3,177 matches
-
nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna cu un cocostârc speriat. ― Da, probabil, se auzi glasul lui Miga. Avem oaspeți... Hm, puțini
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
modul meu de a vedea lucrurile. Doamna Miga ridică din umeri și se îndreptă spre bucătărie. Nucu Scarlat o opri cu un gest. ― Ceaiul îl preparați aici, doamnă! ― Adică ce-i în capul dumitale? Cum am să car aragazul în sufragerie? ― Modalitatea vă privește. ― Florence! glasul lui Șerbănică era răgușit, ai putea folosi fierbătorul electric. Îl găsești în sertar... Căruntul își privi ceasul. ― Vă dau două minute ca să vă întoarceți cu tot ce vă trebuie: apă, zahăr și celelalte. Un zâmbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un guler înalt și înfoiat cum a văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ars Melania? Am vrut doar să te sperii, draga mea, să te fac să-ți închipui că ai uitat. O mică păcăleală care nu are de ce să te supere..." Bătrâna trase lanțul și își șterse zâmbetul de pe buze. Intră în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să te supere..." Bătrâna trase lanțul și își șterse zâmbetul de pe buze. Intră în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu. Eu mă aflam în muzeu și nu cunosc alte amănunte. ― Când Dascălu s-a întors v-a pomenit de un bilet... ― Da, îl găsise chiar el sub ușă. Sosise la țanc! ― L-ați văzut? ― Nu. Probabil a rămas în sufragerie. Dacă-l căutați... Maiorul zâmbi amar. ― L-am căutat... Apropo, nu vi s-a părut curios că deși departe de dumneavoastră necunoscuta era la curent cu ce se petrece în casă? ― N-am prea avut timp de reflecții. Oricum, trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult de cinci minute se simți dezamăgit. Cristescu se opri lângă masa din sufragerie, fără să-și scoată paltonul. Întrebă absent, convențional: ― Doamna e acasă? ― Nu se simte prea bine. O migrenă... Dacă trebuie, mă duc s-o scol. ― N-o deranjați. Am venit pentru o mică experiență. Și se așeză pe scaun, scaunul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și se așeză pe scaun, scaunul Melaniei Lupu cu fața îndreptată spre antreu. Îi zâmbi lui Miga clipind șăgalnic. ― Vreți să mă ajutați? ― Bineînțeles, se fistici bătrânul. Evident! Vă stau la dispoziție. ― Încercați încă o dată să vă amintiți cum arăta sufrageria atunci, noaptea. Mai precis, ce uși și ferestre erau deschise sau... ― Nu e cazul, domnule maior, îl întrerupse Miga. Casa arată totdeauna la fel. Deși e un curent groaznic, mai ales de când s-a stricat și oberlihtul, nevastă-mea nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anumit ruj, anumite gulere. ― Oh, Scuzați-mă! Credeam că a venit ziarul. Pe cine căutați? ― Pe domnul Marin Vâlcu... ― Poftiți înăuntru. Spre surpriza maiorului, femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se desprinse de perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȘI-L LUASE PE NEPREGĂTITE TOCMAI CÎND LE SPUNEA MEMBRILOR CONSILIULUI CĂ MAI ARE O ORĂ DE RĂGAZ. REALITATEA POZIȚIEI LUI SE CLARIFICĂ PE PARCURSUL DRUMULUI PE CARE-L STRĂBĂTU PRINTRE ȘIRURI DE SOLDAȚI POSTAȚI PE TOATE CORIDOARELE CARE DUCEAU LA SUFRAGERIA REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ANUNȚE SENTINȚA MULT MAI TÎRZIU. ÎNTR-O CONCEPȚIE DE O IRONIE SINISTRĂ, ERA TOTUȘI O VICTORIE PSIHOLOGICĂ. DAR DACĂ AVEA SĂ MAI ÎNREGISTREZE CÎTEVA VICTORII DINTR-ASTEA NU SE PUTEA AȘTEPTA LA ALTCEVA DECÎT LA O PRĂBUȘIRE NERVOASĂ. ÎN URIAȘA SUFRAGERIE, CONVERSAȚIA CONTINUA, DAR NU ȘI LA MASA IMPERIALĂ. ASTA ÎL READUSE PE HEDROCK LA ÎNȚELEGEREA DEPLINĂ A MEDIULUI ÎN CARE SE AFLA. UNII DINTRE TINERI ȘEDEAU ȘI SE HOLBAU LA ÎMPĂRĂTEASĂ. ALȚII SE UITAU LA HEDROCK, APOI LA ÎMPĂRĂTEASĂ ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună observînd că urletul lui redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock își întări glasul, își încordă diafragma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era de necontestat, am lăsat doamnele în urmă, și ne-am apropiat cu precauție de ușa de la intrare, dincolo de care începuse să se audă un sforăit de toată frumusețea. Intrăm și, spre mirarea noastră, facem prima “constatare”: pe canapeaua din sufragerie dormea profund un tip, cu țigara, fumegând alene, între degete , cu “sonorul”dat la maxim, iar în jur o adevărată recuzită: o sticlă de Metaxa, bine văduvită de conținut, niște resturi de pastramă, frumos rânduite pe un platou, pachetul de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
el, ca și Cottard, simțea o mare nevoie de căldură umană. Rieux găsea asta stupid, dar cu acest prilej și-a amintit că-i promisese reprezentantului comercial o vizită. Seara, medicul l-a găsit pe Cottard în fața mesei lui din sufragerie. Când a intrat, pe masă a văzut deschis un roman polițist. Dar se înserase și desigur trebuie să fi fost greu de citit în întunericul care se lăsa. Mai degrabă se putea presupune că, cu un minut mai devreme, Cottard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ziar, și s-a spus și la radio. ― Nu, nu este holeră. ― În orice caz, zise bătrânul foarte surescitat, merg cam departe șefii ăștia mari! ― Să nu crezi nimic, spune doctorul. Îl examinase pe bătrân și acum ședea în mijlocul acestei sufragerii mizere. Da, îi era frică. Știa că în acest cartier chiar, vreo zece bolnavi îl vor aștepta, a doua zi dimineață, chirciți peste ganglionii lor inflamați. Numai în două sau trei cazuri incizia ganglionilor adusese o ameliorare. Dar pe cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi spune că dorea să-l ajute și că povestea lui îl interesa mult. Grand păru acum ceva mai liniștit, și, ajuns în fața casei, după o clipă de ezitare, îl invită pe doctor să urce un moment. Rieux acceptă. În sufragerie, doctorul, la invitația lui Grand, se așează în fața unei mese încărcate de hârtii pline de un scris microscopic cu multe ștersături. \ Da, asta e, îi spune Grand medicului, care îl întreba din priviri. Dar nu vreți să beți ceva ? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un eveniment care le dă dreptate". Tarrou fusese acela care îi ceruse lui Rieux întrevederea consemnată în carnetele sale. În seara aceea Rieux îl aștepta, și tocmai își contempla mama care stătea cuminte pe un scaun într-un colț al sufrageriei. Când nu mai avea treabă cu gospodăria, ea își petrecea vremea aici. Cu mâinile împreunate pe genunchi, aștepta. Rieux nici măcar nu era sigur că el era cel pe care ea îl aștepta. Totuși, ceva se schimba pe obrazul ei atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greu Bun venit în lumea noastră genetică. Grăbită, furioasă și scăpată de sub orice control. Nu e lumea viitorului, ci chiar lumea de astăzi. Persoanei iubite îi lipsesc anumite organe? Sunt blondele pe cale de dispariție? Toți cei aflați la masa din sufrageria ta fac parte din aceeași specie? Oamenii și cimpanzeii diferă doar prin 400 de gene; acesta să fie motivul pentru care un fetus de cimpanzeu seamănă o ființă omenească? Și, ar trebui asta să ne îngrijoreze? Trăim întro perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deja gata să plece Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea propria carte de rugăciuni legată În piele, modele luxoase la care tata avea comisioane substanțiale. Puneam toate cărțile de rugăciuni pe colțul șemineului din sufragerie, iar eu comparam stiva aceea cu un zgîrie-nori, un cuvînt care se potrivește mai bine, Într-adevăr, unor cărți de rugăciuni decît unor imobile. Predica era Întotdeauna unul din momentele importante. Surorile mele și cu mine aveam un orator favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din romanele mele, naratorul Își amintește că se ridicase de la masă În cursul cinei, cînd avea vreo șapte-opt ani, după ce Își insultase tatăl. Tatăl Îl ajunge din urmă pe culoar, Îi răsucește brațul și-l aduce cu forța Înapoi În sufragerie, unde-l silește să se așeze În genunchi În fața Întregii familii: „Acum ai să-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
catolicism care căpătase supărătorul obicei de a crede că viitorul trece prin el și că e singurul zid de apărare posibil Împotriva tuturor formelor răului, al căror evantai se Întindea de la masturbare la stalinism. Tata instalase În Încăperea vecină cu sufrageria, care ar fi trebuit să fie salonul, o librărie care furniza toate volumele recomandate de revista Cărți de astăzi și orice alt titlu cerut de clienți, care erau adesea preoți sau doamne bătrîne responsabile cu bibliotecile parohiale. În acea Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui băiat de șaisprezece ani (mă Îmbătrînisem cu un an)? Mi-a răspuns că la șaisprezece ani trebuie să refacem fiecare pe cont propriu parcursul pe care Înaintașii l-au făcut la rîndul lor. Am descoperit scrisoarea pe masa din sufragerie cînd m-am Întors de la colegiu. Pe verso, se citea limpede: „Expeditor: Albert Camus“, urma adresa tipărită a editurii Gallimard. Am dat fuga să-i arăt tatei scrisoarea. Nu era singurul care primea scrisori de la scriitori celebri. L-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gesturile pe care trebuia să le fac cînd aveam să le recit În clasă. Mi-am amintit și de un text al lui La Bruyère. Acasă, cînd eram copii, tata se ridica și se ducea să ia de pe șemineul din sufragerie o ediție legată a Caracterelor. Toți tăceau așteptînd ca el să facă o alegere. A noastră era deja făcută. Ceea ce voiam noi, iarăși și iarăși, era lectura portretului lui Ménalque, distratul care Își ia papucul drept carte. Tata se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
împletici când Katia îi dădu drumul. Porfiri îi întinse o mână, dar aceasta fusese refuzată cu o scuturare de cap. Vă rog, domnule...? ă Porfiri Petrovici, îi reaminti Porfiri. ă Vă rog, Porfiri Petrovici, nu vreți să mă însoțiți în sufragerie. Ea făcu semn spre o pereche de uși duble. Katia dragă, faci bine să ne servești niște ceai? § În sufragerie, samovarul chicotea și hâșâia agitat, iar Porfiri Petrovici și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]