2,825 matches
-
Suze, ca să câștigi bani trebuie mai întâi să cheltuiesciești niște bani. Toată lumea știe asta! Tu nu dai bani pe materiale? Urmează o pauză. — Ba da, zice Suze șovăind. — Și oricum, pentru ce s‑au inventat cărțile de credit? — Of, Bex... suspină Suze. E amuzant, exact asta a spus și fata aia de la impozite. — Ce fată de la impozite? Mă încrunt la propria mea reflexie și iau un dermatograf. — Fata care a trecut pe aici azi‑dimineață, zice Suze vag. Avea un clipboard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
făcut tot ce‑ai putut ca să mă ții în frâu. Ai încercat să mă previi, dar eu nici măcar nu m‑am obosit să te sun înapoi... Am fost așa de... tâmpită, așa de fără minte... Nu‑i adevărat! — Ba da. Suspin adânc. Pur și simplu nu știu ce a fost cu mine la New York. Mi‑a luat pur și simplu am luat‑o razna. Toate... magazinele alea, toate întâlnirile... totul a fost atât de nemaipomenit... Aveam să devin o mega vedetă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
personajului. Publicul e al meu. Se aude un strigăt atunci când personajul interpretat de mine e pe cale să-și pună capăt zilelor din cauza iubirii. Ia-mă cu tine! aud. Ia-mă cu tine! Restul audienței îi urmează. Și apoi întregul teatru suspină. Se aude ca o maree incredibilă. Val după val. Până la cer. Imens, înfășurându-mi urechile. Reprezentația e un succes. Se dovedește a fi cea mai bună ocazie la care puteam spera - în sală se află Domnul Zhao și un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dumnezeu... - Dacă nu azi, atunci mâne! zic oamenii, toți zicem așa. - Doamne! face nevasta lui Maxim. Pe cel dintâi român, de-l văd cu ochii, Îi cad În genunchi și-i pup multier’li, că taaare i-am mai așteptat! Suspină, smârcâie, Își șterg ochii cu colțurile basmalelor și alte femei. Aproape toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dintr-o dată! Ea mă strigă, mă caută. Nu mă ascund, nu mă opresc, merg la pas. Ca să mă ajungă, alergând, și-a Încălțat iar sandalele. Mă apucă de mână, mi se așează Înainte. Cu obrazul șiroind de lacrimi cu praf. Suspinând, Îmi cere să mă-ntorc. Acasă, zice ea, adică și la mine, acasa ceea. Nu zice, dar așa ar vrea să zică. Zice că vrea acasă, dar i-i frică să se-ntoarcă singură acasă, zice că băieții-mari trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea. Lăudat fie Alah cel Milostiv, care ți-a îngăduit să ieși cu bine din asta și să-ți urmezi călătoria, pentru ca acum să te întâlnești cu noi la lumina iubitoare a focului.» Lăudat fie!“ Sfârșindu-și istoria, bătrânul a suspinat adânc și, întorcându-se spre cei mai tineri, care ascultau pentru prima oară vechea poveste, a grăit așa: Vedeți dară cum ura și luptele dintre familii nu duc la nimic altceva decât la frică, nebunie și moarte, și adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să fie înaintat la gradul de căpitan și să devină maxima autoritate în regiune. Dacă, pe deasupra, îl mai vâna și pe asasinul unui ofițer - oricât de porc ar fi fost ofițerul acesta în viață -, acești doi ani se puteau scurta. Suspină și încuviință din cap ca și cum interlocutorul său l-ar fi putut vedea. — Bine, sergent, răspunse în cele din urmă. Vom pleca mâine în zori. întrerup și închid. Lăsă microfonul pe masă, închise întrerupătorul și rămase tăcut, privind radioemițătorul, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ai făcut e bun făcut, și cu siguranță că ai avut motivele tale. Am venit pentru că, în asemenea momente, un bărbat are nevoie de cineva... Ți-ar plăcea să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toarnă unii pe alții jupânului mare, directorul Foloștină, laolaltă cu profesori și supraveghetori, încât prea imbecil să fii ca să nu-ți dai seama că nu mai sunt copii, copiii pentru care Dumnezeu ar mai ține lumea... N-aveai decât să suspini în veci după Milică, Rafaele, și după harul acelei mile și iubiri resemnat surâzătoare, pe care vi-l insuflați reciproc și care nu vă lăsase vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înfățișarea ei și a mea, nemaivorbind de balamuc, care ne aștepta În casă, era aproape de nesuportat. M-a lovit un val de panică. Primul impuls a fost să-i trântesc ușa În nas, să alerg sus și să mă Întind suspinând pe pat. — Tu trebuie să fii Sam! continuă ea. — Mda, ăăă, așa e. Nu doriți să intrați? Grație unui efort intens, am izbutit să nu-mi cer iertare pentru halul În care era garsoniera. Cumva, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân, câte ibovnice se vor Întâlni În această noapte cu bărbații pe care și i-au ales? Tot asftel, câți bărbați dorm alături de femeia pe care o iubesc, mai cu seamă alături de o femeie care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care am trăit-o, amintirea acestor ochi de străin. Privește-mă, Omar, pentru ultima dată! Adu-ți aminte, sunt iubita ta, m-ai iubit, te-am iubit. Mă mai cunoști tu oare? Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În clasă, elogiul Constituției, Își Încurajează elevii să-i critice pe ruși, pe englezi, pe șah și pe mullahii reacționari. Îl bănuiesc chiar a fi ceea ce se cheamă aici un „fiu al lui Adam”, adică un membru al societăților secrete. Suspină. — Ieri dimineață, a avut loc o manifestație În fața porții de la intrare, condusă de doi dintre cei mai importanți șefi religioși, cerând plecarea lui Baskerville sau, dacă nu, pur și simplu Închiderea misiunii. După trei ore, se desfășura o altă manifestație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ta, de a mea? N-ai Învățat nimic de la Khayyam? „Dintr-odată, Cerul Îți fură chiar clipa necesară să-ți umezești buzele”. Privirea ei se cufundă Într-a mea pentru a mă citi ca pe o carte deschisă. Înțelesese totul, suspină. — Unde ai de gând să mergi? Nu știam Încă. Venisem de două ori În Persia, și de două ori trăisem În postura de asediat. Îmi rămânea Întregul Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
culcă fiul pe pământ. Apoi, cele două surori, cu mii de precauții ca să nu-l scape, luară În primire trupul tatălui și, fără să aștepte ajutorul bărbatului care deja se dădea jos de pe catârcă, Îl așezară alături de nepot. Mama copilului suspina, repeta monoton, Copilul meu, tatăl meu, și sora ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care mai apoi i-l întind, dar el nu își mișcă brațele, slăbite și uscate stau nemișcate pe lângă corp. Bea, spun eu, iar el întreabă, cum? Ce vrei să spui cu asta, ia paharul, îi zic eu înfricoșată, iar el suspină, nu sunt în stare, brațele mele nu se mișcă. Nu e posibil așa ceva, mă înfurii eu, în urmă cu numai o oră mâinile acelea au lovit ceasul deșteptător, nici o boală de pe lumea asta nu evoluează astfel, ce se întâmplă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este permis, nu avem decât o singură viață, nici măcar nu te-ai culcat cu el. Dar aș fi vrut, nici nu ai idee cât de mult aș fi vrut, în dimineața aceea, și îi povesteam iar și iar, însă ea suspina, dorința nu se pune la socoteală, nu plătim un asemenea preț pentru o dorință. Ușoară ca și când m-aș fi născut pentru a doua oară, mă grăbeam spre el, o lăsasem pe Noga la mama și pornisem la drum pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altă lume, văd cum este întins pe pat, cum este acoperit cu pătura, îl aud spunând, draga mea, mergeți acasă, vreau să dorm, iar Noga murmură, dar, tati, cine va rămâne cu tine, vreau să stau cu tine, și el suspină, nu vreau decât să dorm, nu am nevoie de nimeni ca să pot dormi, dacă îmi va trebui ceva, voi telefona, iar eu, care îmi doream atât de mult să plec de acolo, nu mă mai puteam desprinde acum de sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el spune, nu este nevoie, îmi este mult mai ușor să fiu singur acum, crede-mă, până când voi primi rezultatele investigațiilor, prefer să fiu singur, nu o fac pentru a te supăra, spune el făcând un mare efort, iar eu suspin, dar nici nu mă ajuți. Noga îl sărută cu dragoste pe obraz, tati Ughi, îi șoptește ea, ca atunci când era micuță, vreau ca mâine-dimineață să te ridici din pat și să mergi ca înainte, bine? Iar eu mă aplec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre camera ei, pare atât de pierdută fără burta aceea imensă, ca și cum o parte a trupului i-ar fi fost răpită, în ochii ei strălucește o lumină roșiatică, iar în clipa în care mă vede, începe din nou să plângă, suspinând în brațele mele, nu îmi dau nimănui fetița, este a mea, deja i-am ales un nume, dacă dorește cineva să o adopte, va trebui să mă adopte și pe mine, eu o îmbrățișez, cât de frumos ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care aduce acasă un carnet cu note proaste, nu știu, spune el, de vreme ce nu îmi pot da seama ce a fost asta, nu pot fi sigur dacă nu va reveni, nu mă simt în siguranță, nu știu cum m-aș putea vindeca, suspină el, dar eu îmi fac în continuare iluzii, atâta timp cât e vorba de mintea lui bolnavă, ne putem descurca și singuri. Nu exagera, astfel de lucruri li se întâmplă tuturor, aici sau aiurea, important este că a trecut, important este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea o îngrijea cu cel mai mare devotament, ca și când ar fi fost vorba despre un copil, ce bine ar fi fost să ne fi îngrijit și pe noi cu același devotament, o întreb cu răceală ce face Noga, și ea suspină, Noga este bine, dar trebuie să faci ceva în ceea ce privește situația ei la școală. Ce situație, întreb eu surprinsă, ce s-a întâmplat? Ea spune, dar cum, nu ți-a povestit? Este cât se poate de singură, fetele râd de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile tale, nu te gândești decât la tine însăți, eu sunt bolnav, iar tu îți plângi de milă! Privesc în jurul meu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare pornesc dinăuntrul său ca din adâncurile pământului. Udi, ce se întâmplă, mă reped spre el, îngenunchez lângă el, ce îți mai fac ochii, vezi ceva? El suspină, ochii sunt bine, dar nu pot respira, îmi este greață, iar eu întreb, de ce ai ieșit, de ce nu m-ai așteptat în cameră, ți-am adus lămâie, iar el șuieră, nu mai puteam rămâne acolo, trebuia să ies, acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]