6,867 matches
-
sau au apărut sensuri noi, în locul celor deja atribuite. Mai mult decât atât, am observat că texte și manifestări mito-rituale tratate ca distincte erau de fapt doar ipostazieri formal diferite ale aceleiași ecuații mitice arhetipale. Principiul Ordine și Haos se suprapune, în bună măsură, principiului care operează în cadrul religiilor și mitologiilor dualiste : lumea este creată și se perpetuează datorită conlucrării și confruntării dintre Dumnezeu și Diavol. Foarte multe ecuații din mitologia populară românească (inclusiv legendele cosmogonice) se bazează pe înfrunta- rea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și veselie (vezi și expresia „Veille de Nöel” pentru „Ajunul Crăciunului”). Dacă inițial părinții Bisericii fixaseră sărbătorirea Crăciunului (nașterii lui Isus) la 6 ianuarie, ulterior, în secolul al IV-lea, Crăciunul este definitiv fixat la 25 decembrie, pentru a se suprapune sărbătorii mitraice : Dies Natalis Solis Invicti. Cam din acea perioadă (secolul al V- lea), Biserica face din 25 decembrie data oficială de începere a anului bisericesc (annus ecclesiasticus), care se deschide cu Vigilia Nativitatis. Circa un mileniu în Europa, Anul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a se lăsa definit doar prin nume. Eliminând semnificațiile în surplus și completându-le pe cele în deficit, Mihai Coman (10, pp. 84-117) a încercat să refacă principalele coordonate și linii de forță ale personajului mitologic căruia i s-a suprapus, ocultându-l, perso- najul biblic Iuda Iscarioteanul. Iuda este un arhaic demon malefic, al cărui unic rost este distrugerea lumii. În folclorul mitic românesc, el este făcut răs- punzător pentru cutremurele de pământ, pentru boli, pentru furtunile și grindinele care distrug
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta este pedepsit tocmai pentru fapta sa, percepută ca „nelegiuită”. Câteodată, cele două moduri rituale de stabilire a locului propice întemeierii unei biserici (pe locul unde a fost omorât un om și, respectiv, pe locul unui arbore consacrat) s-au suprapus în economia aceleiași legende. Un astfel de fenomen pare să se fi păstrat în tradiția legată de „Stejarul din Borzești”. Conform legendei, Ștefan cel Mare ar fi ctitorit o biserică în Borzești, pe locul unui falnic stejar, în crengile căruia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tare să creștea, Lucru mare că-mi făcea : Făcu ceriul și pământul, Făcu ceriu-n două zile, Și pământu-n nouă zile (15, p. 26). Tema arhaică a colindei (regenerarea cosmosului uzat) și cea ulterioară, creștină (nașterea lui Isus), s-au suprapus, generând un insolit motiv hibrid : Isus (re)creează lumea. Paltinul (axa și centrul lumii, lăcaș al zeului demiurg) a devenit (pentru uzul pruncului Isus) un leagăn agățat în paltin și, ulterior (prin pierderea semnificației inițiale a arborelui), doar un leagăn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altor „pete albe” din mito-folclorul românesc, doar de sărăcia informa- țiilor, ci și de faptul că datele existente sunt nu de puține ori ambigue sau contradictorii. Mai mult decât atât, „portretul-robot” al solomonarului pare să includă elemente eterogene, anexate și suprapuse de-a lungul timpului, provenind din alte sfere ale folclorului mitic : tradiția referitoare la preoții traco-geți cu presupuse atribute meteorologice, legendele populare referitoare la Sf. Ilie, textele apocrife privitoare la regele Solomon etc. Aceste cauze și altele încă fac din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l detalia. Sub presiunea unei doctrine teologice, vechea religie devine magie, vechii zei (daimoni) devin demoni, vechii preoți devin vrăjitori vânduți diavolului etc. Schițate fiind aceste fenomene psihosociale, sunt în măsură să elimin elementele străine și parazitare care s-au suprapus, bruindu-le, semnificațiilor, dacă nu originare, cel puțin arhaice ale celor două ființe mito-folclorice în discuție. Dacă păstrez criteriul maniheist, utilizat în vederea clasificării ființelor mitolo gice românești (11), va trebui să aduc corecțiile care decurg din aserțiunile de mai sus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorice benefice. Revenind la relația dintre cei doi termeni ai binomului, să precizez faptul că adversitatea dintre balaur și solomonar decurge din chiar antagonismul lor. În pofida aparențelor, această adversi- tate este una de tip clasic. În unele privințe, ea se suprapune până la identitate modelului tipic, așa cum apare acesta în legendele și miturile românești și de aiurea. Monstrul (demonul) ofidian și/ sau acvatic disturbă fie ordinea Cosmosului (fură/înghite astrele etc.), fie pe cea a Naturii (produce secetă, furtună, cutremur), fie pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 160). Una dintre cele mai interesante legende privind „legarea” pe cale erotică a monstrului este cea a Sfintei Martha care leagă cu centura sa virginală înfricoșătorul balaur Tarasque. În acest caz, cele două toposuri („legarea” și „legarea erotică”) s-au suprapus într-o formă spectaculoasă. Scoaterea centurii de castitate și legarea monstrului Tarasque sunt gesturi a căror semnificație simbolică nu este decât foarte vag mascată. Sf. Martha își dăruiește propria virginitate balaurului, în vederea „legării” magico-erotice a acestuia. Punând în discuție posibilitatea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
anului 325) nu puteau s-o fi cunoscut. Oricum, fie într-un caz, fie în celălalt, este foarte probabil că unei credințe „barbare” (preoteasă geto-dacă în relație magico-erotică cu balaurul), cu semnificație prea puțin sau deloc cunoscută, i s-a suprapus „clișeul” legendei nașterii miraculoase a lui Alexandru Macedon, legendă care își începuse deja prodi gioasa carieră pe care i-o cunoaștem (159). Mă opresc aici cu exemplificarea și comentarea motivului „legarea erotică a monstrului”, nu înainte însă de a sublinia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a produs împrumutul ? Este posibil ca termenul garabonciás din limba maghiară (atestat ca atare și la populația maghiară din Transilvania ; cf. 17) să fi fost preluat de românii ardeleni, dar având acesta o formă (pronunție) insolită, să se fi suprapus unui cuvânt cunoscut - (z)grăbunță - și să fi dat un cuvânt nou : (z)grăbunțaș. Deci gara bonciás + (z)grăbunță = (z)grăbunțaș. În acest caz, ar fi vorba de un fenomen de etimologie populară sau doar de contaminare. Astfel de fenomene
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de la jumătatea secolului al XIX-lea) talismane sau amulete scrise care să-l facă pe posesor „stăpân” asupra demonilor (balaurilor) atmosferici. Acest fapt ne permite să presupunem că motivul „Cartea solomo- narului” este o achiziție relativ recentă, care s-a suprapus tradiției arhaice autohtone a înscrisurilor cu caracter magic și celei a vrăjitorului popular cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zodii, atribuită împăratului Solomon” (28, p. 103), dar care este înrudită cu „baerul [= talismanul] de matostat” cu slove „scrijălite”, folosit la „solomonii” (131, p. 68). Cred că aceste două motive alogene („Pecetea lui Solomon” și „Cartea lui Solomon”) s-au suprapus în tradiția românească, gene- rând motivul „Cartea/piatra solomonarilor”. Rămâne de văzut care este istoria motivului „Cartea lui Solomon” și, mai ales, cum a pătruns (în secolele XVII-XVIII) acest motiv în conștiința populară românească. în textul canonic al Vechiului Testament
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Solomon contra demonilor. Pseudo-Plinius recomanda împotriva febrei o amuletă de pergament - legată de brațul drept al bolnavului - pe care trebuia scris : „Du-te de la [cutare], Solomon te urmărește” (121, p. 60). Figura lui Solomon și cea a Sf. Sisinie se suprapun. Din Asia Mică pătrund în Europa de Sud-Est medalii talismanice reprezentându-l pe Solomon-Sisinios ca un sfânt creștin, aureolat, ecvestru, străpungând cu o lance cu cruce un demon feminin cu corp de șarpe, numit printr-un atribut : Memisemenos („blestemata”) (vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
102, p. 224 ; vezi același episod și în alte cronografe românești, de exemplu, mss. BAR 4865 ; cf. 192, p. 95). Putem presupune deci că motivul „Cartea lui Solomon” (pătruns în tradiția populară românească, prin cronografe, în secolele XVII-XVIII) s-a suprapus motivului „Pecetea lui Solomon” (pătruns, prin romanele populare, în aceeași perioadă), generând sau doar reformulând motivul „Cartea solomonarului”. Fenomenul s-a produs în aceeași perioadă, prin aceeași filieră și în aceleași condiții (prezentate într-un paragraf anterior) în care vrăjitorul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitice nu sunt paralele. Câteodată, se intersectează. Unele submotive par să coincidă (izolarea/ abandonarea prun cului, alăptarea lui de către un animal sau de către o doică străină etc.), dar aspectele esențiale sunt complet diferite. Rareori se întâmplă ca ele să se suprapună, ca în cazul de excepție al unei legende talmudice : pruncul Abraham a fost ascuns la naștere într-o peșteră, pentru a nu fi ucis de regele Nimrod (asemănător cu pruncul Isus, pentru a nu fi ucis de regele Irod ; cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bătea un par în pământ, pe care îl considera ca fundament sau temelie. În jurul parului se construiau case și așa lua ființă un nou sat” (6). Acest loc consacrat nu fixa doar centrul simbolic al așezării (vatra satului). El se suprapunea „centrului lumii”. Satul - scria Lucian Blaga - nu este situat într-o geografie pur materială și în rețeaua determinantelor mecanice ale spațiului, ca orașele ; pentru propria sa conștiință, satul este situat în centrul lumii [...]. Satul se integrează într-un destin cosmic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
total misterul capacităților sale de quint, și tot e greu să ne imaginăm ce am putea avea noi în comun cu băiatul ăsta. Băștinașii de pe Kyrall s-au adaptat cu totul planetei ăsteia. Mintea lor are zone în care se suprapune cu cea a membrilor tribului, se luptă împreună împotriva lighioanelor. Mai nou, am aflat și noi cât de bizare pot fi trăirile din rand. Cum ar putea o asemenea ființă să creadă în Sfântul Augustin și chiar în Dumnezeu? Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cititorului, cum face un narator. Cititorul privește celelalte personaje ale narațiunii prin ochii acestui personaj-reflector. Din moment ce în acest caz nimeni nu "narează", prezentarea pare să fie directă. Astfel, trăsătura distinctivă a situației narative personale este faptul că iluzia non-intermedierii se suprapune intermedierii. În multe dintre romanele publicate în ultimele decenii apare situația narativă personală. Ne vom ocupa de semnificația acestui tip de narațiune pentru interpretarea unui roman îndeosebi în capitolul referitor la opoziția mod. Intermedierea narațiunii constituie astfel fundamentul distincției dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pînă astăzi, face distincția între "cel care rostește cuvintele narative", în terminologia mea personajul-narator, și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale ale situației narative dintr-un roman apar în strînsă legătură. În acest caz, perceperea realității reprezentate are loc din punctul de vedere al unui mediu actorial, însă vocea unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reținut. Există doar niște tranziții discrete la nivelul situațiilor narative. Acestea, totuși, sînt foarte importante pentru interpretare, după cum au arătat studiile scrise de Winfried Kudszus și Walter H. Sokel 178. În primele capitole perspectiva personală a lui Josef K. se suprapune de cîteva ori celei a unui narator auctorial care se disociază de protagonist. După cum arată Kudszus, scăderea numărului acestor intruziuni auctoriale corespunde creșterii frecvenței momentelor de "solipsism perspectival" ale eroului. O inversare temporară a acestei tendințe are loc în capitolul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
structural foarte important în Ulise. Fischer-Seidel notează, de asemenea, că există "tranziții alunecoase între cele două segmente" și o serie de "segmente personale" nu pot fi atribuite unui anumit personaj ficțional 404. Încă o dată modul reflector pare să se fi suprapus naratorului, căruia i-au fost atribuite majoritatea segmentelor extrapersonale ale lui Fischer-Seidel. În acest fel are loc aici și reflectorizarea personajului-narator. Preludiul episodului Sirenele din Ulise poate fi privit ca un produs al personajului-narator reflectorizat. Acest prolog este compus ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
decursul interpretării. Următoarea descriere a cercului tipologic, în care vom traversa cercul în ambele direcții, începînd de la situația narativă auctorială, va arata, de asemenea, modul în care fenomenele care au fost descrise ca fenomene izolate în decursul prezentării sistematice se suprapun sau se intersectează în opera individuală. Prin urmare, acest capitol este atît un rezumat al acelor aspecte ale artei narative care erau considerate individuale în secțiunile anterioare, cît și un catalog de întrebări și probleme care se manifestă atunci cînd
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exterioare dinspre conștiința unui mediu personal sau a unui personaj-reflector care își asumă funcția de transmitere a personajului-narator auctorial. Aceste două fenomene apar unul lîngă altul sau succesiv în diagrama cercului tipologic, dar în opera individuală, de regulă, ele se suprapun sau apar ca și cum ar fi încapsulate unul în interiorul celuilalt. Voi examina mai îndeaproape cîteva aspecte ale acestor două fenomene. 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului Regizarea dialogului prin verba dicendi și alte forme introductive este una dintre sarcinile naratorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
seamănă cu schimbările din formele narațiunii la persoana a treia, între situațiile narative auctoriale și cele personale. Acest proces are mai multe straturi aici, iar tranziția nu poate fi trasată strict printr-o linie, deoarece fenomenele individuale tind să se suprapună. În virtutea clarității, oricum, aceste fenomene vor fi enumerate și discutate în ordinea cea mai apropiată de sistemul ilustrat de cercul tipologic: 1. eul narator se retrage din ce în ce mai mult; echilibrul dintre eul narator și eul care trăiește, care e caracteristic narațiunii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]