4,234 matches
-
că Îndată Îți vine rîndul și ție. Am urmărit cum inspectorul Fumero Îl distrugea pe Fermín În bombeuri sub lumina oblică a unui felinar. CÎt a durat Întregul episod, n-am fost În stare să deschid gura. Îmi amintesc impactul surd, teribil al loviturilor ce cădeau fără milă asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, iar buzele Îi tremurau. — Spune-i lui Fumero, din partea lui Carax, că-mi aduc aminte de costumul lui de marinar. N-a simțit nici durerea, nici focul. Impactul, asemenea unei izbituri surde de ciocan care a luat cu el sunetul și culoarea lucrurilor, l-a azvîrlit spre vitrină. CÎnd a trecut prin ea și și-a dat seama că un frig teribil Îi urca pe gîtlej, iar lumina se Îndepărta ca praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce mă ardea. — O să rămîn surd? Surd, nu știu, Însă cît pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era cît pe ce să-ți lichefieze meningele. Nu domnul Aguilar a fost cel care m-a bătut. A fost Tomás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce mă ardea. — O să rămîn surd? Surd, nu știu, Însă cît pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era cît pe ce să-ți lichefieze meningele. Nu domnul Aguilar a fost cel care m-a bătut. A fost Tomás. — Tomás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atâtea ori la telefon, dar și la cârciumă, despre adevărul cel bun și adevărul cel frumos, vorbindu-i și despre adevărul ultim și adevărul absolut ce ar sălășlui În om. Îi vorbise despre adevărul orb, despre adevărul șchiop și adevărul surd, despre adevărul gras și adevărul slab, despre adevărul bogat și adevărul sărac ce hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și adevărul moale. Despre adevărul mascul și adevărul femelă, care umblă mereu cu fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară. Pentru a scăpa de sâcâială, Bikinski se metamorfoza În piatră kilometrică, călcând cu pași mari și crucea ridicată deasupra capului pe mijlocul șoselei, surd la zgomotul claxoanelor și la Înjurăturile pe care șoferii i le aruncau din goana automobilelor pe geam. Adevărul ultim al unei astfel de ființe se ascundea fie În pudrieră, fie În cizma Înaltă sau În pachetul de țigări Pall Mall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți și surd... Am spus să aveți grijă să nu vă uitați prea des În oglindă, c-o să vi se subțieze trăsăturile și o să arătați la față ca un ou...” Deși stăteau Împreună de șapte ani bătuți pe muchie, cei doi soți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
omul prudent, mai ales când e împărat ca Luminăția Mea. Duceți-l Domniței...(către slujitori): Mișcă! Fata mea o să se bucure foarte mult! Cotoșman: Mă bucur și eu, dar nu e nevoie să zbierați așa la mine, că nu sunt surd! Împăratul: Da, dar eu sunt!...Și nu zbier la tine, zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu se aude! Privești cerul Întunecat, norii nu se mai văd, e Întuneric adevărat, dar nici mai devreme când se vedeau nu păreau nori de furtună ca cei de ieri, ci, mai degrabă, nori care anunțau câteva zile de ploaie surdă, mocănească. O primăvară ploioasă, Îți spui. Îți amintești figurile celor două fete care se aflau În fața ta În autobuz. Erau urâțele, ba chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căutat stilist de la Hollywood“) și să-i aduc lui Philip un gin tonic, și totul În mai puțin de o oră. Cam asta era tot ce se putea Întâmpla cu Philip. Era ocupat să-și distreze „tovarășii“. Durerea de cap surdă pe care reușisem s-o ignor de dimineață devenise brusc mai ascuțită și am știut că nu mai rezist până târziu Încă o noapte. M-am strecurat pe ușă curând după asta, am ajuns acasă la douăsprezece și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut doar câțiva pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a izbucnit Ioana, entuziasmată. E mai grozavă decât orice declarație de dragoste! Vezi, nici o celebritate din lumea muzicii n-ar fi putut să-i scrie astfel... 30 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dragă maestre... eu m-am născut surd, dar cu dumneata, în această dimineață, am auzit muzica (fr.). Cele mai vechi amintiri — Care moment al zilei îți place cel mai mult? am întrebat-o pe Ioana într-altă seară din acea toamnă aurie. Viața începe dimineața! mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
intră un domn înalt și slab, cu mustață mică, neagră, cu părul despărțit în cărare la dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. ― Bună dimineața, băieți! Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. Când
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu era al său a durat întreaga oră de curs și i-a interesat nespus pe asistenți. Dar culmea a fost când a sunat de ieșire. Profesorul Pompiliu Constantinescu a întrebat binevoitor: ― Foarte bine! Mulțumesc! Cum te numești? Un murmur surd, întocmai unui freamăt neașteptat, din senin s-a ridicat din bănci. Am răspuns, subit inspirat, rostind limpede numele prietenului meu ce-mi sta în dreapta: ― Predescu Ștefan, don' profesor! ― Zece! a spus cu plăcere Pompiliu Constantinescu; a pus nota în catalog
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
V-ați făcut de cap! ― Dar ce-am făcut, don' suplinitor? se trezi Dragu răspunzîndu-i cu nevinovăție. ― Mai și întrebați?! Auzi, dumneata, elevi, să cânte pe stradă în puterea nopții! Și-apoi scandalul de la hotel. Ce? Credeți c-am fost surd? Dar despre toate acestea vom vorbi mai amănunțit la București. În orice caz, pot să vă spun de pe acum că "activitatea dumneavoastră nocturnă" va avea urmări serioase! Am plecat la drum. Era o căldură grozavă, și pașii noștri lăsau nori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iarnă Împiedica atât trecerea fluviului cât și căutările În teritorii ostile. Plimbându-se neliniștit dintr-un capăt În altul al camerei, voievodul aștepta. 28 decembrie, ora 1.00, Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și să poată deosebi pe cele care dau funcții generale de cele care arată ,,particularități". Dar cum să convingă pe opacul Rim că acesta 64 65 e scopul adevărat al migălelilor lui anatomice! El era numai un instrument orb si surd de preciziune. 1: ... Și, deoarece Mini era blândă, constată că acel vestigiu de cruzime, care făcea să se slujească de cadavrul simpatic al bureților fără nici o mustrare, o înrudea de departe cu acei oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers hâit, absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Nu se mai bucură de sosirea mea. Înfățișarea lui jalnică mă deprimă și mă impresionează profund. Și, dacă stau să mă gândesc bine, toate acestea fac parte din mersul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
buza superioară și-l simte mereu umed. Senzația de teamă i se amplifică pe măsură ce dimineața se apropie de sfârșit. Durerea de cap se întinde, cuprinzându-i brațele și picioarele și începe să conștientizeze un nou centru al durerii, un zvâcnet surd, la baza coloanei vertebrale. Obloanele deschise ale dormitorului și pereții vopsiți în alb par să reflecte criza, deplasându-se amenințător spre pragul său de percepție, de parcă ar fi fost și ei afectați de febră. Pe la mijlocul zilei, începe să strige după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la o masă inexplicabilă de oameni amestecați, cum se întâmplă cu câinii din stradă sau pisicile de pe acoperișuri. Fututul. Rostește cuvântul cu gura ta roșie. Cu buza de jos atinge-ți dinții, o vocală răsuflată scurgându-se cu un pocnet surd din gâtul tău. Futut. Examinând unghiul și direcția vaginului negresei și unghiul corespunzător și structura organelor genitale masculine, poți vedea foarte clar Fututul. Curva care și-a ridicat într-o dimineață fusta roz, să-și arate eretismul periodic al organelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că trebuie să-și păzească pielea. Decizia de a-l abandona pe Bridgeman, semiconștient, este deja luată, îi trebuie doar timpul ca mesajul sinoptic relevant să ajungă de la creier la picioare. O rupe la fugă. În urmă aude strigăte, lovituri surde, sunete care-l înnebunesc. Aleargă mai tare. După o vreme, realizează că n-au venit după el și se oprește. Își cuprinde genunchii cu brațele, așteptând să i se potolească respirația greoaie. După ce-și revine, începe să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Noian de pătimiri m-a-ngenuncheat, Târându-mă prin negurile vieții... Nu Te-am zărit că pururi m-ai vegheat. Când m-am trezit din adâncimi de noapte, Simțindu-Te întreg, strălucitor, M-au năpădit ale iubirii-Ți șoapte Pe mine: orb, surd fiu rătăcitor! Trec azi pășind pe drumul spre Lumină Cu Tine-alături Viața descifrând, îți sunt vlăstar din vajnică tulpină, Iubirea-Ți sorb, cu trupul tremurând. Am căutat mult prea departe Calea; Desăvârșirea Ta, prin har, e-n noi. Mi-ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mă simt aproape chiar de îngeri, Mă simt ca omul cel dintâi. De vrei doar să privești spre mine Mă poți opri să mai greșesc. Din suflet patima-mi poți stinge Iar eu să simt iar că trăiesc. Cu dangăt surd îmi bate-un clopot Și sufletul-mi se înfioară. E-atâta pace în întreaga fire. Și armonie sfântă mă-nconjoară. MIRCEA MARCEL PETCU *poet , antolog, publicist 1. Date personale: 2.Data nașterii, locul : 26.08.1954, oraș Măcin, jud. Tulcea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]