5,786 matches
-
descoperit în pătul două puști mari și grele, la care când mă plictiseam țăcăneam toată ziua până într-o zi când au dispărut de acolo fără urmă. La fel la mătușa Stanca, într-una din zile, am început să mă târăsc pe sub pat și am dat și acolo de alte două la fel de mari dar acestea aveau și șpăngile care luceau în semiîntuneric. Fratele meu ajunsese ditamai flăcăiandrul, se ducea seara în sat, făcea curte la fete și într-una din seri
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
unde am învățat în clasele I - IV, se afla lângă un ateneu în ruine. Clădirea ateneului era încuiată, dar o gaură din perete făcea posibil accesul unui copil înăuntru. În mod evident, când am descoperit că, sărind gardul școlii și târându-mă prin gaura aceea, pot intra clandestin în ateneu, acesta a devenit locul cel mai interesant pentru mine. Exploram scena putrezită, bucățile prăfuite de role de film de pe jos, camerele înnegrite de fum, încercând să descopăr extraordinarul. După câteva vizite
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
care ochi de gheață ascund în scoici misterul orbirii nenăscute din solzi de gri amar. Sunt cuiburi de iubire din umbre de dor verde când frigul răscolește prin strune toamne reci, și țipete de frunze când floarea vieții-și pierde târând doar plânsu-n taină prin ochi de piatră seci. Sunt cuiburi de iubire pe sub cărări de suflet în care timpul toarce în nesfârșite veri, o lacrimă ce arde cusută-n veci sub zâmbet ești Tu eternul care lăsata-i prispa ieri
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
nu contează. Toate erau crime ale Ființei umane îndreptate împotriva ei înseși. Diferența dintre om și câine, sesiza la un moment dat autoarea evadărilor tăcute și imposibile din realitate în Sinele propriu, era aceea că „Măcar el, câinele, se poate târî să-și găsească un adăpost. Să găsească un colț de pâine, un os.”, pe când el, Omul, redus la orizontul strâmt al imperiului maladiv al fricii, nu mai poseda de mult libertatea-i firească de a-și alege, fără constrângeri, drumul
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
de pe animal și legându-i mâinile slăbănoage cu o frânghie. - Ce-aveți cu mine? Vă spun stăpânului... - E porunca dumnealui pentru isprăvile pe care le faci! Cotoroanța se zbătu cuprinsă de furie, dar cei doi oșteni o îmbrânciră și o târâră pe scări. Ștefan îi aruncă o privire aspră. - Ce se întâmplă, stăpâne? Ăștia au înnebunit! - zise vrăjitoarea. - Femeie, se răsti bărbatul, te-am adus de pe drumuri în casa mea, ți-am oferit o cameră cu pat și hrană fără să
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
găsim drumuri dar ne închidem de frica luminii, de aceea las toate sentimentele să spună secundei de râs și plâns de stare și infinit suspendând ruga la cuvânt. Lanțuri înfășoară mintea, turma durerilor sparge lumina, scapă nemurirea din noroc, fierul târăște destine ascunse. Murim clipe de fapt și de nimic, un preț ne strigă vina, regretul e plictis. Pe unde umblă noaptea sfârșită de zăpezi? de ce o piatră curge din palme și nu vezi? De-am putea alege să retrăim clipele
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful gărzii, englez, spion! Carceră! Total impasibili, membrii gărzii îl luară pe Verdunel de picioare și-l târâră într-o direcție necunoscută lui. - Bă, cam nasol scenariu, da’ când o fi la plată, îi sparg, mai gândi el cu acea luciditate caracteristică, dar total nejustificată, a celor aflați în disperare. După numai cinci minute, șeful gărzii deschise o
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
after-school sau la cursuri de modelare, pentru că viața noastră ocupată nu ne permite să stăm cu ei și să ne jucăm. Avem job-uri și relații, trebuie să facem bani și să livrăm la termene, n-avem vreme să ne târâm pe covor după mașinuțe. Și apoi nu e mai comod să le dăm „pe desene” doar ca să nu ne mai bâzâie cu pretențiile lor absurde de a-i băga în seamă? Vrem să-i știm în siguranță lângă noi, dacă
Copiii nu trebuie lăsați liberi () [Corola-blog/BlogPost/338251_a_339580]
-
gros, șaișase, țară-țară, bițoacle - canci. Foto: Niculae Ardelean Toată liota știe că un singur remediu, același în fiecare zi, funcționează, dar, prizonier încă în ritualul trândăvirii, până și gândul se întoarce pe partea cealaltă. În fine, gașca concede și se târăște spre digul aflat la doi pași, îl sare mâțește și se răsfiră pe malul Târnavei cu undițele pregătite. Florin, starostele de vânătoare, e singurul care intră în apă și traversează prin vad și repeguș spre locul LUI de pescuit. Ciraci
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Asta il face pe fiul nostru să fie „insuficient”. Cu cât programa școlară cere mai mult de la el, cu atât el devine mai „insuficient”, deci mai frustrat. Frustrarea îl face să aibă izbucniri. Nu lovește oamenii. Aruncă cu ghiozdanul, se târăște pe jos, pleacă din bancă și uneori din clasă. Nu ține pasul cu clasa. Nu citește în ritmul clasei. Procesează mai lent. Prăpastia crește! El deranjează orele din ce în ce mai des. Îți recomandăm Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
combinațiilor binare (argument pentru IT-iști). Poți să cânți toate aceste arii la infinit, degeaba. Foto: Guliver Getty Images Între timp, cetățean turmentat, începi să uiți să îți vorbești corect limba maternă, să o terfelești vesel în fel și chip, târând-o prin dejecția barbarismelor. Începi să gândești împleticit, să cauți tot felul de tainițe, ca să te ascunzi de lumea asta la fel de dură ca întotdeauna, dar pe care tu o credeai mai bună, pentru că așa ai decretat-o din vârful unei
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
întâmplare că destui indivizi, căutând sub ruinele propriei vieți un sens oarecare, descoperă că străduințele lor seamănă cu încercarea de a găsi o noimă unui vârtej de întâmplări implacabile prin placiditatea cu care s-au derulat și care i-au târât în direcții din care le-a fost peste putință să se sustragă. Când își rememorează trecutul, deopotrivă oameni talentați și pătrunși de spirit și persoane lipsite de orice ambiție și dorință de a străluci, oameni puternici și slabi, inteligenți și
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
continuai cu evenimentele din trafic, glumițele colegilor referitoare la stilul de parcare, drum înapoi, claxon, claxon, deget, urlet, înjurătură, claxon. Și tot așa. Etapa doi. Indiferența. Conduci bine și știi asta. Ești deasupra lor, ești superioară sub-speciei păroase care se târăște pe lângă tine înjurând, comparând, gesticulând, făcând caz din orice. Ești tu, mașina ta, o melodie tare, o destinație chic, tot setul de mai sus îngrămădit pe un norișor roz care levitează și nu își coboară mintea la colcăiala abjectă de
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
Din păcate, un efect pervers al anilor de mizerie comunistă s-a perpetuat până astăzi în mintea oamenilor de la noi: anume că demnitatea unei persoane se manifestă numai în condiții vitrege, că pentru a fi respectat trebuie să fii oficialmente târât prin locuri indezirabile și să reziști, că doar purgatoriul lumii acesteia te face vrednic de omagiul, peste mode și timp, al semenilor. Neajunsul acestei judecăți nu constă în caducitatea ei istorică (ar fi iluzoriu să mai vorbim azi de asemenea
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
gioi. Mânie dac-ai putea vini, că ies cu oile-n Deluț. Mni-o dat a lu Dănilă iarba la colibă... Sângur nu pot. N-am zis nimic. Ultimele cuvinte le-am prins din mers. Nu, nu din mers, că mă târam, apăsat de disagi, cătrănit, cu gura uscată, cu greața-n stomac, încătușat și smucit de lanț de către un călăreț nevăzut. ”Cu dragoste, îmi răsuna la fiecare smucitură, șî cu post. Cu dragoste... șî cu post. Cu dragoste... șî cu post
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
e bine să ai profesori cărora să le știi de frică” - susține psihologul. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos La începutul lui 2016, cazul profesorului de matematică de la Colegiul Național Tudor Vianu din Capitală, care a pus un elev să se târască în genunchi pentru un punct în plus la teza de matematică, a fost intens mediatizat. Profesorul s-a apărat incluzând incidentul în categoria glumă, iar o parte dintre elevi și părinți au sărit să îi apere reputația, argumentând că este
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
că demersul era și legitim, și legal: "Nu schimb eu cocoașa lumii.” Situația amintește de cea de la liceul Tudor Vianu din Capitală: și aici părinții s-au împărțit în două tabere în urma întâmplării mult mediatizate cu elevul care s-a târât în genunchi pentru un punct în plus la teza de matematică, în urma unei așa-zise glume a profesorului. Mai mult, unii părinți au ajuns să ia apărarea profesorului și să îl susțină public. Iar membrii Asociației Părinților din Colegiul Național
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
acasă de vreo săptămână. Cred că a ouat aci, la mata, și acum clocește ouăle.” Peste două zile a venit șeful de post și s-a oprit direct la locul unde era pușca. A luat-o și, după ce o mai târâseră și pe soție pe drumuri un timp, mi-au făcut alt proces, urmat de altă condamnare ca ... recidivist, deși eu eram lipsit de libertate de patru ani, timp în care am primit o singură vizită. Din cauza celei de-a doua
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
pătruns, fermierii care nu li s-au alăturat au sărăcit sau pur și simplu au fost falimentați. Plantațiile le-au fost distruse sau ocupate și au ajuns pe drumuri. Mai mult, în multe cazuri sute de fermieri au fost șicanați, târâți prin tribunale și umiliți de avocații acestor corporații. D-l ministru Tabără știe acest lucru căci sunt zeci de documente, mărturii ale unor oameni de bună credință - fermieri, profesori și cercetători cu cărți de vizită impunătoare cărora le-a fost
Un ministru pe placul companiei americane Monsanto () [Corola-blog/BlogPost/339950_a_341279]
-
s-a pus în mișcare, și, nu departe de poarta școlii unde se formaseră niște băltoace și șleauri care înghețaseră bocnă pe timpul nopții, am alunecat pe gheață și acolo am rămas, leșinat de durere. Doar ce-am reușit să mă târăsc lateral pentru a nu stingheri deplasarea convoiului. Compania și-a văzut de drum, cu grosul trupelor. După ce convoiul s-a scurs în întregime, am încercat să mă ridic. Nu a fost chip. Doar că de pe gheața și pământul acela înghețat
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
pleacă din Boston forțând-o pe Cathy să meargă cu el. Gândul lui era acela de a o ucide. În fiecare hotel în care se opreau o bătea crunt. La un moment dat însă, femeia reușește să scape și se târăște cu greu până la prima locuința omenească. Aceasta se nimerește să fie ferma fraților Trask. Charles, mai precaut, sugerează că ar fi mai bine să o ducă la doctor, dar Adam refuză categoric. Cathy își găsește astfel adăpost la fermă, simulează
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
pușcăriilor politice prin grațierile personale din 1963-1964. D.G.: Așa a încetat excesul de zel al informatorilor, sau ai fost în continuare hărțuit până ai ales calea exilului? V.R.: După a doua eliberare, în restul de 25 de ani, m-am târât printre informatori și oameni în uniformă, urmărit, uneori 16 ore pe zi, cenzurându-mi-se corespondența și instalându-mi-se camere de supraveghere în apartamentul familial. În cei 30 de ani petrecuți în libertate, Securitatea a pus în mișcare, împotriva
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
în acele tufișuri, împărțim prada în mod egal și gata, fiecare pleacă pe drumul lui. - Sună frumos afacerea asta, dar n-o să avem necazuri? De exemplu, cum o să intri în biroul șerifului? - M-am gândit și la asta. O să mă târăsc la ușa lui, plin de sânge, și-i voi cere ajutor că sunt rănit, iar după ce mă duce înăuntru mă ridic, îl împușc și trecem la treabă. Poate că el are cheile la îndemână și te eliberez eu, fără a
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
creștea. Țeava mitralierei roșise, dar nu înceta. Mă cuprinse jalea: locotenentul căzuse, camaradul meu era mort, fața îi era năpădită de sânge. Dușmanul sări lacom pe noi, ca niște barbari, omorâră pe răniți și pe noi, care mai rămăsesem, ne târa cu ei peste Dunăre. Nu mai rămăseseră din regimentul nostru decât vreo două sute de oameni. Eram prizonieri. Am fost dezarmați și împinși cu baioneta de la spate către un lagăr de vite. Hainele ni le schimbară și ne dădură în locul lor
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
de noi. Făcurăm un fel de lagăr pe-o miriște și ne dădură niște pâine făcută din tărâță mestecată cu nisip, scârțâia între dinți. Plecarăm către Șiștov (localitate în Bulgaria, n. r.) și de aici, uzi și frânți de oboseală, ne târârăm o zi și o noapte până la Setoi, unde fuserăm puși la muncă. Căram pietriș din râul Bușița de la doi kilometri, din zori până noaptea, târând după noi roabele și bocancii fără talpă. Soldații strigau: „La muncă, români!”. Voinicul bulgar tăbăra
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]