenitudine-căldură pe inimă Vid de Yang în inimă Plenitudine-frig pe inimă
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
taurului» - și de obicei merge. Când cineva începe să mă atace personal și să mă insulte, pur și simplu mă ridic în picioare și fac câțiva pași spre persoana respectivă. Nu spun nimic, îi las să peroreze până când rămân fără suflu (cei mai mulți agresori verbali țipă destul de tare și trebuie să respire des.) Când se opresc să ia o gură de aer, pe o voce calmă dar fermă întreb «Ai terminat?» și mă uit fix la persoana respectivă. Dacă îmi replică «Nu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Îmi voi folosi iarăși imaginația, pentru a vedea dacă nu sunt ceva mai mult. Nu sunt acea alcătuire de membre ce e numită corp omenesc; nu sunt nici un anumit aer fin răspândit În aceste membre, nu sunt un vânt, un suflu, un abur, nimic din ce-mi pot Închipui sau imagina, pentru că am presupus că toate acestea nu sunt nimic, și pentru că, fără a schimba această supoziție, am aflat că nu Încetez a fi sigur de faptul că sunt ceva. Dar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
toate acestea „întreprinse în comun” (ibidem, p. 4). A „învățat” deci cum să-și organizeze rațional și avantajos munca și viața, a deprins - prin cooperare și învățare reciprocă - gustul pentru o viață mai elevată. Prin obște, țăranul a prins „un suflu nou de viață, de curaj și de energie, o ținută și un ideal social... Se simțea cineva” (ibidem, p.5). Era tratat cu respect, „ca un om puternic”, pentru că-și depășise condiția de veșnic ignorant și ușor de înșelat. Poate
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
putut fi englez. Nietzsche, niciodată” (III, 370). Sau, altundeva: „Față de Nietzsche, Schopenhauer are avantajul umorului, de care poetul lui Zarathustra este complet lipsit. Nietzsche era prea pur, trăise prea puțin în contact cu oamenii, apoi prea era mânat de un suflu tragic, ca să fie capabil de acea formă de scepticism pe care o presupune umorul” (III, 132). Condimentându-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
capricii, violențe, rea-voință Ă dar acesta e Cioran în persoană! În fine, iată cum admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel suflu tragic la care, în realitate, Cioran însuși jinduia. Numai că Cioran nu era inocent, n-avea acea inocență oarbă a naturilor originare, apte să creeze istorie. Din nefericire, el era cultură, nu natură. În general, însă, umorul este pentru Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de fiecare dată când îl ascultă pe Bach. Notează într-un loc: „Mesia de Händel. Paradisul trebuie să existe, sau măcar să fi existat Ă altfel ce noimă are atâta sublim?” (I, 31). Altundeva: „Recviemul de Mozart. Plutește în el un suflu de dincolo. Cum să crezi, după asemenea audiție, că universul n-are nici un sens? Trebuie să aibă un sens. Sufletul, ca și înțelegerea, refuză să admită că atâta sublim ar putea dispărea în neant” (I, 74). Când e vorba de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1 alergînd; în clipa în care se intersectează, amîndoi strigă "44"; din scenă strigînd de cîteva ori aceeași cifră) TABLOUL XII (Spațiul este ilustrat de un lăcaș pentru depozitarea gunoaielor; Ea 1 așteaptă; intră El n odată cu declanșarea unui puternic suflu de vînt și a unei benzi sonore pe care vor fi orice zgomote care, împreună cu cel al vîntului, ar face imposibilă receptarea text vorbit; tocmai de asta, preferînd o mișcare care să sugereze un text care să impună o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
intensifică la maximum, aruncînd în scenă gunoaie, ziare, zdrențe etc.; vîntul smulge frunzele, florile și fructele; de afară se aude glasul lui El n: "Nu așa! Nu așa!") El n: De ce? De ce și eu?! Nu! De ce și eu?! (presat de suflu, intră dezorientat, dezechilibrat cu bucăți de gunoaie pe el; se împiedică și, strigînd "Nu așa!", rostogolește împreună cu toate obiectele măturate de vînt pînă în culise; după cîteva clipe de liniște totală, se aude: Parcă era un cîntec pe-aici...") Cavou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer și pământ, lumea expansiunii"160 "Substanță a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic, vântul este un intermediar între cer și pământ. Ca și celelalte elemente-arhetip, vântul este dual, "simbol al mișcării, vitezei, dinamismului, asociat păsării, calului și gândului", pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a reconstituirilor, mesaj generos, suflu social impulsionat de revoluționarea realităților social-politice. Transcrierea poetică a realității, a angajării victorioase a socialismului, ca urmare a libertății sociale, a însemnat pentru poeți descătușarea conștiințelor, dar entuziasmul nu a putut suplini lipsa de informare estetică, lacunele culturale. Se constată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
goana terminând, și-apleacă roibul fruntea pe pământ." Exodul satului spre oraș îi creează poetului nostalgii, și îl bântuie ca o moarte, de aceea se "întreabă: "care botanică din care școală, se laudă plângând cu moartea lor". Despădurirea aduce un suflu poetic de efervescență, de început de eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne trimit la tehnica cinematografului, cu precizarea spațiului și a timpului: Seara ea îmi spuse astăzi mi-a ghicit în cafea/ tocmai Suzana, și-mi povestea cum fuge un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot/ repede lentilele de pe nas și suflu în ele/ s-alung ispitele) dar mai pe urmă/ spunea Suzana (povestește ea mai departe), se face o cotitură și scapi." O suită de versuri aduc obsesiv ideea alegerii vorbelor, cuvântul devine substanța universului, lumea este palpabilă, prin cuvânt: "cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sorescu din zilele lui bune: "Copiii au crescut, își spunea,/ cămășile le-au rămas mici./ Sigur trebuia făcut ceva cu cămășile, cu hărțile Pământului, adică" ("Neliniște"). Versuri facile sunt cuprinse și în "Vârsta sărutului", volum ce se vrea withmanian ca suflu și cuprindere: "Azi toate crengile ard, în explozii de flori/ azi fluviile cântă, azi toate fetele sunt frumoase/ și mi se-ngăduie, trebuie/ să-i spunem fiecărei fete te iubesc!/ abia acum după o așteptare de mii de anii." Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste o să treacă... Pe aprinsul nostru chilim/ Se lasă o lumină săraca." Liberul joc al sentimentelor, infinitul, vagul, aducerile aminte devin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
referirile la el sunt frecvente. Ceea ce domină întreaga creație este nevoia de libertate; ea este forța filozofică de interpretare a lumii. Oamenii și locurile se integrează într-un univers fascinant, colorat de splendorile unei naturi efervescente și sacralizate sau de suflul luminos al unei meditații interiorizate, depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru "Cum să vă spun", E. P. L., 1964; Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]