3,733 matches
-
acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se Întâmplă. Înainte să-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e Bianca. Îi place să vină neanunțată. M-am ridicat de pe canapea, conștientă că ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă: —Dumnezeule! Ce te-ai subțiat! Arăți foarte emancipată, curvă slabă ce ești! Aproape că am spus „mulțumesc“, dar mi-am adus aminte la timp. Scenariul obișnuit cerea ca eu să răspund „Adevărat, chiar am slăbit?“, la care Helen zicea „Nuuuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de toate astea, i-am explicat eu. A fost o greșeală. — Ba n-a fost o greșeală! a exclamat ea. în spital ți-au verificat semnele vitale. A fost o operație care trebuia făcută. Chiar așa? m-am gândit eu surprinsă. Era adevărat? înainte s-o pot întreba, mama s-a pornit din nou. —Și ai o problemă cu drogurile, a continuat ea. Brigit zice că luai o grămadă și tot așa mi-au spus și Margaret și Paul. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Doar știi că sunt șomeră. Paul ăsta nu ți-ar da nici negrul de sub unghii, a mai spus ea așezându-se pe pat. — Dar n-ai ieșit cu ei aseară și n-ai băut până la loc comanda? am întrebat-o surprinsă. Margaret mi-a spus că ai băut toată noaptea numai Southern Comfort și că n-ai plătit nici un pahar. —Sunt șomeră! a mugit Helen. Sunt săracă! Ce-ai vrea să fac? —OK, OK, am spus eu cu blândețe. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat intrigată. Și după aia ce s-a întâmplat? Presupun că ar fi trebuit să fac gestul cel mai potrivit, a răspuns el gânditor. —Care? Să te rogi pentru el? Nu! Să-i dau nenorocitului un cap în gură! Deși surprinsă, am izbucnit în râs. —în loc să fac asta, m-am dat în spectacol întorcând și celălalt obraz, după care i-am spus c-o să dau un acatist cu numele lui. Iată bucuriile unei copilării catolice! Nu mă mai puteam opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziua când aflase de așa-zisa mea sinucidere nu era decât apă de ploaie. Indiferent câtă folie de aluminiu folosea, curcanii mamei ieșeau întotdeauna zbârciți și uscați. Doctorul Billings a ridicat din umeri. —Și de unde o să-mi iau proteinele? Eram surprinsă că nu părea îngrijorat. —Ai la dispoziție ouă, lapte și brânză. Pește mănânci? Nu, am spus eu, cu toate că mâncam. Eram șocată fiindcă doctorului nu părea să-i pese nici cât negru sub unghie de situația mea. Billings se prefăcea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a explicat Mike, iar eu, pentru a cincisprezecea oară pe ziua aia, m-am chinuit să nu izbucnesc în plâns. Trebuie doar să-i spui să se care! — Sigur că nu-i fac nici un rău, a exclamat Clarence, rănit și surprins. Are un păr superb. Ce e rău în asta? Ce e rău în asta? a mai întrebat el o dată, apropiindu-și fața de a mea. Ni... nimic, am reușit eu să bolborosesc oripilată. —în ce grup ești? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar eu am avut din nou senzația că tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată bună! Am pus deja la foc budincile. Te ocupi tu de cârnați? —Tu ești Don? l-am întrebat surprinsă. — Cine altcineva? Părea enervat. Iar eu eram nedumerită. Don era unul dintre pacienți. îl văzusem de mai multe ori ziua trecută, în mulțimea de pulovere maro. Cum de era unul dintre conducătorii de echipă? Șovăind, mi-am exprimat nedumerirea. Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta și-a permis un chicot ușor. —... iar casa e un dezastru, copiii urlă... Cina nu e pe masă, am întrerupt-o eu de sub pături, hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă. —Cămășile lui nu sunt călcate, am strigat eu. Chiar aș... Copiii vin acasă de la școală și găsesc o casă pustie și rece... Chiar aș... Mănâncă chipsuri și biscuiți în locul unei farfurii cu mâncare caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
irlandeză. Trebuia să mă străduiesc să le aduc la o ședință din asta pe mama și pe Helen. Eram sigură că le-ar plăcea. — Cine sunt CPI-ii tăi? m-a întrebat Mike sec. —N-am nici un CPI, am răspuns eu surprinsă. — Nu te-a văzut nimeni când erai drogată? a zis Mike pe un ton sarcastic. Simțeam cum mă cuprinde disperarea. Cum puteam oare să-i fac pe idioții ăștia să priceapă că să iei droguri recreaționale era o chestie absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici o scuză. Imaginează-ți că e hidos, m-am sfătuit singură. încearcă să ți-l închipui fără dinți în gură și cu un singur ochi. Așa că, tremurând ușor, m-am trezit traversând camera către Chris. —Ăăă, Chris, am spus. Eram surprinsă să descopăr cât de normal sunau cuvintele alea. Nu era vocea ascuțită cu accente de soprană a unui adolescent. —Rachel. Chris a lăsat cartea și a întors spre mine ochii aceia de un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să mintă. Toate au un început, am replicat eu. —Te-ai gândit la chinul prin care a trecut Luke când a scris toate lucrurile alea? — De ce să fi fost un chin? am spus surprinsă. Pentru că dacă știe destule despre tine, încât să fie în stare să scrie un comentariu despre dependența ta, atunci înseamnă că te cunoaște destul de bine ca să-i pese de tine. Mai mult ca sigur că știa că dezvăluirile lui o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nimeni nu se simte bine făcând așa ceva persoanei pe care o iubește. —Tu nu-l cunoști. începusem să scot fum. —E un nenorocit. Nu e vorba numai de chestionar. Luke a fost întotdeauna un mincinos. Chiar așa? s-a întrebat surprinsă o parte din mine. Cui îi pasă? mi-a replicat o altă parte a creierului. E un mincinos acum. OK? Nu ți-ai ales iubitul prea bine, mi-a spus Celine aruncându-mi unul din surâsurile alea de gospodină grăsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte drăguță. Dar îți respect hotărârea. Acum o să te las și-o să mă duc să mă amestec printre oameni. —Te-ai gândit? am spus apucându-l de pulpana jachetei și trăgându-l spre mine. Luke s-a întors către mine surprins. —Te-ai gândit? am repetat eu. Te-ai gândit că sunt frumoasă. Timpul trecut? A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai vrut să ieși cu mine. De ce mă mai întrebi așa ceva? Fără să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
frumoasă. Timpul trecut? A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai vrut să ieși cu mine. De ce mă mai întrebi așa ceva? Fără să spun nimic, am făcut un pas spre el și în timp ce mă privea surprins mi-am vârât degetul arătător pe sub talia blugilor. Și continuînd să-i susțin privirea, cu o mișcare fluidă, l-am tras către mine. Aproape că am râs de plăcere. Comportamentul meu atât de neașteptat, de senzual, mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus forțându-mă să-mi destind trăsăturile și să-mi compun o expresie plăcută. —Și eu sunt irlandez. Stră-stră-bunicul meu era din Cork. Din Bantry Ba. Știi zona? — Da. —McCarthy e numele meu. Harvey McCarthy. — De fapt, am spus eu surprinsă. McCarthy e chiar un nume tipic pentru Cork. —Și cum îți merge? Tipul era pus pe taclale. —Bine, am bolborosit eu. Dar știi, colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îți poate fi de mare ajutor. —Cum? — Știi cum e, mi-a spus el cu un zâmbet crispat, care mi-a dat o senzație ciudată în stomac, tuturor ne prinde bine o formă sau alta de psihoterapie. Da?! am exclamat surprinsă. Chiar și ție? Chris a râs, însă cu atâta tristețe, încât m-am simțit imediat stânjenită. Da, a răspuns el privind în depărtare, de parcă s-ar fi aflat la o mie de kilometri distanță de mine. Toți avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acuratețe care nu lăsa deoparte nici cel mai mic detaliu, Josephine i-a disecat viața ca și cum ar fi tras de un fir destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el, a mârâit Neil. Asta e foarte clar, a replicat Josephine. Și tocmai ăsta e motivul pentru care trebuie să vorbim despre el. Nu vreau să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era înalt cât dulapul. Și putea să care câte-un bou la fiecare subsuoară. Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi, în trecut. Am fost foarte surprinsă când a început să vorbească. Eram un copilandru de vreo trei-patru ani, a zis el. Trebuie să fi fost luna septembrie, pentru că fânul fusese adunat și stătea pe câmp în căpițe mici, iar în aer plutea mirosul recoltei. Mă jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spun e că sună ca și când n-ai avea prea mult resp... Știu ce înseamnă a disprețui, a întrerupt-o John Joe. Vocea lui leneșă și gravă era încărcată de mândrie și iritare. Am simțit cum ceilalți se ridică în scaune surprinși. —Le disprețuiești pe femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite și plâng tot timpul și mereu trebuie să le porți de grijă! —Hmmm! Un zâmbet atotștiutor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis „Bună, Rachel“ pe un ton atotștiutor și extrem de umilitor. După care a zâmbit, iar în ochi i s-a aprins o luminiță care m-a speriat. 34tc "34" —Scoate-ți rochia, mi-a spus Luke cu blândețe. Teribil de surprinsă, i-am aruncat o privire rapidă ca să văd dacă n-am început să aud tâmpenii. Eram la mine în bucătărie. Eu stăteam în picioare lângă chiuvetă, Luke se sprijinea cu spatele de masa de vizavi, cu brațele încrucișate pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke. L-am furat de la serviciu. Rolul lui e să acopere o gaură din perete de unde a căzut o grămadă de tencuială. —în ordine, a zis Luke pe un ton neutru. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești anormal? — Da, răspunsurile tale la niște situații de viață banale sunt anormale. Drogatul folosește substanța respectivă în loc să-și trăiască viața, fie ea bună sau rea. Dar eu nu vreau să fiu anormală, am izbucnit. Ce naib...? m-am gândit surprinsă. Nu avusesem de gând să spun așa ceva. Nimeni nu vrea să fie anormal, a spus Josephine învăluindu-mă într-o privire plină de afecțiune. Tocmai de asta, în cele mai multe cazuri, persoana care suferă de o formă de dependență neagă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu mă redusese la o epavă plângăcioasă, incapabilă să se mai exprime coerent, așa cum văzusem că făcuse cu Neil și cu John Joe. Hahaaaaa! Sper că știe să piardă. Nici nu-mi amintesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]