3,383 matches
-
de țară pînă se organizează alegeri, cică se instalează la putere cam repede și vor să confiște Revoluția... Treaba asta a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta Național sau cum mă-sa se cheamă nu face altceva decît să mobilizeze poporul pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ. Taică-său tocmai s-a Întors dintr-o delegație la Londra, geaca de-acolo e. Autentică. Walkman-ul e de la bișnițari. — E plin orașul de marfă de la turci, zice el. Dăm o tură prin centru să luăm niște țigări și niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-am luat odată niște bucăți de la el cînd eram Într-a unșpea... Mamă-mamă... Îi povestesc că și eu am avut această onoare, dar mult mai timpuriu, așa că lovitura a intrat mai adînc. CÎnd eram În clasa a 7-a, taică-meu mi-a aranjat mutarea de la școala mea de cartier la școala generală afiliată liceului unde Andrei era director. GÎndea că dacă Închei acolo ciclul gimnazial, o să rămîn mai departe, la liceu, tot acolo... ideea fiind să mă facă om
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele lui, cu cîțiva ani mai mic, e un liberal avîntat - Îi reproșează că, de fapt, e fesenist și vrea să voteze cu Iliescu. Bineînțeles că treaba asta politică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aș fi spus că te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care le are de la viață orice femeie frumoasă, mai ales când e săracă. Acum se apropia de patruzeci de ani. Se născuse într-o casă amărâtă, din cartierul Burkestown. Taică-su o părăsise pe maică-sa, care plecase apoi cu un alt bărbat. Diane dusese o existență nefericită alături de niște vagi „mătuși“, a căror rudenie cu ea sau între ele avea un caracter circumstanțial. După ce a părăsit școala, fusese chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo. Sperase ca „oala“ să fie pustie. Îl recunoscu pe Eastcote, dar pe Rozanov nu-l văzuse niciodată până atunci. William îi adresă un „Hello!“, însă Adam se întorsese deja cu spatele și urca scara. — Ce bine seamănă Rufus cu taică-su, spuse Rozanov. Ăsta era Rufus, nu-i așa? — Nu. Nu-ți aduci aminte, ți-am spus cu câțiva ani în urmă că Rufus a murit în fragedă copilărie. Ăsta-i celălalt băiat, Adam, fiul lui Brian McCaffrey. — Ah, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când am sosit la locuința lui Brian. Da, ai scăpat prilejul. Stella e puternică, e mai puternică decât noi toți. Și atât de frumoasă - e ca o regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întoase și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece când taică-su crapă, înseamnă că în a lui minte preferă o ceapă unui părinte? — Azi ești într-o dispoziție trăsnită. Te gândești la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau, adică mostre din materiale bune pentru convins clienții să le cumpere, asta da, era punctul lui tare. Dăruindu-mi însă mie pliantul, ce și-o fi zis unchiu-meu? Puștiul o să fie încântat toată casa o să fie încântată și lui taică-său n-o să-i mai vină să tot aducă vorba de ceasul de argint încredințat spre vânzare. Bine, hai să nu mai cârcotesc. Realitatea e că pliantul cu mostre mi-a dat o preocupare încântătoare pentru multe săptămâni. Mai apoi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Crăciun, după ce ai alunecat pe parchet la noi în casă. Știu că ai memorie bună. Nu se poate să fi uitat. Te-am dus la spital și numai taxiul m-a costat trei mii de lei. Voi erați musafiri și taică-tu nu se băga. Tot greul a căzut pe capul meu... Ți-aduci aminte ce te-ai mai amuzat când ți-am povestit? M-am tocmit cu șoferul, care o ținea pe-a lui, gaia-mațu', și nu ceda niciun sfanț
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău. Ei să se lămurească între ei... Se mai înmuiase un pic, dar nu ceda. Am insistat: Noi de ce nu ne putem înțelege? Suntem acuma oameni în toată firea, nu? Tocmai. Adică cum, tocmai? De obicei nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău. Ei să se lămurească între ei... Se mai înmuiase un pic, dar nu ceda. Am insistat: Noi de ce nu ne putem înțelege? Suntem acuma oameni în toată firea, nu? Tocmai. Adică cum, tocmai? De obicei nu se oprea din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cosea întruna. De data asta s-a oprit pe moment. Ai mei sunt plecați de-acasă pe mai mult timp, a spus ațintindu-mă cu o privire care se voia conciliantă. Pe vreo trei luni din câte am înțeles de la taică-meu. În zilele de lucru casa-i goală. Înțelegi ce vreau să spun? Nu, nu înțeleg. Ei, nu-nțelegi! Casa-i goală. Poți să vii și tu din când în când cu câte-o fată, ce naiba-i de ne'nțeles
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
anului școlar, în curte, privea și el din când în când cerul tulbure de arșiță, dar seceta nu părea să-l îngrijoreze, cum de altfel nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a lui Gigi Velicu. Întorcea iute capul și întrezărea în ochii lui o licărire de invidie. Rămânea nelămurit ce fel de atelier are în proprietate tatăl lui Damian. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
elev nou. Dogaru. S-a răspândit numaidecât vestea că tatăl lui e activist de partid. În prima recreație s-a învârtit printre ceilalți fără să intre în vorbă cu nimeni, fără să se ciocnească de nimeni. De fapt unde lucrează taică-tu? l-a întrebat abrupt Avram Botea. Și alți băieți erau curioși să audă răspunsul. Nimeni nu știa ce-i aia activist de partid. Dar Dogaru s-a mulțumit să-i arunce o privire pe sub sprâncene. A spus în cele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aia activist de partid. Dar Dogaru s-a mulțumit să-i arunce o privire pe sub sprâncene. A spus în cele din urmă, scrâșnit: Ce te privește pe tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în colțurile ochilor porțiunea arcuită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ruleze peste săptămână la cinematograful ARPA. Vrăjitorul din Oz, Tarzan, Omul cu o mie de fețe, Fiul regimentului. Și? îl provoca Avram Botea pe Dogaru apropiindu-se de el sfidător, afară în curte. Până la urmă l-au găsit pe taică-meu că-i exploatator? Las' că vedem noi! răspundea încrâncenat Dogaru. Nu-și ascundea câtuși de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la Tecuci de unde zici că vii? E plin de jidani ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el, ședea pe o margine tatăl său, abia întors acasă de la serviciu. Era la masă, șezând pe divan, și nici pe el nu părea să-l mire tăcerea fiului său. Daniel nu vedea din partea lor nici urmă de interes. Pe taică-său mama nu-l așteptase cu masa, mâncase înainte, iar acum n-avea altă treabă decât să se ocupe de el. Îi punea în farfurie, apoi se așeza în capul mesei, pe un taburet, își lăsa mâinile în poală și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Daniel întrebă: De ce nu mai putem avea? Dar mama vorbea cu tatăl său și numai cu el. Daniel își atinse cu vârfurile degetelor lobul urechii, care era fierbinte. Existența lui nu conta în casă. Mama continua să-l descoasă pe taică-său: Și atunci ce crezi, or să-l lase să plece din țară sau or să-l omoare, ca pe țarul Rusiei, în '918? Dar tata pesemne c-avea îndoielile lui, pe care, ca întotdeauna, le păstra pentru sine. De
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de furtună: Secolul trecut... Secolul trecut!... Nu l-au slăbit pe Barnoschi nici în recreație. L-au înconjurat și l-au asaltat cu întrebări: Pe bune, taică-tu s-a născut în secolu' trecut?... Ești sigur că n-au greșit în acte?... Băă! În secolu' trecut!... La sfârșitul secolului trecut, a încercat cumva să-și atenueze vinovăția Barnoschi Vasile... Păi da, da' în secolu' trecut!... Realitatea e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că n-au greșit în acte?... Băă! În secolu' trecut!... La sfârșitul secolului trecut, a încercat cumva să-și atenueze vinovăția Barnoschi Vasile... Păi da, da' în secolu' trecut!... Realitatea e că fusese și pentru Barnoschi Vasile un șoc când taică-său îi mărturisise că s-a născut în 1897. Asta, după ce mai înainte îi dăduse 1901 ca an al nașterii sale. Nu era cine știe ce diferență, dar Barnoschi Vasile s-a simțit înșelat cu patru ani. Și apoi, așa, psihologic vorbind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
demult și alta să te naști în secolul trecut. De ce l-a mințit? se întrebase el. Nu te-a mințit, a încercat maică-sa să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați la viața tatălui său: parcă erau patru ani scăzuți din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]