6,881 matches
-
vis cu lebede ce mor cântând sub despletirea peste-albastru. Și, parcă, albul a-nceput să-mi doară, parcă... Gabriela Blănariu ... Citește mai mult De-un timp tot mai des visez lebede,albe semne de-ntrebare peste-albastru despletitestau la rând cuminți, tăcute și... așteaptă.O zbatere de arcuri albe-n noapte,sfârșit de lebădă - debut de simfonieși-n mine-i pace și mi-e bine.Să fie vremea ultimului cântec,sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis cu lebede ce
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
câteva versuri într-un carnețel: “Banca noastră, frumos modelată Din suflet de brad și din cântec de timp, E tot acolo! Doar salcâmii și-au scuturat albul din plete Dându-mi de știre că a mai trecut un an. Și tăcuta alee... Mai poartă în ea și acum Stigmatul volatil al pașilor tăi. Și ai mei! O străbat în fiecare zi Căutându-ți pașii, Strivindu-i... Ce durere să-i auzi cum plâng Cu plânset scrâșnit, De asfalt sfărâmat!... Stau cu
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
576 din 29 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 367 TEMERI Caută-mi temeri în suflet, Vezi bine nu le vei găsi, Dar în al inimii răsunet, O coardă melodia va părăsi. Și va rămâne trist banjoul, Sau poate melancolic si tăcut, Din ritm va mai slăbi tangoul, Iar eu te voi întreba; Ce ai făcut? Îmi vei răspunde poate modest, Nu-mi atribui nici o vină, Nu încerc nimic să contest, Și nici nu vreau să fii divină. Dar versul acesta să
TEMERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366794_a_368123]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > OARE? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Oare? oare anii mei sunt munți, care mă privesc tăcuți? oare zilele-s incerte, când încearcă să mă certe? mersul greu e oare drept, spre ce țel eu mă îndrept? Întrebări destule, multe, Cine stă să le asculte? Răspunsuri nu le găsești, Cât pe lume mai trăiești. Dar tot cauți
OARE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365638_a_366967]
-
Iubire > CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tine de, VIOLETA CÎMPAN Mi-s mâinile de soare încrețite, De muncă zilnică, bătătorite, Dar când te mângâie, tăcut, pe tine, De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i sufletul pierdut și-ngreuiat Poate de
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
mamă la groapă. Azi toate fetele din sat Vin să-mpleteasc-a mea cunună Dar n-am s-o port mamă pe cap, Pe cruce ele-au să mi-o pună. Privește mamă la portiță, Auzi băieții cum mă strigă? Mult prea tăcut-a mea guriță Nicicând n-o să le mai răspundă. Te uită mamă, în grădină, E iarnă și-mpotriva firii, Cu mine parcă vrând să vină, Au înflorit toți trandafirii. Ții minte cum mă mai certai Când vreunul ți-l furam
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
cu volbura de luna din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu damnat! în silogismul dezbrăcat, trei judecați aduse că reduta când mă avânt în volbura tăcută. Prima întrebare, nașterea că salba o viață acoperită, o monada, iar moartea se amestecă-n aval, ca un sfârșit de început, un bal. Poeții plâng la margine de gand filozofii se adună într-un rând, doar îndrăgostiții sunt apărați de
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365768_a_367097]
-
dintr-o poezie a lui Vincenzo Cardarelli(traducere de Simona Enache) Amintirile, aceste umbre prelungi În corpul nostru efemer, Acest traseu de moarte Pe care noi îl lăsăm să trăiască Înfiorătoare amintiri de neuitat, Iată-le deja apărute Melancolice și tăcute Fantome stârnite de un vânt funebru. Momente trecătoare ale unei povești obișnuite Închisă ermetic și tristă. și dacă nu aș fi știut că poetul s-a dus printre stele când autoarea Cati Urucu abia învăța să articuleze cuvinte, aș fi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
ore-n șir. Cântarea Cântărilor derutează neavizații, punându-ne în dificultate când e să să explicăm musafirilor ce balamuc mai e și ăsta. Indiferent dacă vocea cristalină ne-a anunțat în acest an mil Euros, cien millones, sau a rămas tăcută, rămâne de văzut cine e mai câștigat și cine râde la urmă. Dar aceasta nu putem afla decât trecând pragul Anului Nou, la nevoie ajutați și de douăsprezece boabe de struguri norocoși. Le înghițim simultan cu bătăile clopotului de la Puerta
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
mine ar mai avea atunci șansa nesperată de a fi atins de buzele tale, căci sper că vei încerca măcar să-mi faci respirație gură la gură”, adăuga pișicherul trecut bine de șaptezeci de ani. Câteodată, prin pauzele în care contemplau tăcuți natura, se prefăcea că ar fi adormit pe veci, doar ca s-o sperie. Firește că pe Eli o îngrozea perspectiva unui atac suferit de Hans în pustietate, pe vreun traseu uitat de lume. Știa prea bine că, deși era
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
Frumoși și zmei și îngeri.... Cosânzene și fecioare, Și poveștile eterne În care dragostea nu moare... Am deschis ușor fereastra... Am stins opaițul în iatac... În tăcere am pus glastra Cu parfumul de liliac... A intrat ușor, sfioasă... A privit tăcută-n jur... Și s-a așezat la masă Cu hârtiile-mprejur... O am de atunci la mine... N-am lăsat-o să mai plece, Vara, toamna, primăvara, Și mai ales în iarna rece... Mi-e prietenă de-o viață... Iar
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
ce-o să mai fie... Se umple zilnic „cartea vieții” Cu file de... Nostalgie. DOUĂZECI DE PRIMĂVERI A ieșit în zori din casă, În pragul unei veri... Avea în geantă uniformă Și... douăzeci de primăveri... Ea, l-a condus până la poartă Tăcută, ca de obicei... Nu i-a reproșat nimica... Nu că pleacă, nu că-i al ei... A privit-o adânc în ochi, Și i-a spus: „Nu-ți fie teamă... Mă întorc curând la tine, Chiar dacă azi, țara mă cheamă
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
-l lasă s-o facă!”. La sfârșitul lecturii, ne despărțim cu greu de o asemenea carte. De bună seamă că va dăinui prin gândirea subtilă care pătrunde în adâncimea unei lumi trăite cu fervoare. Poezii suave și încărcate de smerenie tăcută adâncesc efortul de a atinge zonele inefabilului, poezii pe care, parcă îți vine să întinzi mâna, să le mângâi. Erudiția, bogăția spirituală încărcată de idei scăpărătoare pun în lumină un poet care răscolește rostul misterelor greu accesibile ale universului uman
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat în stele și-n uitare.// (...)// Un vis a curs pe clapele iubirii/ Când valuri spumegau la răsărit,/ Îngenuncheat la țărmul nemuririi// Un cânt divin sorbea din infinit.// Pianul a străpuns hotarul firii/ Și lacrima
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
făcut să plângi, Am fost și rău cu tine, am fost nesuferit . Nu-ți mai aduce aminte, ce mult eu te-am iubit ! . . . ,, Din teiul sfânt și dulce, o ramură să frângi ” . . . Și când ești lângă mine, eu țeapăn și tăcut, Mă arde-atunci cu sete, să simți că . . m-a durut . . . Când? Când așteptam, o clipă în brațe să mă strângi ! . . . ,, La capul meu cu grijă, tu ramura s-o-ngropi ” . Doar știi, că niciodată, ea nu va fi copac . Să
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
Lacrima primăverii Urme nu lasă Și-ți mângâie obrazul Ușoară, sfioasă. Vara suspină Cu lacrimi perlate Ce scânteie-n soare Pe ierburi plecate. Lacrima verii E blândă și caldă În transparența ei Lumea se scaldă. Toamna e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima toamnei, Rece și-amară, E pentru cei Trecuți de vară. Iarna plânge Cu lacrimi de gheață Și nu mai poți Să le ștergi de pe față. Lacrima iernii E surdă durere, Pentru cel ostenit
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
Simt toamna! Simt toamna! E culoare... Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamna! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorință, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamna! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasă. Simt toamna! E aromă... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamna! E-așteptare... Sub bolta unui gând raze blânde de soare se împletesc în mare. Simt toamna
SIMT TOAMNA! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366262_a_367591]
-
seară vine, Mi-e dor de tine, Mi-e dor de mine, Mi-e dor de noi. Se-închid ferestre, Vise buestre, Sar din căpestre Spre amândoi. E-așa departe Parcă desparte Viața, de moarte, Raiul, de iad, E-așa tăcută, Rece și muta Acea secundă Ce mi te-a luat. Seară de seară Vreau să rasară, Umbra-ți pe-afară, Sub crengi de nuc. Te-aud în vântul, Ce-mi bate gândul, Plânge pământul, Parcă-i năuc. Pleca, hai, pleacă
CÂND SEARA VINE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366282_a_367611]
-
alergare descriu cerul metaforelor viața te înțelege mai adaugă o așchie de lemn una de piatră și un porumbel pentru un echilibru aproape stabil între tine umbre și visele toate trei patru pietre tu umbrela banca subțire de lemn porumbeii tăcuți aripile vizibile invizibile totul Referință Bibliografică: echilibru / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ECHILIBRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361598_a_362927]
-
Noi nici n-avem un cântec doar al nostru Pe care în duet să-l fredonăm. Nici murgi de noapte fără de căpăstru Și fără șa, pe care să urcăm Ca să culegem stelele cu mâna. N-avem nici pași pentru-acel dans tăcut, Nici aură ca să ne vadă luna Cu ochi de cer în raiul de-nceput. Nu mai avem nici brumă din culoarea Acelei veri ce ne-a îmbrățișat Cu macii ei și ne-a-nțeles ardoarea. Nu ne-a rămas nimic
NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361596_a_362925]
-
dalele de piatră și urna în care, mii de ani ai zăcut, simplă filă a unei cunoașteri ascunse... văd. strig și mușc pământului adevărul. aștept explozia, în fiecare fibră a trupului. implozia mă aruncă de pereții propriilor sensuri. privești acum tăcut, pictura gândului bolnav. ridici degetele risipite. le aranjezi. dai sensuri ilizibile apropierilor. lacrimi de ceară se desprind de pe fața ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
de presă a Frontului...Am auzit că vor să se transforme în partid, excrocii... -Du-te ca să putem să prindem materialul în ziar pentru mâine dimineață! În timp ce Marian cu Zugravu discutau în sediul Ligii, pe ușă apăru Andra. Era supărată și tăcută. Îi făcu semn lui Marian să se dea mai la o parte și să discute. -Ce e, domnule?- o întâmpină cu răceală. Tu nu vezi că avem treabă? -Te rog, nu te inerva, aș vrea să stăm un pic de
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
să-l seduc, ca mai apoi să-l las să cadă cu aripile frânte. Ce tâmpenie! Aș putea să mă îndrăgostesc de ea. Nu! Aș fi prea prost să mă uit doar la fizic!” În tot acest timp, Andreea mergea tăcută alături de el privindu-l pe furiș. “Dacă am fost prea rea cu el?” își reproșă. “Dar nu. Nu trebuie să par așa de ușor de cucerit. Sunt femeie și am mândria mea. Îl iubesc, dar nu trebuie să-mi pird
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 777 din 15 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În colecția LIRIK a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, o nouă carte intitulată „LUMINI ȘI UMBRE” (versuri) de AUREL VASILICA (Slobozia). Filonul liric special, tăcută și înlăcrimata rugăciune a ochilor ridicați spre cer, speranța într-o lume mai bună, mai curată, dorul împărtășirii cu razele harului dragostei divine, iată câteva dintre constantele universului poetic construit de AUREL VASILICA. Fără nicio îndoială, puternicul accent de spiritualitate
„LUMINI ŞI UMBRE” (VERSURI) DE AUREL VASILICĂ (SLOBOZIA), CARTE DEDICATĂ PĂRINTELUI CRISTIAN POMOHACI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351904_a_353233]