2,421 matches
-
-i întărea beiului Constantin domnia până la moarte, din nou domnie până la moarte - firmanul acela obținut la Adrianopol cu atâta chin de la Mustafa al II-lea -, și în sfârșit ultimele două de la Ahmed al III lea, fratele lui Mustafa. Ștefan desfăcu sulurile șnuruite ale firmanurilor și întinse pergamentele unul lângă altul pe masa mare a spătăriei; știa câte pungi și inele cu pietre rare costase fiecare, câte ploconeli, câți salahori spre cetățile turcești ca să fie întărite, câți armăsari de rasă cu harnașamente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari boieri și se opri asupra marelui logofăt Ștefan Cantacuzino. I se păru că în felul acesta respectă protocolul, pentru că marele logofăt era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lămpilor cu spermanțet fața lui era roșie ca focul: Să văd și eu! Cum adică, am citit de zeci de ori documentul și nu am băgat de seamă că este fals? Necunoscutul se ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa, acuși mă trezesc c-or să-l facă sul și-or să-l arunce pe fereastră. Și pe urmă or să mă ia acasă! Covorul ăsta n-are nimic. Și nici genunchiul meu n-are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curelei în favoarea traiului prosper al generațiilor viitoare; e-hei, fericite generațiile alea, cărora nu trebuia să le lipsească nici kilowattul, nici metrii pătrați de la bloc, nici mierea, nici sarea, nici aspirina, nici salamul cu soia, nici pachetul de vată, nici sulul de hârtie igienică, nici câinii cu covrigi în coadă, toate urmând să fie distribuite într-o veselie tuturor, pe baza principiului comunist „fiecăruia după nevoi” (și mai ales acelora care nu suportau, prin delicata structură genetică, nici un fel de activitate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de vară copilul unor vecini puse foc sub gard, să vadă cum ard uscăturile. Focul întinzându-se la gunoaie, speriat, băiatul fugi. Până a prinde lumea de veste, casa era cuprinsă de un fum înecăcios, albastru, care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fereastră să absoarbă mirifica priveliște. Dintr-o dată vântul stătu pe sloată. Nemișcată, pluti o clipă de tăcere iar ninsoarea căzu. Pe gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
strânsură, fără tain și răzbind care cum apuca la merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari. „N-aveți mâncare ?” zicea el. „Ați muri de foame de n-aș fi peaici și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vreodată în viața mea. Era înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu în ochii verzi, ca și cum ar fi avut încontinuu febră. Purta întotdeauna cămăși albe, largi, cărora le întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. O folosea când îi curgea sânge din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat din prima zi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În continuare din direcția greșită. Pe la miezul nopții Își schimbă totuși direcția. Începe să bată spre sud-vest, adică dinspre Înălțimile turcești spre port. În beznă se adună torțe. Trei soldați turci stau Într-un atelier de croitorie. Torțele lor luminează suluri de pânză și costume pe umerașe. Apoi, pe măsură ce lumina crește, devine vizibil croitorul Însuși. Stă la mașina de cusut, cu piciorul drept Încă sprijinit pe pedală. Lumina crește și mai tare și Îi dezvăluie chipul, orbitele goale, barba smulsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
patru metri jumate pe șase: a vorbit Dumnezeu, bunica mea și-a renegat neamul, creația a fost explicată - și asta numai pentru Început.) Era o Încăpere micuță, cu tavanul jos și cu o masă de tăiat materialele Într-un capăt. Suluri de mătase stăteau rezemate de pereți. Senzația de pluș se Întindea de la podea până-n tavan, ca-n interiorul unei cutii pentru bijuterii. Materialele erau din ce În ce mai greu de procurat, dar sora Wanda făcuse provizii serioase. Uneori mătasea părea să danseze. Mișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu prea Înțelegea ce spune), ci sunetul vocii, un bas adânc care-i făcea sternul să vibreze. Lăsă mătasea dansatoare să cadă. Își lăsă În jos capul Îmbrobodit, ca să asculte. Și când vocea Începu din nou, Îi căută sursa prin sulurile de mătase. ― DE CE S-A ÎNSURAT TATĂL MEU CU O DIAVOLIȚĂ CAUCAZIANĂ? PENTRU CĂ ȘTIA CĂ FIULUI SĂU ÎI ERA SORTIT SĂ RĂSPÎNDEASCĂ ÎNVĂȚĂTURA ÎN PARTEA PIERDUTĂ A TRIBULUI LUI SHABAZZ . Trei, patru, cinci suluri și iat-o: o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din nou, Îi căută sursa prin sulurile de mătase. ― DE CE S-A ÎNSURAT TATĂL MEU CU O DIAVOLIȚĂ CAUCAZIANĂ? PENTRU CĂ ȘTIA CĂ FIULUI SĂU ÎI ERA SORTIT SĂ RĂSPÎNDEASCĂ ÎNVĂȚĂTURA ÎN PARTEA PIERDUTĂ A TRIBULUI LUI SHABAZZ . Trei, patru, cinci suluri și iat-o: o gură de Încălzire. Și vocea se auzea acum mai tare. ― AȘADAR, A SIMȚIT CĂ EU, FIUL LUI, TREBUIE SĂ AM O CULOARE A PIELII CARE SĂ-MI PERMITĂ SĂ AM DE-A FACE ȘI CU ALBII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
riște noua slujbă. Dar nu avea unde altundeva să se ducă. În fiecare zi, la ora unu, grătarul Începea să zăngăne. La Început auzea zgomotul oamenilor care veneau În aulă. Acesta era urmat de cântece de slavă. Punea mai multe suluri de mătase În fața grătarului, ca să Înăbușe zgomotul. Își muta scaunul În cel mai Îndeprătat colț al Camerei Mătăsii. Dar nimic n-o ajuta. ― PROBABIL CĂ VĂ AMINTIȚI CĂ ÎN ULTIMA PREDICĂ V-AM SPUS CUM A FOST DEPORTATĂ LUNA, DA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
DE OAMENI COMPLET DIFERIȚI DE PRIMII OAMENII - DIFERIȚI GENETIC -, ACEA RASĂ AR PUTEA AJUNGE SĂ DOMINE POPORUL NEGRU PRIN ȘMECHEROLOGIE. ...Și când nu era de-ajuns să se aplece, se ducea mai aproape. Mergea În celălalt capăt al camerei, dădea sulurile de mătase la o parte, Îngenunchea În fața grătarului, iar Fard Își continua expunerea: ― FIECARE NEGRU E FĂCUT DIN DOI GERMENI: UN GERMEN NEGRU ȘI UN GERMEN MARO. AȘA CĂ IACUB A CONVINS CINCIZECI ȘI NOUĂ DE MII NOUĂ SUTE NOUĂZECI ȘI NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea înaintea Mea!" $36 1. În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvînt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: 2. "Ia un sul de carte și scrie în ea toate cuvintele, pe care ți le-am spus cu privire la Israel și cu privire la Iuda, și cu privire la toate neamurile, din ziua cînd ți-am vorbit, pe vremea lui Iosia, pînă în ziua de azi! 3. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nume nu vi-l spun pentru că eu însumi nu l-am aflat niciodată), am încins un foc în camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea multă apă, Ofelia, de asta îmi rețin lacrimile..." Apa ar fi legată de lacrimi printr-un proces intim, ele ar fi, atât apa, cât și lacrimile, materie a disperării..."62 Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost plătite anticipat. În caz contrar, va trebui să suport pierderea din propiul buzunar. Vă rog...!” Omul instalat În acel scaun de activiștii comuniști Înălță din umeri, privindu-l chiorâși. „Nu Înțelegi...!? Efectiv, nu pot să-ți aprob nici măcar un sul de carton asfaltat...! Criza Mondială a petrolului a afectat alarmant producția fabricei noastre...! Ce să-ți spun? Dispozițiile de livrare curg cu nemiluita dar, pe nimeni nu interesează de unde luăm materia primă să nu Închidem porțile fabricei, astai...! Mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nicolae Ceaușescu...? Te asigur eu cucoană, În pușcărie e locul vostru...!!” Făcu o pauză, privind aprobator la gașca lui, apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]