KorAP: Find »[drukola/base=sustrage & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...286 >

7,135 matches

Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359

iluzia existenței unei „căi regale” pe care am putea înainta în cunoașterea lumii fizice, la adăpost de ostenelile pe care le implică folosirea instrumentelor oferite de matematică și de consultarea experienței, nu este până la urmă decât expresia năzuinței de a sustrage controlului plăsmuiri libere ale imaginației, oricât de coerent ar fi ele articulate. Supoziția lui Kant este evident aceea că succese durabile nu sunt posibile decât acolo unde există mijloace de control, care ne permit să stabilim care dintre încercările noastre

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
reprezentate în intuiție și nu au o altă legitimare a realității lor obiective decât aceea că nu stau în contradicție unele cu altele”19. Formulări care, să recunoaștem, reprezintă o foarte sugestivă caracterizare a tendinței spiritelor pur speculative de a sustrage știința naturii acelui control pe care-l face posibil limbajul matematic și experimentul. Kant se va delimita și de concepția inductivistă, de inspirație baconiană, asupra legilor științei matematice a naturii. O variantă a unei asemenea înțelegeri a temeiurilor legilor șțiinței

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
generală inducția”. Iar într-o formulare mai amplă a regulii a IV-a, din manuscrisele lui Newton, statutul legilor obținute prin inducție, în opoziție cu cel al ipotezelor, termen pe care autorul îl folosește pentru a desemna propoziții care se sustrag controlului strict al faptelor, este caracterizat în felul următor: În filosofia experimentală nu trebuie să se argumenteze pornind de la ipoteze împotriva propozițiilor deduse din fenomene prin inducție. Căci dacă împotriva inducției am admite argumente bazate pe ipoteze, atunci argumentele bazate

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
că ele sunt elemente constitutive fundamentale ale descrierii teoretice a lumii fizice. Abia ele fac posibilă o asemenea descriere. Drept cadre în care se dezvoltă o tradiție de cercetare științifică ele funcționează, în cadrul acestei tradiții, drept fundamente de la sine înțelese, sustrase discuției și examenului critic. Unii dintre actorii principali ai revoluției care a avut loc în fizică în prima jumătate a secolului XX au atras atenția asupra statutului aparte a acestor concepte și principii și asupra implicațiilor oricărei reconsiderări a structurii

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
de o știință falsă”, Kant observă într-o notă de subsol: Secolul nostru este adevăratul secol al criticii, căreia totul trebuie să i se supună. Religia, prin sanctitatea ei, și legislația, prin maiestatea ei, vor de obicei să i se sustragă. Dar atunci ele provoacă împotriva lor bănuieli întemeiate și nu pot pretinde stima sinceră pe care rațiunea o acordă numai aceluia care a putut face față examenului ei liber și public.2 Sugestia mea este că răspunsul lui Kant la

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
timp. Se cere o imensă stăruință, desfășurată în perioade lungi de timp, pentru a reforma forme de viață și instituții a căror funcționare de fiecare clipă nu este decât un îndemn la respectarea necondiționată a directivelor unei autorități ce se sustrage controlului criticii raționale. Kant, care a remarcat odată că omul este făcut dintr-un lemn strâmb, era de altfel destul de rezervat în așteptările sale. A cere de la oameni înțelepciunea (Weisheit), înțeleasă drept utilizare practică pe deplin adecvată a rațiunii, i

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
O sugestie majoră a ideii kantiene a luminării este că un consens universal este posibil doar între oameni luminați, capabili și deprinși să facă uz de rațiunea lor. Corolarul necesar al acestei presupoziții este că orice cauză care va fi sustrasă examenului critic și sancțiunii rațiunii îi va diviza și învrăjbi pe oameni. Ea îi avea drept adversari pe cei afectați, lezați prin promovarea ei. Aceștia vor trebui neapărat combătuți, înfrânți, neutralizați. Iar dacă opoziția lor va fi una puternică, eficace

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
aderă la ea sau i se opun, indiferent dacă este vorba de cauza neamului, a rasei sau a partidului unic. Este o constatare curentă că resorturile afective cele mai profunde ale identificării individului cu o cauză suprapersonală, care va fi sustrasă examenului critic, stau în imaginea adversarului condus de o altă opțiune. La întrebarea: „Cum devin grupuri mari de oameni, uneori chiar colectivități cuprinzătoare, adversari de neîmpăcat a căror religie va fi dominată de imperativul afirmării a ceea ce este perceput drept

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
fac posibil un consens bazat pe rațiune, singurul consens care poate aspira să devină unul universal. În lumina învățămintelor istoriei, cu deosebire a învățămintelor secolului care s-a încheiat, consecințele dezastruoase ale oricărei mișcări și inițiative publice care proclamă principii sustrase discuției și examenului critic al oamenilor luminați drept criterii supreme ale legalității și moralității devin pe deplin previzibile. Dimensiunile dezastrului vor fi direct proporționale cu numărul și fanatismul adepților unor asemenea mișcări și inițiative. Iar natura principiilor invocate, interesele supreme

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643

sfeclă, andive și fenicul. La sfârșitul sezonului, veți ocupa parcelele lăsate goale cu fetică. Excepțiile Roșiile pot rămâne mai mulți ani la rând în același loc, cu condiția ca în fiecare an să se adauge îngrășământ. Și alte plante se sustrag de la principiul rotației culturilor: plantele aromate, care nu sunt foarte exigente și nu prea atrag paraziții, pot fi plantate în același loc de la un an la altul. Alte specii, precum căpșunile, sparanghelul sau anghinarea au nevoie de mai mult timp

Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398

retractil și ambiguu, angajat în căutarea neștiută a unui Graal ale cărui valori nu le-ar exprima niciodată în întregime (Cawelti, 1976, p. 151). Trăind exclusiv într-o lume a crimei, a confruntării brutale, a păcatului, Marlowe nu se putea sustrage la nesfârșit influenței mediului. Desigur, el nu se apucă de contrabandă cu whisky, dar e un constant consumator de spirtoase - ceea ce-l plasează, oricum am privi lucrurile, într-un anumit plan de contact cu lumea criminală căreia, în regimul existenței

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
unei stricte „conștiințe private” - de fapt, un set de reguli care-l ajută să supraviețuiască încercărilor brutale ce alcătuiesc însăși esența lumii în care a plonjat. Prizonieratul său ține și de un soi de magie căreia nu i se poate sustrage - așa cum, în opinia lui W.H. Auden, lectura romanelor polițiste ține mai degrabă de o vrajă bolnăvicioasă decât de arta autentică (vezi celebrul său eseu The Guilty Vicarage). Cu aceste atuuri de partea sa (or, mai degrabă, forțat de împrejurări

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Doyle sau Agatha Christie au fost înlocuite cu abordări mai flexibile, dar finalmente cuantificabile și ele. Evadând din capcana apartenenței la o poetică reformistă în intenție, dar, practic, vag anchilozată după primele cărți ce-i respectau cerințele, Chandler s-a sustras primejdiei de a-și vedea eforturile compromise odată cu epuizarea mesajului. Mizând pe expresivitatea literară, el a făcut din mesaj un obiect seducător: înainte de a fi un joc al minții, el este un joc al sufletului. Ce izbește la lectura celei

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
a înfrunta viața. Dar tocmai aceste trăsături, niciodată perfect conturate, niciodată fixate pe un suport stabil, fac din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii secretului vieții lui Terry Lennox sau al coșmarurilor ce fac din Roger Wade un bețiv cu tendințe sinucigașe

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
oceanului, într-o La Jolla ale cărei calități le recunoaște pe deplin abia acum. Orășelul pare un spațiu utopic, mai ales dacă-l comparăm cu nevroza agresivă a Los Angeles-ului. Nu e greu de înțeles de ce scriitorul nu se poate sustrage tentației de a-l nemuri sub numele Esmeralda. El readucea acțiunea sub propriile priviri, dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
e primejduită, ea nu ezită să-i ucidă pe cei care-i stau - cu adevărat sau doar în imaginația ei - în cale. O ucide mai întâi pe Lola, pe care o atrage în biroul lui Larry, obține fotografia și, totodată, sustrage și celelalte fotografii aflate în dulapuri. Aceeași motivație - spaima că mariajul îi va fi distrus - funcționează și în cazul eliminării lui Lipshultz, care dăduse ordin ca Les Valentine să fie prins cu orice preț. Finalul pare împrumutat dintr-o tragedie

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Amis oferă o descriere adecvată atunci când vede în primul Marlowe o figură ce plutește undeva între cult și mit: el este în egală măsură fierbinte și rece, viril și steril. Are de plătit un preț pentru faptul că s-a sustras venalității; e un incoruptibil, în toate sensurile cuvântului: nu poate fi corupt nici de femei, nici de bani, nici de America. Aceste calități s-au estompat, pentru că scriitorul mai tânăr e obligat să opteze. Nici nu avea de ales: a

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

o pedeapsă necunoscută și mult mai aspră la care se aștepta de luni de zile cu anxietate.” Explicația dată accidentului ne arată dublul aspect al acestei apărări: calmarea angoasei legate de sentimentul de culpabilitate, dar și posibilitatea de a se sustrage unei pedepse căreia i se prevede iminența, devansând-o printr-un soi de superstiție. Și în cazul copiilor, Bourguignon (1984) remarcă faptul că „accidentele nu se întâmplă oricui, nici oriunde, nici în orice familie”. Cel mai adesea, ele se află

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
neagă realitatea, ea vrea doar să o ignore. Comportamentul normal ar fi ca, fără a nega realitatea, subiectul să se străduiască să o modifice (1924c/1974). Din păcate, nu întotdeauna este posibil să modifici condițiile generatoare de stres; ele se sustrag uneori cu totul inițiativei noastre. În acest caz, refugiul în reverie este o apărare prețioasă, cu condiția să nu se instaleze definitiv și să nu rupă totalmente relațiile persoanei cu cei apropiați. Potrivit lui Winnicott (1971/1975), cei „iremediabil distanțați de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei. Refularea este o uitare intenționată întrucât joacă, la fel ca și celelalte mecanisme de apărare, un rol protector, chiar dacă efectele

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă numele secret (1910/1977); - niște diguri ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul că, dintretoate exemplele prezentate aici, nici unul nu este lipsit de aspecte patologice. Consecințele refulării, descoperite de Freud la pacientele sale isterice, sunt interesante pentru studiu, dar atât de cunoscute, încât este suficient să le

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
pare că ține de un mecanism similar (izolarea), destinat să protejeze Eul împotriva afectelor sau senzațiilor care ar risca să-l copleșească”. Fairbairn (1952/1974) subliniază faptul că există puține persoane „normale” care, în fața unei crize majore, să se poată sustrage „unei stări anormal de calme și detașate”. În sfârșit, în timp ce DSM III-R (1987/1989) nu menționează nimic despre retragerea apatică, DSM-IV (1994/1996) o trece pe lista mecanismelor de apărare, fără însă a-i da vreo definiție. Exempletc " Exemple" „Apărările

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este totuși afirmată și de Freud (1930/1995) atunci când precizează că, nedispunând de o cantitate nelimitată de energie psihică, bărbatul trebuie să le sustragă femeilor și vieții sexuale partea de energie pe care vrea să o destineze obiectivelor culturale. În schimb, cu douăzeci de ani mai înainte, în studiul său despre Leonardo da Vinci (1910/1987), Freud emisese ipoteza contrară, susținând că reprimarea vieții

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261

alienație mintală, care putea avea urmări asupra sănătății fătului.1 Un progres evident l-a reprezentat înscrierea în noul Cod Penal a delictului de seducțiune și al aceluia de abandon familial. Au fost prevăzute sancțiuni pentru acei soți care se sustrăgeau de la achitarea obligațiunilor de întreținere, stabilite printr-o hotărâre judecătorească 2. Apreciind aceste îmbunătățiri evidente ale condiției feminine, organizațiile de femei, sprijinite de oameni politici influenți și de comisiile de specialitate ale Societății Națiunilor vor insista, în anii următori, pentru

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
politic, dorința de a-și exprima liber fiecare individ părerile sale proprii, ceea ce aduce o diferențiere inevitabilă după ideologia fiecăruia și ca consecință o grupare a cetățenilor în diverse partide politice, fatalitate de la care nici femeia nu se va putea sustrage. Pentru perioada de inițiere a femeilor în viața politică găsește nimerită o grupare aparte a femeilor. Rolul femeilor în această perioadă de tranziție ar fi să aducă o notă de neutralizare a instituțiunilor noastre naționale, care sunt toate - din nenorocire

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]